Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
1695 vizualizări 8 iun 2018

Eu cred că, pe aceeaşi formulă, şi abuzurile de astăzi ar fi putut fi puse la colţul istoriei/societăţii, cu ajutorul şi insistenţa câtorva sute de oameni, plantaţi, zilnic, în faţa Teatrului Naţional, în/pe/sub “Căruţa cu paiaţe”.

De ce să arunci cu milioanele de euro, când vechiul patent te-ar fi costat doar câteva sute de mii de lei, apă, paie şi bătaie?! Fără sute de autobuze, fără hrană la pachet, fără plângeri, fără imputări, fără ameninţări, fără dezertări, într-un cuvânt, fără abuzuri mici, de mână, defensive?!

Sigur, nu-i exclus ca, până mâine, la ora declanşării mitingului, să rămână în schemă tot vechii seniori, apreciind asta după felul în care a involuat aproximarea efectivelor aşteptate să apară din teritoriu.

Iniţial, s-a vorbit despre un milion de oameni, care să descindă la Bucureşti, cu lanterne şi telefoane cu lanternă, s-o apere pe Dăncilă de ea însăşi şi de noaptea limbii române; apoi s-a vorbit despre participarea a 700.000 de membri şi simpatizanţi PSD, care “vor aflui în Capitală, ca să suţină guvernul şi realizările sale”.

S-a atras atenţia onor conducerii social-democrate că, în principiu, mitingurile sunt de protest, şi nu de susţinere, genul acesta din urmă fiind “eradicat” după trecerea Ceauşeştilor în nefiinţă.

Imediat după, Codrin Ştefănescu a estimat “forţele” de desant “undeva, pe la 600.000”. Dragnea a vorbit, şi el, fără să se hazardeze, despre câteva sute de mii de participanţi, pentru ca, în final, Viorica Dăncilă să coboare “pe la vreo 250.000 de oameni” (şi asta, vineri, pe la prânz).

Vă imaginaţi că, dacă pierde Halep (Doamne fereşte!!) şi mai dă şi vreo aversă, li se rupe filmul, cu toate milioanele aruncate în apa Sâmbetei.

Mă întreb, aşa, din populism, câte drumuri, poduri şi podeţe, canalizări, reparaţii şcoli cu “WC în fundul curţii” – sigur, nu în fundul Curţii -, precum şi “n” alte lucrări s-ar fi putut realiza prin satele şi cătunele patriei, dacă primarii ar mai fi avut ceva sânge în “sistem”?!

Dar cum să-ţi zvâcnească sângele pe la tâmple, împotriva conducerii partidului care ţi-a triplat salariul, ţi-a mărit pensia, ţi-a făcut-o specială, şi, pe tine - un gen de mega-asistat social?

Până la urmă, înţeleg şi frustrările PSD, care, în toţi anii democraţiei, n-a prea avut parte, el însuşi, de un miting de protest adevărat, care să facă Europa, America, Orientul, ambasadele, şi Cartea Recordurilor să vuiască şi să învineţească de invidie.

Aşa că, ce şi-a zis? “Hai, fraţilor, să ne strângem în faţa Guvernului, cu lanterne, cu telefoane, cu ochi de pisică, cu faruri stânga faţă, cu stopuri spate, cu lumânări parfumate şi opaiţe înmiresmate!”. “Păi, d-aia facem miting, şefu, ca să le arătăm că putem şi noi să aprindem lumina?” a întrebat cineva din mulţime. “Nu d-aia şobolane, ci ca să le arătăm că doar noi o putem stinge!”, a venit, prompt, răspunsul.

 

Citește și: