Tanţa Cur de Fier sparge tăcerea

Viaţa-i ca o cutie cu prezervative mentolate, fetelor. Nu ştii niciodată care dintre ele se sparge…

Dar să mă prezint, dacă mai e nevoie: sunt Tanţa Cur de Fier. Poate ar fi trebuit să intervin mai devreme în dezbaterea publică. Drept să spun, după ce-am citit documentele Comisiei, am rămas crăcănată. Nu mi-a venit să cred. Am crezut că iar ne-ntind securiştii o cursă. M-am interesat mai bine şi-am înţeles că dom Preşedinte Băsescu e om serios: şi-a asumat personal proiectul. Ce să zic? Ca profesionistă de succes, mă bucur că ne pune-n cadru legislativ. N-am avut de-ăsta de când eram… mai tânără şi-mi făceam practica în producţie, la Crucea de Piatră. Dar mai bine prea târziu decât niciodată: suntem pregătite. Io, după o viaţă de muncă, mi-am şi ridicat stabilimentul. Momentan, la parter am un magazin de acadele, la etaj - un salon de masaje eroice (pentru soldaţii noştri care pleacă în teatrele de operaţiuni).

Ce vreau să subliniez? Că vin de la Convenţia Curvelor Păguboase (nu sunt membră, m-am dus ca observator). Acolo, fetele au luat poziţie. Toată lumea, în general, mulţumită. Ce n-au priceput (le înţeleg, n-au kilometraju meu) e că Legea Prostituţiei, dacă intră în vigoare, nu ne scapă de peşti. Ăştia-s ca Garda Financiară. Mai rău: ca impozitu forfetar: futere, non futere - tre să le faci parte. Şi-atunci m-am gândit şi-am propus să-i integrăm, să-i băgăm in customer relationship management: ori îi facem şefi la PR, ori îi încadrăm pe post de client (se pronunţă: claiănt) manageri.

Urmează Congresul Arzoaicelor Bine Temperate. Am şi-aici de ţinut un spici. Îmi fac un punctaj: ar trebui să vorbesc la început despre cum am fost marginalizate o jumătate de secol, pe centură. (Să nu uit să le omagiez pe cele care au căzut pe DN1; să cer asfaltarea gropilor). Mă gândesc c-a venit vremea să punem botu şi la niscai fonduri europene. Mergem pe axa prioritară cu formarea profesională. Că de amatorism sunt sătulă, ca de… Pe-urmă, mă gândesc că n-ar fi rău s-avem şi noi Puliţărul nostru. Cu o gală frumoasă, la Ateneu, cum e la "Zece pentru România". (O să aprofundez asta).

Ce mă frământă? Cum să-i zic stabilimentului. Că nu-i pot spune "bordel", tre să găsesc ceva frumos, uşor de reţinut minte: S.C. "Acul şi barosul" SRL. Ca patroană şi manageră (nu se mai zice demult "madamă", imbeligenţilor!), mă ocup şi-l transform într-o pepinieră de politiciene, ca s-avem un cuvânt de spus şi-n Cameră. N-o să mai am timpul fizic să prestez cum prestam. Cel mult să ştampilez condicuţe, să supraveghez (mai intervin şi corectez câte o poziţie, unde se necesită). Sloganul îl am, e dedus din documentul Comisiei de la Cotroceni: "Laba strică treaba".

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine