Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
2790 vizualizări 22 sep 2017
Motivaţia acestei poziţii este “impactul potenţial destabilizator” pe care independenţa Kurdistanului irakian ar avea-o asupra întregii regiunii, tocmai acum când se desfăşoară “operaţiuni împotriva grupării Statul Islamic - în care forţele kurde joacă un rol capital” (după Mosul, Rakka e aproape cucerită).
 
Kurzii aspiră de un veac la independenţă, de când pe ruinele imperiului Otoman, ţările colonialiste au ciopârţit Orientul Mijlociu fără alt criteriu decât propriul interes.
 
Referendumul, dacă se va desfăşura, nu va duce imediat şi obligatoriu la secesiune. E un demers al preşedintelui  Masud Barzani, uns cu toate alifiile şi aflat în funcţie din 2005. Urmează, la începutul lui noiembrie, alegeri prezidenţiale, iar situaţia economică, e în marginea dezastrului, deşi regiunea Kurdistan a păstrat Kirkuk-ul, bogat în petrol. Intenţia lui Barzani - al cărui mandat a expirat din august 2015 şi care nu mai e demult popular - este de a se eterniza la putere, iar o idee sfântă precum cea a referendumului îi poate împlini visul.
 
Membrii Consiliul de Securitate au dreptate să se îngrijoreze, măcar fiindcă în zonă există o serie de teritorii în dispută, în afara Kirkuk-ului (care a anunţat că va participa la referendum), cu etnici arabi şi o minoritate creştină.
 
Guvernul central de la Bagdad a declarat referendumul neconstituţional încă din 2014, când a fost exprimată această intenţie, şi a avertizat conducerea de la Erbil că nu va îngădui divizarea Irakului.
 
În afara Israelului, nici un alt stat nu susţine referendumul pentru independenţă, fiecare având propriile calcule geopolitice. Vecinii, de pildă, Turcia (care are cea mai numeroasă populaţie kurdă din regiune), Siria şi Iranul (care a ameninţat că îşi va închide graniţa, dacă se va declanşa plebiscitul) se tem că referendumul va crea un precedent pentru propria lor populaţie kurdă.
 
Nu e o surpriză că guvernul de la Ierusalim se situează de partea kurzilor din  Irak (o poziţie opusă Statelor Unite). Există o relaţie istorică discretă îintre israelieni şi kurzi, primii fiind avantajaţi de faptul că prezenţa kurdă constituie o zonă-tampon cu până de curând inamicii arabi. 
 
Pe 12 septembrie, cabinetul premierului Netanyahu a  transmis un comunicat explicit: “Israelul sprijină eforturile poporului kurd pentru constituirea propriul stat”.
 
Cinci zile mai târziu, pe 17 septembrie, foarte influentul vicepreşedinte irakian, Nuri al-Maliki, fost prim ministru şi omul iranienilor, i-a declarat ambasadorului american la Bagdad: “Nu vom admite crearea unui al doilea Israel în nordul Irakului”. Al-Maliki şi-a explicat strania comparaţie  argumentând că nu e de acceptat un stat creat pe baze entice sau religioase, ca Israelul în 1948. 
 
Greu de crezut că, sub presiunile internaţionale, preşedintele Masud Barzani va decide anularea sau amânarea referendumului. Pentru el ar echivala cu pierderea puterii.  

Citește și: