Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
2327 vizualizări 7 mar 2017

"Am venit cu greu înaintea dumneavoastră şi împreună cu dumneavoastră, aici, pentru a vă garanta viitorul strălucit al partidului nostru”, le-a picurat Ionescu-Quintus, participanţilor la şedinţa CNC al PNL, de sâmbătă, energizant în instalaţii. Apoi a adăugat: „Dacă partidul a rezistat peste 100 de ani, nu trebuie să îşi facă griji pentru viitorul pe care îl va avea peste câteva luni”.

Nu intenţionez să-l contrazic pe maestrul liberal doar de dragul polemicii, dar, după cum se exprimă, astăzi, partidul, nu este exclus ca viitorul strălucit să-l aştepte doar în cartea de istorie, alături de PNŢ, PCD, PSDR, şi altele.

Personal, n-am mai văzut o opoziţie atât de slabă, după 1990 încoace. Şi niciun PNL atât de ezitant, de fără vlagă şi fără direcţie.

Este impardonabil să nu-ţi găseşti un om printre ai tăi, care să se bată, de exemplu, pentru Primăria Capitalei. Este lipsit de sens ca un partid, cât veacul, să umble prin deşertul politic după o Fata Morgana, numită Dacian Cioloş. Să se lase umilit de hachiţele acestuia, ba, mai mult, să fie pus la respect de către fostul premier, precum un hărţuitor de domnişoare. Şi totuşi, să fie gata – dovadă, declaraţia preşedintei-interimar, Raluca Turcan – să întindă covorul roşu, pe scările Modroganului, spre a urca Mesia în partid. „Ridică-te şi umblă, PNL!”, să-i spună, iar liberalii odată să renască.

Nu desluşesc acest demers aproape sinucigaş, prin care tu, partid al Brătienilor, înţelegi să recunoşti că nu mai poţi performa prin tine însuţi; prin toţi oamenii tăi - mai vechi şi mai noi, dar, să spunem, ai tăi -, de vreme ce liderii au consimţit şi declanşat fuziunea cu PDL; prin tinerii şi personalităţile tale…

Nici aşa, după acest surprinzător compromis, să nu-ţi fi găsit o resursă de „cadre”, de oameni, de lideri? Atunci, la ce bun totul?

Să fie Dacian Cioloş omul providenţial pentru viitorul acestui partid? Să fie el capătul liniei directoare, impuse de la Cotroceni? De la Bruxelles? Din UE?

Zilele trecute, Cătălin Predoiu, declarat candidat la şefia PNL, a anunţat că partidul – sigur, în varianta „cu el în frunte” - îl va susţine pentru Cotroceni, în 2019, chiar pe Klaus Iohannis.

Poate că, astfel, „eternul candidat” a încearcat să-i atragă atenţia preşedintelui, întru naşterea unei susţineri mutuale, în dauna „cauzei” Dacian Cioloş. Mă rog, tot e o mişcare din interior; o tresărire. Mai abureşte oglinda pusă la nasul partidului.

Apoi, mai e şi Ludovic Orban, despre care neliniştiţii spun că ar fi soluţia, pe motiv că are idei şi tenacitate. Chiar dacă toţi ceilalţi, obişnuiţi într-un fel sau altul cu controlul, se frământă - anume că Ludovic este incontrolabil.

În consecinţă, ceva activitate cerebrală ar mai fi. Lăsaţi partidul, domnilor decidenţi, să renască! Lăsaţi-l să existe prin propriile-i puteri! Să dăinuie. Să facă opoziţie.

"Cred în trăinicia şi victoriile partidului nostru întrucât sunt cel mai bătrân şi mai vechi membru al PNL. De 80 de ani. Şi împreună cu tatăl meu am trăit 100 de ani în acest partid. Vă închipuiţi că nimic nu mi-a putut clinti sau mişca în vreun fel adeziunea la el şi încrederea în el", a sintetizat Quintus, centenarul său şi al partidului.

Poftim! Sunt oameni care mai cred…

Citește și: