Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
1751 vizualizări 17 aug 2017
Monseniorul Parolin - un diplomat pur sânge, adus de Papa Francisc, în august 2013, din nunţiatura (ambasada Vaticanului) de la Caracas - a fost chestionat în repetate rânduri despre apropiata vizită la Moscova. Motivul pe care l-a invocat repetatele declaraţii: “interesul deosebit faţă de vasta zonă orientală a Europei care, dincolo de bogăţia tradiţiilor culturale şi religioase, are o misiune în căutarea unei mai mari stabilităţi a continentului şi a unei mai strânse unităţi. După perioada contrastului ideologic şi după noile scenarii deschise post Războiul Rece, este importantă încurajarea respectului, a dialogului şi a colaborării reciproce, în vederea promovării păcii”. Aceste fraze vagi ascund ceea ce vaticaniştii numesc Ostpolitik 2.0, pentru a o deosebi de politica faţă de Uniunea Sovietică şi ţările satelit din estul Europei (Ostpolitik) practicată de cardinalul Agostino Casaroli (Secretarul de Stat al Papei Ioan Paul al II-lea), poreclit şi “Kissinger-ul Bisericii”, care, în numele coexistenţei paşnice cu lagărul comunist, a închis ochii asupra multor abuzuri.
 
Orice deplasare oficială a Secretarului de Stat are două dimensiuni – una eclesială şi una politică (Pietro Parolin reprezintă cel mai mic, dar unul dintre cele mai puternice state ale lumii).
 
Misiunea acestei vizite, în care se va întâlni cu preşedintele Putin şi cu patriarhul Kiril, pare a fi mai curând una politică – o iniţiativă de mediere între Federaţia Rusă şi Statele Unite, având o importantă pârghie de negociere: ameninţarea înfiinţării nei Biserici independente ucrainene, în care, dacă greco-catolicii i-ar atrage şi pe ortodocşi, întâistătătorul Moscovei şi al întregii Rusii ar rămâne fără jumătate dintre eparhii.
 
Într-un interviu acordat ieri cotidianului “La Stampa”,  Stefano Caprio, profesor de istorie şi cultură rusă la Institutul Pontifical Oriental din Roma, a conchis: “se poate afirma că Vaticanul se propune mediator între Rusia şi restul lumii”. Prin “restul lumii” trebuie înţeles, în primul rând, Statele Unite. Şi mai trebuie înţeles faptul că Suveranul Pontif a fost încurajat în această privinţă de întrevederea din mai cu preşedintele Donald J. Trump.
 
“Există – a apreciat profesorul Caprio - un joc al părţilor. Şi Vaticanul este critic faţă de Trump, lucru evident, dar şi aici există un mic joc al părţilor, pentru că Trump rezolvă un pic raportul cu catolicii conservatori şi scoate astfel câteva castane din foc pentru Sfântul Scaun. Avem de a face, aşadar, o conivenţă a tuturor celor trei în acest triunghi de Ostpolitik care este şi Westpolitik”.

Citește și: