Publicat

20

iunie

2017

22:42

28767

vizualizări

Ticăloşii şi vânzătorii de ţară. O istorie nuanţată a amantlâcului politic în România

Cu siguranţă, dacă s-ar fi convenit ca ziua maghiarilor să fie sărbătorită pe 32 martie, vâna patriotică a politicienilor rămaşi pe dinafara calculelor politice din aceste zile la fel ar fi plesnit, aghezmuindu-l pe Liviu Dragnea ca să scoată dracii iredentişti din el.

Ticăloşii şi vânzătorii de ţară. O istorie nuanţată a amantlâcului politic în România

Cu siguranţă, dacă s-ar fi convenit ca ziua maghiarilor să fie sărbătorită pe 32 martie, vâna patriotică a politicienilor rămaşi pe dinafara calculelor politice din aceste zile la fel ar fi plesnit, aghezmuindu-l pe Liviu Dragnea ca să scoată dracii iredentişti din el.

Cum era cam greu să speculezi politic criza din PSD - oricum o dădeai nu ieşea bine să fii ori cu Dragnea, ori cu Grindeanu - negocierile cu UDMR au picat la ţanc pentru politicienii care s-au năpustit pe firimiturile electorale, transformând totul într-un delir patriotard, cu largul ajutor al presei şi formatorilor de opinie care au decretat că ţara a fost vândută, cu sufletul său cu tot.

Un spectacol halucinant pe care îl mai concurează doar bancul cu Ion care vrea să-l descăpăţâneze cu securea pe vecinul Janos, pe motiv că l-a omorât pe Mihai Viteazul. „Păi asta s-a întâmplat  acum 400 de ani”, s-a apărat buimac ungurul. „Dar eu acum am aflat”, a dat-o românul-verde.

La negocierile PSD-UDMR nu s-a pus la cale nicio vânzare de ţară, din câte am aflat până acum. Uniunea lui Kelemen Hunor a încercat să profite abil de o oportunitate nesperată. Tot ceea ce a cerut în aceste zile, fără excepţie, era scris negru pe alb în protocoalele pe care UDMR le-a semnat de-a lungul timpului cu toate partidele, dar care nu s-au formalizat niciodată. Dacă ar fi să amintim, statutul minorităţilor naţionale zace în parlament, fără nicio soluţie, din 2005.

Cererile Uniunii nu sunt ilegitime. Aproape tot ce a pus pe masa negocierilor este cuprins în instrumente juridice internaţionale intrate în vigoare în România, unele de mai bine de 20 de ani. Este vorba de Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, ratificată de România prin legea 33/1995, şi de Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare, ratificată  prin legea 282/ 2007. Legi votate în Parlament.

Mulţi au zis că ceea ce a făcut UDMR este imoral, jucând la şantaj. Cât de moral este însă faptul că o prevedere din Legea educaţiei, adoptată în 2011, care prevedea constituirea unei secţii/linii de predare în limba maghiară a UMF Târgu Mureş, nu este aplicată nici astăzi, deoarece un judecător, care trebuie să asigure aplicare a legii a decis ca aceasta să fie încălcată. (aici toate detaliile). 

De asemenea, problema celebrelor steaguri secuieşti rămâne în aer şi înfierbântă periodic minţile politicienilor de la Bucureşti, chiar dacă, în urmă cu trei ani, o instanţă din România a decis că acestea sunt perfect legale. (aici toate detaliile). 

Tot la capitolul şicane, dar de această dată soldate cu un succes pentru Uniune, un exemplu mai recent. Pe 10 mai 2017, după contestaţia PNL, USR şi PMP, Curtea Constituţională a decis că este constituţional proiectul de lege al UDMR, care vizează extinderea drepturilor de folosire a limbii materne în instituţiile medicale şi în cele care prestează servicii sociale, legea fiind promulgată nouă zile mai târziu. (detalii despre lege aici)

Dar în aceste ultimele două zile, ce a ridicat tensiunea în dezbaterea publică a fost proiectul de lege prin care ziua de 15 martie să fie ziua comunităţii maghiare, pe modelul zilei minorităţii tătare sau rome. De unde?! Trădare, vânzare de ţară, s-au îngălbenit  toate ecranele televizoarelor în breaking news. Dintre reacţiile isteroide din spaţiul public m-aş referi, în special, la cea a fostului preşedinte Traian Băsescu. „Dragnea şi Tăriceanu vând şi istoria ţării pentru voturile UDMR la moţiunea de cenzură”, a tunat el, într-o postare pe Facebook, înjurând „ticăloşii” care „ se fac a uita că, la 15 martie 1848, Dieta de la Pesta vota, printre altele, alipirea Transilvaniei la Ungaria”, iar „zeci de mii de români din Transilvania au fost ucişi de armatele conţilor maghiari, sate întregi au fost rase de pe faţa pământului, sute de mii de români au plecat în pribegie”. 

Fostul preşedinte încheie cu un PS apoteotic: „pe maghiarii din România nu-i opreşte nimeni ca pe 15 martie să sărbătorească la Budapesta”. 

Acelaşi Traian Băsescu, probabil cel mai iubit politician român din secuime, pentru care maghiarii au mers la vot şi la cele două referendumuri de demitere, şi în cele două tururi decisive ale prezidenţialelor. Acelaşi Traian Băsescu care în 15 martie 2010 transmitea un mesaj „dragilor concetăţeni maghiari” în care compara ziua de 15 martie cu Ziua Naţională a României. 

Iată un fragment relevant, lăsat mărturie pe site-ul Administraţiei Prezidenţiale(integral aici): 

„Ziua de 15 martie este comemorată ca ziua de sărbătoare a maghiarilor de pretutindeni, aşa cum Ziua Naţională a României este un moment emoţionant pentru fiecare român, indiferent pe ce meridian al globului s-ar afla. Evenimentele evocate reprezintă atât revoluţia paşoptistă din Ungaria, parte integrantă a valului revoluţionar care a cuprins Europa în anii 1848-1849, cât chiar mai mult decât atât, şi anume aspiraţiile maghiarilor, ale românilor şi celorlalte naţiuni europene, legate de valorile modernizării şi emancipării naţionale. Scopurile urmărite au fost desfiinţarea iobăgiei, libertatea presei, abolirea cenzurii, suportarea în mod egal de către toţi cetăţenii a îndatoririlor publice. Deşi revoluţia a fost înăbuşită în toată Europa, idealurile revoluţiei au ieşit victorioase în timp, voinţa populară neputând fi înfrântă nici măcar prin puterea armelor. Revoluţia, începută pe 15 martie 1848, a întrunit un larg consens în societatea vremii şi a fost susţinută de cele mai luminate personalităţi ale epocii, uneori chiar cu preţul vieţii, cum a făcut-o poetul Petőfi Sándor. Şi astăzi, ideea de modernizare a statului rămâne dorinţa majorităţii cetăţenilor, aşa cum reiese şi din rezultatul referendumului din noiembrie 2009, iar voinţa poporului, aşa cum ne demonstrează exemplul revoluţiei paşoptiste este de neînfrânt”. 

Nu mai reamintesc episodul din 2011, când Traian Băsescu negocia reorganizarea teritorială a României, oferind UDMR două regiuni de dezvoltare: Harghita şi Covasna. 

Sinistru spectacol. 

PS. Este adevărat că, de-a lungul timpului, UDMR a insistat şi cu proiectul autonomiei. Dacă acesta a fost pus în discuţie acum, era evident o cerere de neacceptat chiar şi pentru Liviu Dragnea, oricât de disperat ar fi. În acest ceas de noapte când scriu şi preşedintele Klaus Iohannis a transmis PSD un avertisment pe această temă. (toate detaliile aici)

 

 

 

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.

ULTIMA ORĂ
S-a dat de gol Viktor Orban? FOTO INCREDIBIL | Gestul făcut de premierul Ungariei în timpul vizitei în România

Lasă-ne feedback despre noul site Gândul.info