Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
1829 vizualizări 5 nov 2017

O fi acesta un punct din statutul USR: să spliteze, inutil, voturile dreptei, astfel încât stânga să câştige detaşat funcţiile importante în stat.

Sigur, tot românul are dreptul să aleagă şi să fie ales. Fiecare dintre noi are dreptul să spere, să se arunce în vâltoare, să-şi promoveze afacerea prin intermediul propriei candidaturi la postul de preşedinte – s-au mai văzut cazuri -, să-şi satisfacă spiritul ludic şi să ne propună un exerciţiu de oratorie, să se facă, pur şi simplu, de poveste, adunând un 0,01 sau un 0,02 din masa electorală.

În cazul lui Dan Barna vorbim, totuşi, despre reprezentantul unui partid (să zicem) aflat la dreapta spectrului politic, profund bulversat, după un abia încheiat congres de alegeri, despre care personaje cunoscute din teatrul politic afirmă, fără menajamente, că stă pe buza disoluţiei, după un dolce far niente extins de-a lungul unui an parlamentar lipsit de strălucire.

Un partid, declarat, antisistem, care s-a împăcat, prin tăcere, moliciune şi vizibilă somnolenţă (cu mici excepţii), foarte bine cu sistemul.

O formaţiune frământată de scandaluri intestine, precum viscerele unui prunc cotropite de colici: de la anihilarea prin vot statutar a strategiei la două capete, în cazul modificării Constituţiei pe tema familiei tradiţionale şi eliminarea implicită a fostului lider-fondator, Nicuşor Dan, până la alegerea noului preşedinte, contestată/contestat de un grup important de membri de partid, trecând pe la scandaluri de mai mică sau mai mare amploare, avându-l ca încasator de serviciu pe senatorul Goţiu, mereu în epicentrul furtunilor, de la somnul din plen, la pumnul din platou, nu că el ar fi vinovatul, ci conjunctura.

Astfel, de la timona care pare să nu mai ţină valul, în calitate de comandant intrat în slujbă cam intempestiv şi neagreat, Dan Barna ne anunţă: "Despre candidaţi este oarecum prematur să vorbim. Ce pot să spun cu siguranţă este că la alegerile prezidenţiale în turul I, USR va avea cu siguranţă un candidat, pentru că suntem un partid care îşi doreşte să conteze în politica din România şi în anii care urmează. Suntem un partid nu doar de conjunctură, ci un partid care reprezintă acea idee importantă că se poate face politică şi decent, cu oameni care vin din societate şi care vor să schimbe nişte realităţi care timp de 27 de ani s-au dovedit nefuncţionale", a declarat Barna pentru o agenţie de ştiri.

În concluzie, USR ne pune în vedere (în loc să se preocupe de soarta imediată a Uniunii) că va face, „cu siguranţă”, în 2019, pentru Cotroceni, ce a mai făcut şi în 2016, pentru Capitală: nu va fi de acord să participe la agregarea şi consolidarea unui pol al dreptei (din motive de orgoliu antisistem), nu va accepta să susţină un candidat unic al unui astfel de pol (decât, eventual, într-un tur doi, care ar putea, foarte bine, să nu existe, sondajele de casă ale PSD dând scoruri mari pentru candidatul stângii, potenţate, o dată în plus, prin inducerea în masa electorală a unui sentiment de nesiguranţă şi lipsă de coeziune la dreapta), ceea ce ar deveni au semnal extrem de clar pentru electorat, punând, în schimb, umărul la împărţirea/pierderea imediată a unui procent important, preferinţă de vot.

Am mai spus aici (atunci, fiind vorba de PNL) că, dacă dreapta se va îngropa, la fiecare rundă de alegeri, în balastul orgoliilor mărunte (căci se vede cu ochiul liber „forţa” de nestăvilit a acestor formaţiuni de ligă inferioară), PSD va continua să facă legea, fără drept de apel şi fără opoziţie în această ţară.

Şi, după cum se vede, PSD poate face tot felul de legi, când, unde şi cum vrea el.

Citește și: