Ultimele patru drepturi ale "combatantului martir"
Libienii sunt înarmaţi până-n dinţi. Deocamdată, ţara răsună de rasaas al-farah, tiruri de bucurie - oamenii îşi serbează victoria, după obicei, trăgând focuri în aer.
Dictatorul a început să putrezeasca în galantarul din Misrata. Iar un musulman mort are patru drepturi asupra musulmanilor vii: să fie spălat, să fie îmbălsămat, să i se rostească rugaciunile şi să fie înhumat. Consiliul Naţional de Tranziţie ar dori să facă toate astea în secret, ca să nu transforme mormântul în loc de pelerinaj sau să-l lase la îndemâna profanatorilor. Safiya, soţia Regelui Regilor Africii, din exilul său algerian, s-a adresat organismelor internaţionale, revendicând cadavrul, "în numele familiei combatantului martir Muammar Gaddafi". (E puţin probabil să-l obţină). Ce-a mai rămas din familie? Fiica, Aysha, e şi ea în Algeria, împreună cu doi dintre fraţi - Muhammad (întîiul născut, fiul Colonelului din prima căsătorie) şi Hannibal. Sayf al-Arab a murit într-un bombardament NATO, la sfârsitul lui aprilie. Khamis (mezinul) a murit la sfârsitul lui august, lângă Tripoli. Mutassim şi-a fumat ultima ţigară joi, la Sirte. Saadi s-a refugiat în Nigeria se pare, după ce a încercat să negocieze cu rebelii un... armistiţiu la Bani Walid (e de înţeles straniul demers, tânărul a fost fotbalist). Sayf al-Islam, capturat la Sirte, e acum în custodia Consiliului. Se spune că e grav rănit.
Uniunea Africană tace. Lucru aproape firesc, dacă ne gândim că pierde sponsorizarea generoasă a Libiei. Tace îngândurată. Lucru iarăşi firesc - se teme că tranziţia ar putea transforma Libia în Afganistanul Africii.
Ce se va întâmpla în continuare? În varianta optimistă, vor avea loc alegeri în iunie 2012, după cum a promis Consiliul Naţional de Tranziţie. Până atunci însă ar trebui inventate nişte formaţiuni politice (Gaddafi fusese de părere că partidele nu sunt decât nişte "avortoni ai democraţiei", aşa că nu s-a mai încurcat cu ele). Având doar 5 milioane de suflete (am scăzut din 6 milioane de locuitori un milion de muncitori stăini, desi numărul acestora e sensibil mai mare), cu atâta petrol dulce şi gaze naturale şi altele, cu echivalentul "10 miliarde de dolari rezerve fizice de aur" la Bancă (conform spuselor guvernatorului, Farhat Bengdara, care a avut prevederea să se alăture rebelilor din timp), Libia ar putea fi unul dintre cele mai prospere state din lume. E drept că refacerea infrastructurii după bombardamente va dura cam zece ani (sunt estimările de la faţa locului), dar nici asta nu-i rău: îi va ţine ocupaţi pe toţi cei cărora, cu o armă în mână şi cu sânge de berber clocotind, le-ar veni idei de răzbunare sau de răfuială.
Varianta realistă e că, mai întâi, conducerea interimară a ţării va trebui să-i convingă pe cetăţeni să depună armele. Pe cele luate din depozitele dictatorului (în cantitate impresionantă), pe cele paraşutate de francezi (multe şterpelite deja şi cărate de mercenari în Mali sau Nigeria, ori purtate de tuaregi pe drumurile contrabandei), pe cele un milion împărţite de dictatorul însuşi, în martie, civililor ("bărbaţi şi femei"). Dar Consiliul şi facţiunile paramilitare care au contribuit la debarcarea lui Gaddafi n-au fost în stare să se pună de acord nici măcar asupra datei şi locului în care vor anunţa încetarea ostilităţilor. Într-un târziu, au decis: astăzi, în Benghazi (unde a izbucnit, în februarie, revolta).
Ati auzit, din martie încoace, nume frumoase: Ras Lanuf, Az Zawiya, Tobruk, Sarir, El Brega. Veţi mai auzi despre ele. Acolo sunt rafinăriile, pe care bombardamentele le-au ocolit chirurgical.
Lelia Munteanu este senior editor al ziarului Gândul
Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine












33 Comentarii [+] Adauga un comentariu
Ce rost ar mai avea "democratia" in Libia fara rafinariile aferente doamna Munteanu.
Bine scris, Doamna!
@Gabriel, aveti dreptate. Ca doar in tarile cu rezerve naturale este nevoie de extrademocratie de import, in rest lupte tribale si foamete. Dar acestea nu fac obiectul ingrijorarilor USA sau UE.
că unde stârvul
Cat timp au existat imperii (inainte de WW1), sau cat timp au fost dictaturi crude (inainte si dupa WW2), America intr-adevar a fost un reper pentru democratiile lumii. Acum apare reversul medaliei, conducatorii care nu mai sunt despoti absoluti, ci "alesi democratici" au invatat iar cum sa manipuleze masele si sa-si atinga propriile obiective.
test
O, cum nu cască pămăntul să vă înghiță, dereptu lucrurire voastre ceale hicleani de care răspunsu veți avea la dzoua giudețului ianaintia lu Dumnedzeu.
O, amar menciunosului! Grăescu voo: mai lesne iaste funea corabiei a treace pre urechile acului și mai ușor va fi sodomleanilor și gomureanilor la dzua giudețului decăt ucigasilur acelora!
Făcători răi și mencionoși, învățători răi și hicleani, deșegubeților rei, pierdzători la suflete. Învățați de dracul spre toate reutățile, fără lege și legea călcănd și scripturile ne ascultând, curvarilor, și urându-vă cu cumotrii-vă și frate la frate purtănd menciuni și soț la soț, neascultătorilor și înțelepților spre rău, cum iubiț întunerecul, iară lumina lăsaț și vă grăbiț la avuție, iară leagea sfinta lăsaț ?
De ceea cine să va afla se iubasca pre Dumnedzeu și flămăndzii a-i sătura și setoșii a-i adăpa și golii va înbraca și nemearnicii va duce în casa sa, ei și pre aceia se va sătura de bunetatea raiului și va a fi înpreună cu îngerii in rai !
Sun cruntul tiran Libya dadea cetatenilor ei:
--ingrijire medicala gratuita,
--case aproape pe gratis
--scolarizare pana la nivel superior gratuita si, in cazul studentilor meritorii care nu aveau in Libya unde sa progreseze post doctoral, burse de studii in strainatate
--banci cu imprumuturi fara dobanda
--un mic procentaj din vanzarile de petrol depus automat in numele fiecarui cetatean.
A construit un sistem de irigare care facea posibila agricultura, un sistem de sanitatie si de apa potabila inegalate pe tot continentul, drumuri, scoli, spitale. (Toate distruse acum, excat ca in Iraq).
Poate asa se explica de ce atacat de fortele uriase NATO el a avut incredere in loialitatea libyenilor sa-i inarmeze pe toti sa-si apere tara.
Spre deosebire de conducatorii de state apuseni care in timpul conflictelor militare stau ei insisi la adapost, el, dupa ce si-a trimis nevasta si copiii mai mici in strainatate la adapost, a ramas cu fiii cei mari sa lupte pana la sfarsit.
A murit cu demnitate si dand dovada de un umanism care le e strain atat celor care au hotarat distrugerea si acapararea Libyeie cat si haitelor fara minte care au primit $10,000 de caciula sa-si sfartece propria tara si sa-l omoare.
A murit spunandu-le: "Ce faceti? E haram" (echivalentul Arab al crestinescului "pacat"). "Stiti diferenta dintre bine si rau? E rau ce faceti."
Dupa moarte trupul i-s fost batjocorit.
Cele 4 drepturi, D-na, nu sunt ale "combatanrtului martir"--sunt drepturile oricarui musulman care moare.
Contrar imaginilor de "celebrare" difuzate de presa "invingatorilor"--care ne aduc aminte de imaginea "multimii" care a doborat statuia lui Hussein si care uklterior s-a dovedit un trucaj al imaginii reale--un mpumn de oameni, contrar acestro imagini, Libya e in doliu.
Iar Hillary Clinton, vazand imaginile, chicoteste si rade. Da, "valorile morale" apusene.
Remarcabila atentia "stimatei" doamne fata de Islam in spatele discutiilor politice si evident a perspectivei democratice infatisate cu obstentatia inerenta. Nu ar fi de mai bun augur sa ne tineti la curent cu realitatea care va este mult mai proprie, sa ne "luminati" despre poporul darz, muncitor inteligent, abil si de a pururi prigonit de care, din panseurile dvs., se simte de la o posta ca sunteti atat de apropiata ?
imi scapa importanta rafinariilor - Romania este plina de rafinarii si nu cred ca acolo ne sta bogatia
Bai oameni buni ! Eu voi crede in "democratia occidentala " cand voi vedea ca NATO si ONu se bate in Somalia pentru democratie ! Cand voi vedea ca somalezii sunt ajutati de trupele de securitate ONU sa devina liberi si apoi sa fie ajutati sa nu moara de foame ! Pana atunci rau imi pare dar cred ca NATO si ONu " democratizeaza " doat tarile de la care au ce lua