Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
2612 vizualizări 29 ian 2018
Premierul israelian şi preşedintele rus au avut astăzi o întâlnire de câteva ore (vreo cinci), nu la Kremlin, ci la Muzeul Evreiesc şi Centrul de Promovare a Toleranţei , loc ales de cel dintâi nu întâmplător. Întâi, pentru că de curând s-au desfăşurat comemorările legate de Ziua Internaţională a Victimelor Holocaustului şi, în al doilea rând, ca să le bată obrazul polonezilor care au votat în Camera inferioară a Parlamentului o lege prin care folosirea sintagmei “lagărele poloneze ale morţii” e sancţionată  cu până la trei ani de puşcărie.
 
Tema principală a convorbirilor ruso-israeliene e securitatea. Lucru întărit şi de cei doi demnitari care îl însoţesc pe premier: consilierul pe probleme de de securitate naţională, Meir Ben-Shabbat (fost ofiţer în structurile de conducere ale Shin Bet), şeful Securităţii Militare, generalul Herzl Halevi, şi ministrul Zeev Elkin, membru în Consiliul de Securitate al Cabinetului Netanyahu (născut în Uniunea Sovietică, cu solide relaţii în cadrul Puterii de la Moscova).
 
Problema care îl frământă – şi pe bună dreptate -  pe prim ministrul de la Ierusalim e aceeaşi ca în ultimele întâlniri cu Vladimir Putin (din 30 septembrie 2015, când ruşii au început intervenţia militară în Siria, între cei doi au existat şapte discuţii faţă către faţă plus zeci de telefoane): creşterea influenţei Iranului în zonă. E vorba în principal despre consolidarea prezenţei iraniene în Siria, şi despre demersurile Tehranului care a  transformat Libanul într-o platformă de lansare a rachetelor spre Israel. Netanyahu a insistat asupra faptului că nu se amestecă în tratativele politice post-război din Siria (ultima negociere ruso-turco-iraniană s-a petrecut săptămânile trecute), dar că nu va tolera nici un fel de ameninţări de securitate la adresa ţării sale.
 
Purtătorul de cuvânt al Armatei israeliane,  generalul Ronen Manelis, publicase ieri o analiză pe canale media de limbă arabă, formulând concluzii tăioase la adresa guvernului de la Beirut, sub nasul căruia iranienii se pregătesc să construiască, pentru Hizballah, fabrici de rachete de (mai) mare precizie, transformând Libanul “într-un butoi cu pulbere”. Până acum   armamentul era transportat prin Siria în Liban, şi interceptat de raidurile aeriene curente ale Israelului (care are cu execută în Siria (având cu ruşii, de când aceştia au intrat în Siria, un mecanism de coordonare aeriană, care să evite coliziunile sau alte incidente). Generalul Manelis a acuzat “terorismul Hizballah” ca puternic factor destabilizator în regiune – “Peste tot unde a existat instabilitate, am descoperit amprentele Iranului şi implicarea Hizballah” –  ameninţând că armata e pregătită pentru un posibil război cu Libanul. (Spuneam, de la sfârşitul anului trecut, urmărind şi declaraţiile Riyadh-ului, că Libanul pare a fi următorul teatru de război în Orientul Mijlociu).

Dimineaţă, înainte de a decola spre Moscova, într-un mesaj video, Bibi a adresat pe Facebook câteva înjurături presei, care tocmai distribuise o înregistrare cu Sara (altă poveste, pentru altădată).    

Citește și: