Ţara de Sus
Ţara de Sus
Spuneţi: Polonia, polonezi. Care e prima imagine care vă vine în minte? Eu am în faţa ochilor coloanele înspăimântătoare de blindate germane, o Invincibila Armada terestră rupând în şenile pământul Poloniei. Se aude un fornăit de cal. Prim-plan pe cizma cu pinteni în scăriţa şeii. Calul, care se balegă scurt; călăreţul trage de dârlogi. Vedere de sus, din aer, trâmba de călărime poloneză în faţa puhoiului de oţel, verdele câmpiei. O comandă răcnită, caschetele aruncate de pe cap, săbiile smucite înainte şi ceea ce nu e o secvenţă din Lord of the Rings, e realitatea toamnei lui 1939, se întâmplă: şarjă de cavalerie împotriva tancurilor.
Sâmbătă, în faţa avionului prezidenţial polonez a fost armata ceţii. De trei ori a încercat s-o străpungă, cu o încăpăţânare pe care românii, de pildă, ar numi-o nebunie. Nu ştiu dacă preşedintele Kaczynski însuşi le-a ordonat piloţilor să şarjeze, dar parcă aeronava în care se afla elita politico-militară a Poloniei refuza să se lase îndepărtată, la Minsk sau Moscova, de Katynul umbrelor a mii de înaintaşi omorâţi metodic cu câte un glonţ de pistol în ceafă. Gestapoul sovietic, GPU sau NKVD, avea vocaţia artizanalului, a lucrului la bucată, nu lichida la snop, cu gaze sau cuptoare, fiecărui ofiţer polonez prizonier i s-au luat ceasul şi centura, i s-a pus un şbilţ de gât, care îi lega şi mâinile la spate, a fost apoi împins într-o cameră subterană surdă, cu pereţii deja stropiţi de ploaia de sânge. Doi îl ţineau de umeri, al treilea trăgea în ceafă, de la 1 m. Glonţul ieşea de obicei prin frunte. Apoi cadavrul era tras afară pe un jgheab de piatră, se aruncau găleţi de apă. Vocea şefului de abator intona funcţionăreşte: Sleduiuşcii! (Următorul!). Când un camion se umplea, pornea încet, cu viteza a doua, către gropile comune din pădure. Când se umplea o groapă, buldozerele împingeau malul de pământ. Un ins cu un furtun de pompier stropea mormântul uriaş ca să se aşeze pământul şi să răsară repede iarba.
Masacrul de la Katyn vorbeşte despre cât de periculoşi îi considera Stalin pe curajoşii polonezi. De trei ori în istoria ei a încetat Polonia să existe ca stat, ciopârţită de marile puteri. Şi totuşi, spiritul acestui popor a rezistat dincolo de pământ şi apă, de râu şi ram. În "Cenuşa" lui Andrzej Wajda, Napoleon merge cu mâna la spate în mijlocul trupelor lui multinaţionale care luptă în Spania. Întinşi pe pământul bolovănos, ciungi, ologi, orbi, unii fără faţă, alţii cu maţele scăpate afară din burtă, soldaţii murmură ca pe o litanie "Vive l'empereur!... Vive l'empereur!... Vive l'empereur!..." Şi dintr-o dată, un tânăr aproape mort se ridică într-o mână, ca un spectru şi răcneşte răguşit: "Vive la Pologne!" Strigătul acesta a sărit peste veac, a străbătut războaiele mondiale, fascismul, comunismul, a răsunat ca o sirenă în portul Gdansk şi s-a adunat în trupul firav şi încovoiat al lui Karol Wojtyla. Imperiul călăilor de la Katyn s-a prăbuşit sub apăsarea iubirii de Dumnezeu şi de oameni a unui polonez.
Preşedintele Kaczynski este urmaşul cavalerilor care au luptat cu tancurile. A încerca aterizarea lângă Katyn, după trei ratări, însemna, potrivit regulilor aviaţiei, un risc enorm, dar pentru el, cred, însemna a nu da bir cu fugiţii de la întâlnirea cu strămoşii.
Preţul plătit este devastator, 96 de morţi, majoritatea vârfuri politico-militare. Ce se va întâmpla acum?
Chiar dacă în Tupolevul 154 ar fi pierit jumătate din populaţia Poloniei, ţara ar fi rămas în picioare. Pentru că există o Polonie deasupra capetelor polonezilor, în văzduh, care nu se va prăbuşi niciodată.
N-ar trebui să întreb ce voi întreba acum. Dar o s-o fac.
Dacă, Doamne fereşte şi apără, România ultimilor 20 de ani ar fi trecut printr-o tragedie asemănătoare, oare câte ţări ar fi declarat doliu naţional pentru noi?
Citeşte şi:
"Sindromul pasagerului VIP", cauză a accidentului
Lumea
toată, parte la doliul din Polonia
Legăturile cu România ale tragediei poloneze
Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine

















141 Comentarii [+] Adauga un comentariu
Stimate domnule Popescu,
Imi permit sa va atrag atentia ca povestea cu sarja cavaleriei poloneze impotriva tancurilor germane e un mit. Cavaleria sarjase impotriva infanteriei germane; niste corespondenti re razboi italieni si-au imaginat scena cu tancurile mai tirziu in acea zi.
Mai multe detalii gasiti la adresa http://en.wikipedia.org/wiki/Polish_cavalry#Cavalry_charges_and_propaganda.
Iata un extras:
Apart from countless battles and skirmishes in which the Polish cavalry units fought dismounted, there were 16 confirmed[2] cavalry charges during the 1939 war. Contrary to common belief, most of them were successful.
The first and perhaps best known happened on September 1, 1939, during the Battle of Krojanty. During this action, elements of the Polish 18th Uhlan Regiment met a large group of German infantry resting in the woods near the village of Krojanty. Colonel Mastalerz decided to take the enemy by surprise and immediately ordered a cavalry charge, a tactic the Polish cavalry rarely used as their main weapon. The charge was successful and the German infantry unit was dispersed.
The same day, German war correspondents were brought to the battlefield together with two journalists from Italy. They were shown the battlefield, the corpses of Polish cavalrymen and their horses, alongside German tanks that had arrived at the field of battle only after the engagement. One of the Italian correspondents sent home an article,[3] in which he described the bravery and heroism of Polish soldiers, who charged German tanks with their sabres and lances. Other possible source of the myth is a quote from Heinz Guderian's memoirs, in which he asserted that the Pomeranian Brigade had charged on German tanks with swords and lances.[4] Although such a charge did not happen and there were no tanks used during the combat, the myth was disseminated by German propaganda during the war with a staged Polish cavalry charge shown in their 1941 reel called "Geschwader Lützow".[1] In that movie Luftwaffe Avia 534B trainer planes of Czech origin acted as Polish PZL-11 fighters. After the end of World War II the same fraud was again being disseminated by Soviet propaganda as an example of the stupidity of Polish commanders and authorities, who allegedly did not prepare their country for war and instead wasted the blood of their soldiers.(Semi-quoted)
Even such prominent German writers as Günter Grass, later accused of anti-Polonism by Jan Józef Lipski among others, were falling victims to this Nazi deception. Grass wrote the following passage, somewhat metaphorically, in his famous novel The Tin Drum:
O insane cavalry... with what aplomb they will kiss the hand of death, as though death were a lady; but first they gather, with sunset behind them - for color and romance are their reserves - and ahead of them the German tanks, stallions from the studs of Krupps von Bohlen und Halbach, no nobler steeds in all the world. But Pan Kichot, the eccentric knight in love with death, lowers his lance with the red-and-white pennant and calls on his men to kiss the lady's hand. The storks clatter white and red on rooftops, and the sunset spits out pits like cherries, as he cries to his cavalry: "Ye noble Poles on horseback, these are no steel tanks, they are mere windmills or sheep, I summon you to kiss the lady's hand".
On 1 September 2009 Sir Simon Jenkins accused Poles of "the most romantic and idiotic act of suicide of modern war."[5] On 21 September 2009, The Guardian was forced to publish an admission that his article "repeated a myth of the second world war, fostered by Nazi propagandists, when it said that Polish lancers turned their horses to face Hitler's panzers. There is no evidence that this occurred."[6]
Raspunsul este simplu.FOARTE PUTINE si nici acelea sincere100%.
Ar fi un lucru de asteptat fiindca romanii au un comportament care difera ca de la cer la pamant de al polonezilor.Polonezii insa au avut dascali de talia lui Karol Wojtyla in intreaga lor istorie pe cand romanii au,cel putin in aceasta perioada,"dacali" de genul CTP-SONY,Tanase &Dinescu,Ciuvica,Nistorescu,SRS,Chirieac,Hurezeanu care-i invita sa nu-si faca datoria de cetatean si sa mearga la vot.Adica decat T.B.in loc de un scandinav de Ferentari precum BOMBO mai bine NU MERGETI LA VOT.Cu asa dascali +laturile FELIXtv si SOVtv asa popor.
Sunt aproape la fel de duri si de incruntati precum sarbii. Popoare de admirat, dar nu stiu daca si de imitat. Complet diferiti de romani, asta e sigur.
Romania ar fi declarat doliu pentru animalul alcoolic de la Cotroceni? Si pentru vagaboanda aia blonda (pe care normal ca ar fi adus-o in avion)?
Sa fim seriosi, cred ca ar fi fost sarbatoare nationala daca ar fi crapat nemernicul care a dus Romania la catastrofa. JOS BASESCU!
cu o singura observatie: presedintele polonez nu era foarte iubit in tara lui.
Povestea romantata a unor evenimente istorice... Oare cine a fost prezent la masacrul de la Katyn, de se dau atatea amanunte, cinematografice aproape, asupra fiecarei miscari? Cum nu putem sti exact ce s-a intamplat, nici sa-i credem pe eventualii martori-povestitori ai tragediei, cred ca mai cuminte ar fi sa amintim ce s-a intamplat si atat. Sau aici este iarasi pagina de literatura? Ei bine, atunci sa scriu si eu la ce ma gandesc cand aud despre Polonia si despre polonezi: filmul "Vraciul" ca si cele despre vitejii pani, plini de mandrie patriotica, instalatorul polonez din jurnalele frantuzesti din urma cu vreo 15-20 de ani, colegele poloneze alaturi de care am fost la Paris la o bursa de stagiu, tezaurul nostru care nu mai este si al lor care a fost pastrat si redat integral de Romania, amintirile tatalui meu (Dumnezeu sa-l ierte!) despre excursia in tarile socialiste, pe vremuri, printre care si in Polonia, lagarele de concentrare naziste, ghetourile poloneze, spalarea strazilor cu periuta de dinti, sub amenintarea pustilor fasciste... Stiu ca unele amintiri au un iz nu tocmai pozitiv, dar nu le dau importanta, nu neaparat din respect pentru durerea acestui popor, ci pentru ca mi se par subiective si fara relevanta. A doua intrebare, a dumneavoastra: cine ar tine doliu pentru noi? Ce conteaza? Cred ca nici noi, marea majoritate, nu am tine doliu. Din diferite motive si nu e cazul sa-i judecam pe cei care ar proceda asa. Oricum, nu doliul rezolva situatia...
Eu as reformula intrebarea (cu raspuns inclus). Daca asa ceva s-ar fi intimplat in Romania, citi (15 milioane) de romani ar fi rasuflat satisfacuti. Nu neaparat ca ar fi fost impotriva conducerii ci doar fiindca neajungind la nivelul acela de sus ar fi considerat ca in acest fel s-ar face dreptate. Sa moara si capra vecinului.Romania are niste pete istorice ca nici o alta tara si, din nefericire, nu s-a inventat formula chimica sa spele asa ceva. Cititi Istoria lui Djuvara si veti intelege cine suntem. Nici la virful bocancului polonezilor nu suntem.
ÅžtiÅ£i ce-a scris Lelia Munteanu despre Mile? La fel de bine aÅ£i scris dumneavoastră, CTP-ule, azi, despre polonezi. Un text pe care nu-l poÅ£i citi ÅŸezând, oricât de masă-scaun-monitor Å£i-ar fi felul.
Nu ÅŸtiu cum se dă onorul pentru un text ca ăsta... Aruncând tastatura pe geam?
Dar ştiu cine ar trebui s-o facă.
eu cred ca este bine sa punem intrebari mai ales cand este vorba de Romania, noi si cu istoria nu stam foarte bine, referitor la ce s-a intamplat la Katyn cu multi ani in urma, Nazistii au descoperit ramasitele polonezilor si acest lucru este greu de crezut !
@renata
scrii idiotenii, ca de obicei! se vede treaba ca esti saracauta la minte, daca labarelile astea sunt considerate de tine (mare savanta in ale leteraturii!) ceva nemai pomenit! treci pe centura si spune-le alora brasoave din astea! treci pe forum la lelia si masturbeaza-te acolo in voie, ca pe vremuri, poate apare iar wolf, anca mica florea umflata, anca mare si alte balarii.