Vânătoarea de nepoţei
Mult Stimate Domnule Prim Ministru al României,
Dragă unchiule,
Află despre mine că sunt bine şi, deocamdată, în siguranţă. Îţi scriu conspirat din Ploieşti, din casa vrăjitoarei Fanarioata, mama lui Mavrocorditu, un tip cam suspicios. De când suntem vânaţi pentru a fi angajaţi la Guvern, îţi mărturisesc că eu, Coriolan Beţişor, nepoţelul tău de gradul 6 pe linie colaterală dreapta, n-am închis un ochi. Iubita mea logodnică a rămas la Cluj şi – când a început Marea Vânătoare, fiindu-mi teamă că, din moment în moment, mascaţii de la resurse umane îi vor rupe uşa – am rugat-o să-mi arunce CV-ul în ciorbă. Mi se pare strigător la cer faptul că suntem hărţuiţi la modul acesta, doar pentru vina de a fi neam cu Executivul. Da, recunosc, susţin şi semnez – n-am să mai pot ascunde asta multă vreme – sunt specialist. Cele şapte-opt masterate, trei-patru doctorate, obţinute la o vârstă fragedă, mă dau de gol. M-am ţinut toată viaţa departe de politică şi-acum pot să-ţi mărturisesc, dragă unchiule, că eu, Coriolan Beţişor, nici nu mă gândesc să părăsesc postul meu de expert la Primăria Clujului, Departamentul Comisioane Mici şi Mijlocii, pentru mirajul Capitalei.
Ce m-a determinat să-mi asum orice risc şi să-ţi scriu? Aseară, văzându-mă disperat, gazda mea, vrăjitoarea Fanarioata, mi-a ghicit în cărţi (în cele câteva, de credit, pe care am apucat să le iau în graba plecării). Îţi reproduc cuvânt cu cuvânt, scuzându-mă pentru limbajul necultivat al acestei femei: „Au, doctoratule şi tehnocratule, văd doi bărbaţi de ghindă la drum de seară, de braţu lu matale, care te duce cu ei într-o casă mare, însemnată. Bani mulţi ce-ţi cad la cont, da cu o durere în inimă şi zbucium sufletesc… Mi se-arată că ai şpăgile legate, bucură-te că nu mult timp – trei puncte: trei zile, trei săptămâni, trei luni, cartea nu vorbeşte. Şi-acu să văd, domnişorule şi expertoratule, dacă ai soartă: la ţâţâna uşii, la talpa la un şoarece orb, în usturoi, în mătrăgună, în mătură lepădată, în autostradă neîncepută… Taie cărţile! Aualeu, ce mână ai: Valetu de Pică – îl vezi? Nu stă mult pe funcţia lui. Da ai noroc cu Regele de Caro – un’ te uiţi? Pleşuvul ăsta-i om mare – auzi cum îi cântă cucuveaua? Ăsta te scoate din belele şi cu Dama de Cupă, aia cu poşetă-n mână, da vezi să nu-ţi facă farmece. Baftă mare ce ai pe realizările tele, care cu mulţi duşmanii te vei bate de cu zori şi până-n noapte, cu succes de biruinţă. Stai să-ţi descânt, să-ţi scot din tine argintul viu…“ Aici m-au lăsat nervii. Momentan, nu fac altceva decât să socotesc că, dacă s-a ajuns la gradul 5 colateral, poate se completează organigrama Guvernului până să se-ajungă la rudele de la gradul 6…
Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine















- Tag-uri:
- vânătoare
- ,nepoţei
- ,premier
- ,pamflet
[+] Adauga un comentariu