Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
1207 vizualizări 29 oct 2017

„Am ales să nu particip. Nu pot gira prin prezenţa mea un congres viciat prin practici demne de PSD şi PNL. Alegerile delegaţilor din Bucureşti au fost anulate nestatutar, o spun parlamentarii jurişti ai partidului, şi refăcute pe un sistem diferit de cel folosit în restul judeţelor. Există o uriaşă presiune pentru ca USR să-şi abandoneze misiunea, să devină un partid ca toate celelalte, să intre încet-încet în sistem”.

Dar care să fie misiunea USR, m-am întrebat, şi nu de azi, de ieri, ci de când a devenit USB – un partid pe care îl înţelegeam, căruia-i vedeam rostul, construit fiind pe un ONG, al cărui obiect, declarat, de „activitate” era salvarea a ceea ce mai rămăsese din Bucureştiul interbelic, european, astăzi o ruină. Ajuns ca atare prin indolenţa administraţiei publice şi centrale, a ONG-urilor de profil, a societăţii civile, în ansamblu.

Mare lucru nu realizase „Salvaţi Bucureştiul”, în raport cu amploarea „atrocităţilor” comise asupra Capitalei, nici în faza „civilă”, non-politică, dar am sperat că, odată devenit partid, se va exprima mai aplicat, mai direct, mai ferm.

Ei bine, afară de splitarea votului local, din dreapta, fapt ce a dat câştig de cauză PSD, câştigător absolut şi fără drept de apel al Bucureştilor, precum şi de munca epuizantă de a se transforma în USR – un partid fără forţă naţională –, nu am văzut prea multe realizări de partea acestei mult prea anunţate/trâmbiţate formaţiuni politice.                                                                                                    

Sau, dacă misiunea USR a fost, în principiu, să bulverseze dreaptă şi să ajungă, în decursul unui singur an, sub pragul electoral, atunci da, misia a fost îndeplinită.

Personal n-aş avea nimic de polemizat cu Nicuşor Dan, dar eu sunt unul dintre cei care au sperat – de crezut orbeşte nu poate fi vorba, după câtă amară experienţă politică am înghiţit – că partidul lui Dan - „cu „nicuşorenii” lui, mobilizaţi la maxim -, va descătuşa energii noi, nepervertite, în tabăra dreptei, acolo unde era nevoie, fără îndoială, de sânge şi morală proaspătă.

Dar USR, continuatorul USB, dezvoltat în imaginaţia lui Nicuşor ca unică entitate nepreacurvită – în sens de construcţie politică ideală, circulând într-o matrice perfect aseptică, printr-un mediu politic ultratoxic -, a devenit, între timp, un fel de mireană neprihănită, fără loc la mănăstire, dar şi fără sofa în Crucea de piatră, riscând, astfel, să se stafidească pe picioare, cu speranţa veşnică a haiosului Robert Niţă, fotbalist talentat, care purta pe sub tricoul de joc un maiou pe care stătea scris: „SUNT BUN DAR NU MĂ VEDE NIMENI!”. De câte ori marca un gol, omul îşi ridica tricoul ca să i se citească, pe piept, minunata-i părere despre sine.

Poate că ar fi reuşit mai mult şi Nicuşor Dan, împreună cu partidul său, dacă şi-ar fi acceptat şi etalat, cum se cuvine, doza de autoadmiraţie. Dacă s-ar fi luptat să-şi impună viziunea remarcabilă despre sine şi despre politica pe care o încearcă; dacă ar fi luptat ca un om – că om eşti dacă tot ţi-ai băgat buzele în zaţul politicii -, nu ca un heruvim, în josul căruia să se alinieze cu toţii, ceilalţi, în, de la sine înţeleasa, acceptare.

Când vrei să fii şi cu slănina-n farfurie şi cu sufletul în rai, făcându-te că eşti una, fiind cu totul alta, dorind să conduci un partid, ca un Turn Babel, în care fiecare să vorbească limba lui, ca să nu asumi, ca să nu ai poziţie, ca să nu superi pe nimeni, şi, dacă nu-ţi iese, să pleci îmbufnat, neadulat, neconsolat… Atunci, nu cred că ai dreptul să vorbeşti despre vreun fel de misiune! Poate, doar despre răspundere.

Citește și: