Vrăjeală la nivel înalt
Vrăjeală la nivel înalt
De patru zile se trăncăneşte despre Educaţie, mi-aş fi dorit să scriu „dezbate“, dar vă rog să citiţi dumneavoastră pe google, care este diferenţa semantică dintre noţiuni, dar rămân la primul cuvânt: trăncăneala. Dublul limbaj. Traian Băsescu atacă pe ministra Andronescu. Ministra se dă ascunsă trei zile, iar în a patra, face conferinţă de presă ca să ne spună că nu face cârdăşie cu nimeni şi nici nu-i venită cu pluta, iar reforma e o chestie foarte complicată. Trăncăneală. Vrăjeală frumoasă. Dublul limbaj pentru a ascunde, de fapt, realitatea.
De ce spun asta.
Unu: În Traian Băsescu există, cel puţin în relaţie cu Educaţia, doi Traian Băsescu. Unul – şi cred că acesta este adevăratul – ne spune că şcoala e un loc unde dânsul lua note de 6 şi 7, dar asta nu l-a împiedicat să ajungă preşedinte, locul acela îngrozitor în care profesorii păreau căpcăuni şi unde viitorul prim-om al ţării fuma la WC. În general, preşedintele Traian Băsescu (afirmaţiile de mai sus au fost făcute în cadru oficial la deschiderea anului şcolar) are aceeaşi reprezentare a şcolii ca orice român mediu, normal. La fel a vorbit duminică, la Guvern: ca tanti Florica.
Şcoala nu-i dă domnului preşedinte suficienţi chelneri, ci filozofi, aceştia din urmă specie greu de înţeles şi, mai ales, greu încadrabilă în producţie.
Al doilea Traian Băsescu este cel din intervenţiile pertinente, critice, aproape ştiinţifice (în sensul rigorii şi metodei) referitoare la Raportul despre Educaţie sau Pactul şi Pachetul legislativ al învăţământului românesc, produse toate sub auspiciile preşedinţiei, în coordonarea fostului ministru Mircea Miclea.
În această ipostază, avem de-a face cu un Traian Băsescu coerent în analiză, bine documentat şi care, culmea, spune adevărul şi pune degetul pe rană. Păcat că nu-l ţine prea mult această ipostază. Dublul limbaj al domnului preşedinte ne arată că, de fapt, de-adevăratelea, dânsului i se cam fâlfâie de şcoală.
Doi: Ecaterina Andronescu, ministru al Educaţiei, deşi, într-adevăr, nu-i venită cu pluta, dă dovadă de aceeaşi inconsecvenţă ca şi domnul preşedinte, adoptând şi dânsa acelaşi dublu limbaj. Când îi convine, vorbeşte, când nu, tace (n.m. – uneori tăcerea e mai grăitoare), ştim bine. În loc să atace problematica majoră, domnia sa preferă paliativele. În limbaj neacademic, aş zice cârpelile. La început de mandat, promitea că legile educaţiei vor fi gata până la 1 aprilie. Acum auzim că se lucrează la descentralizare. Păi ce să facem cu descentralizarea, când orice om atent la educaţia din România ştie că trebuie schimbată radical viziunea (n.m. – e adevărat, trebuie să o mai şi ai), paradigma şi filozofia educaţională ca să poţi recupera anii pierduţi din ’89 până acum şi mai ales pentru a transforma şcoala românească. Timpul reformei este deja depăşit pentru că l-am pierdut, iar schimbarea legislaţiei în educaţie este esenţială. De fapt, aici s-au ciocnit cei doi, preşedinte şi ministru. De mai bine de o lună, Pachetul legislativ – să-i spunem pentru economia textului – Pachetul Miclea – aflat în parohia preşedintelui, zace. Premierul nu se atinge de el, ştie că frige şi că însăşi coaliţia ar putea avea probleme, fiindcă ministrul Andronescu are şi dânsa orgoliul său şi vrea să pună pe masă un alt pachet legislativ. Preşedintele forţează nota, nervos, lasă frazele academice şi vorbeşte precum tanti Florica. În loc să-i răspundă aplicat, în plenul Guvernului, că în România 60% din învăţământul liceal este tocmai învăţământul profesional şi tehnic (deci avem specialişti, har Domnului), doamna Andronescu tace – un prim limbaj – şi reacţionează doar la apelativul „cârdăşie“. Ciudat! pentru că, sigur, ministru Andronescu putea să-i explice preşedintelui că altele sunt motivele pentru care absolvenţii de învăţământ profesional nu rămân în branşă. Cel mai important dintre ele este salariul. Când afară, un constructor sau un ospătar (65-70% dintre absolvenţii Colegiului „Viilor“ din Bucureşti lucrează pe vase de croazieră sau în restaurante din Vest) câştigă de trei ori şi mai mult decât în România, cu bacşiş cu tot, e greu de închipuit că şcoala e de vină.
Apoi să le spunem şi domnului preşedinte, şi doamnei ministru că România neavând nici o idee despre dezvoltarea ei economică viitoare, nici Educaţia nu are de unde să ştie cum să-şi dimensioneze piaţa. Corelarea pieţii muncii cu piaţa educaţiei nu există. Iar dacă avem inflaţie de avocaţi, asta se întâmplă şi pentru că politicienii au înfiinţat tot felul de universităţi, fără a-i interesa care este utilitatea publică a demersului.
Aşa că, n-am nici cea mai mică îndoială: cei doi nu dezbat, ci trăncănesc despre şcoală. Rostul acestor şarje verbale cu dublu sens este acela de a ne duce cât mai departe de fondul problemei. Cât despre legile Educaţiei? eu una am pierdut orice speranţă. Nu suntem capabili să trecem peste orgolii. Nu ne interesează fondul, ci forma. Nu elevul, ci votul este obiectul acestei guvernări.
Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine
















44 Comentarii [+] Adauga un comentariu
De patru zile se trăncăneşte despre Educaţie, mi-aş fi dorit să scriu „dezbate“, dar vă rog să citiţi dumneavoastră pe google, care este diferenţa semantică dintre noţiuni, dar rămân la primul cuvânt: trăncăneala.
Corect!
Excelent comentariul, doamna Vergu !
exemplar ! totusi , tampenie mai mare decat aceea de a scrie cu oi pe dealuri , numele presedintelui , nu cred ca s-a mai inventat in istoria omenirii ; aia care au facut-o , da , ******* de-a binelea , irecuperabil si definitiv. merita toate diplomele scolii romanesti si "la mai mare" !
exact! chiar ca tanti florica si ca nea georgica a vorbit basescu. hai sa fim seriosi: pentru majoritatea romanilor scoala a fost un chin. s-au tarat prin ea ca au fost obligati, nu ca le-ar fi facut placere, vreun moment, sa citeasca un roman, sa se gandeasca la o problema. romanul mediu, de la tanar la batran, uraste scoala exact din motivele pe care le invoca traian basescu alta data: profesorii iti dau note mici, nu te lasa sa faci ce vrei; tu vrei sa fumezi in wc si sa chiulesti, iar ei iti puna absenta nemotivabila etc. tu vrei sa mai afli ceva despre sexy braileanca, ei te pun sa citesti camil petrescu. exista, cu alte cuvinte, o discrepanta uriasa intre realitatea actuala si pretentiile fatarnice ale scolii. daca o intrebi pe tanti florica sau pe georgica, o sa-ti spuna: "da-o dracului de scoala, mai bine sa ai scoala vietii, sa stii sa te descursi in viata". spunea nechifor lipan in "baltagul", in celebra povestire cu care se deschide romanul, ca "nimieni nu poate sari peste umbra lui". nu putem, ca atare, sa-i cerem presedintelui sa se prefaca mereu ca ii iubeste pe profesori si pe intelectuali, cind el, de fapt, nu-i poate suferi, nu i-a suferit niciodata.
anii guvernarilor de dreapta pnt-pdl-pnl au fost pentru invatamant un dezastru! greve in invatamant de o luna in guvernarile cdr, d.a! care-i reforma partidelor de dreapta? carte putina, educatie pe sponci, face scoala cine vrea! de ce?! sa cheltuiasca mai putin cu educatia copiilor si tinerilor si sa le ramana lor, banii pentru castele, iahturi, vile la las palmas apartamente la londra si paris ! scoala partidelor de dreapta este scoala de supraveghere a copiilor, cand parintii sunt la munca!!! ce cunostinte, abilitati, capacitati se deprind in scoala? de nici un fel! scoala lui basescu, constantinescu, antonescu, pdl-pnt-pnl, trebuie sa formeze dobitocul perfect, sclavul!! societatea de dreapta are nevoie de sclavi! v-a spus doar!! chelneritze si tinichigii!!!!
se vorbeste foarte mult despre performanta scolii in comunism, fata de scoala reformelor lui marga – bacalaureat la 6 obiecte – hardau-miclea –tezele cu subiect unic! nu e nici o indoiala ca rezultatele obtinute de elevii si studentii de dinainte de `89 erau incomparabil mai bune decat ale celor de dupa `89!!! absolventii anilor 1990-2000 care au avut medii peste 6 la liceu sunt astazi in state sau occident, angajati ca profesori universitari, specialisti in it, doctori, ingineri la firme de prestigiu, la banci sau multinationale! si azi elevi plecati afara din scolile romanesti, sunt trecuti in ani superiori, dupa evaluare, desi nu cunosc prea bine limba tarii! ce se intelege de aici? reforma in invatamant nu trebuie sa umble la continuturi, ci la finantare!
reforma in invatamant inseamna infrastructura scolara foarte buna, salarii decente pentru profesori si pastrarea actualelor programe scolare. as zice ca-s mai importante salariile decat infrastructura, pentru ca astfel corpul profesoral va fi alcatuit din oameni de calitate, care au avut performanta scolara! atata timp cat salariile profesorilor sunt mai mici decat ale sefului de la postul de politie din sat, un tanar valoros, cu vocatie de profesor, n-o sa imbratiseze aceasta meserie!
sunt si multi oameni dezorientati, care nu inteleg ce se petrece cu invatamantul! nu inteleg ca schimbarile pe piata muncii, salariile de mizerie din invatamant au dus la o alterare a calitatii corpului profesoral. daca inainte de `89 in invatamant veneau tineri cu performanta scolara, diferenta de salariu fiind nesemnificativa – lideri ai generatiei lor - azi vin doar cei care nu-si gasesc un loc mai bine platit in sectorul privat!!!! daca marile puteri isi permit sa aiba un invatamant prost, fiindca racoleaza tineri valorosi din toata lumea, o tara mica nu-si poate permite acest lucru, fiindca isi afecteaza profund viitorul! chiar si cei 20 ani de alungare a tinerilor de valoare din invatamant, va avea consecinte negative in viitor! mai clar. in invatamant trebuie platita valoarea intelectuala, dovedita in anii de scoala! alternativa? scoala de chelnerite si tinichigii!!
dragi parinti si bunici! daca doriti un viitor mai bun copiilor si nepotilor vostri, o viata mai buna pentru voi, cereti guvernatilor o scoala de calitate! scoala de calitate inseamna profesori cu calitati intelectuale si morale deosebite si infrastructura scolara de calitate!