Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
1790 vizualizări 27 sep 2017

Klaus Iohannis a rămas un fel de ultimă redută. Preşedintele face opoziţie într-un stat „democratic şi european” pentru că un astfel de stat nu poate funcţiona fără opoziţie. Nu e o noutate, puterea absolută îţi dă sentimentul că n-ai de dat socoteală, nici opoziţiei vlăguite, înceată şi filosofică, nici poporului alegător, care, de vreme ce te-a votat într-o astfel de majoritate – indiferent de numărul votanţilor, asta e democraţia -, te-a învestit cu deplina sa încredere, ca să faci lucruri.

Am mai spus-o, şi n-a fost, deloc, greu de remarcat: situaţia politică la zi este consecinţa unei grave indolenţe electorale; unei nepăsări primejdioase pentru o democraţie aflată la începuturile sale; mai mult, a unei renunţări păguboase la un drept obţinut la schimb cu viaţa unor tineri, care habar n-au avat ce e aia democraţie.

Or fi avut dreptate cei care scandau, necontenit, „PSD-PNL-PMP-MaiŞtiuEuCe- aceeaşi mizerie!”, slogan care le-a întors, multora, stomacul politic pe dos, dar, până una-alta, democraţiile funcţionează prin exprimarea unor entităţi politice, divers particularizate ideologic (de preferat), şi aflate într-un relativ echilibru. Ca să se tempereze, ca să completeze, ca să evolueze.

În contextul unei beligeranţe, care escaladează, deschise între puterile statului, declanşată pe fondul unor înlănţuiri de greşeli în ambele tabere (Justiţie şi Politic), pe de o parte, precum şi a unor lupte intestine în cele două părţi amintite, pe de alta, arbitrul de drept al confruntării, preşedintele ţării, devine, iată, partizan, ba, mai mult, opozant în faţa încercării de schimbare a legilor justiţiei, iniţiată de coaliţia majoritară.

În consecinţă, mai întâi declară: ”Nu putem să nu constatăm că, de la alegerile parlamentare încoace, un număr impresionant de politicieni influenţi se ocupă cu a ataca justiţia, procurorii, procedurile din justiţie, inducând în populaţie impresia că justiţia nu funcţionează. Cu siguranţă, s-a putut constata că mai mulţi politicieni influenţi sunt fie condamnaţi penal, fie judecaţi penal, fie urmăriţi penal. (…) De aceea, este nevoie de o implicare civică maximă, este nevoie ca toţi cei care doresc o Românie stat de drept şi care doresc o Justiţie independentă să se anunţe şi să-şi spună opinia. Nu doresc prin asta în niciun fel să se creeze impresia că vreau să chem oamenii să protesteze sau să apară divergenţe majore, dar o societate sănătoasă - şi eu îmi doresc o societate sănătoasă pentru România - este obligată să discute public aceste chestiuni, fiindcă ele ne afectează în definitiv pe toţi”.

Apoi, îi invit[ la Cotroceni pe reprezentanţii celor 21 de grupuri civice şi ONG-uri, care tocmai îi solicitaseră iniţierea un dialog între Preşedinţie şi societatea civilă.

Un demers corect, dar extrem de întârziat.

Mă întreb unde erau şi ce au făcut aceste organizaţii înaintea parlamentarelor din 2016. Pentru că, trăind în realitatea imediată, cunoşteau premisele politice şi sociale ale respectivelor alegeri.

De ce nu au iniţiat atunci, cu fermitate, această dezbatere publică din care toţi tinerii şi toţi „sastisiţii” şi îngreţoşaţii de mizeria politică să înţeleagă la justa valoare care le e menirea democratică?!

Tuturor acestora, inclusiv preşedintelui, care ar fi trebuit să fie mult mai implicat, mai vocal, mai ferm, atunci, le spun că într-o cu totul altă situaţie s-ar fi aflat societatea românească, astăzi - în opinia mea, mult mai calmă, mult mai puţin încrâncenată.

Citește și: