Alina BĂDĂLAN TURCITU
7004 vizualizări 21 mar 2011

Cum să crezi că bruneta aceasta elegantă, cu rochiţă mini,impecabil fardată îşi petrece multe nopţi la coada cratiţei, făcândprăjituri? Ba stă chiar şi 24 de ore în bucătărie, în picioare,când are o comandă mai mare. Adriana Jescu are 26 de ani şilucrează într-o companie de publicitate din Bucureşti: ziua mergela serviciu, iar după program se distrează cu mâinile în creme şi-ncocă. De ceva vreme, pasiunea ei a devenit afacere: ce coace, vindepe la evenimente. A câştigat într-o lună şi 1.000 de euro dinprăjituri şi torturi pentru botez, nuntă şi logodnă, dar aceea afost o situaţie fericită că a ajutat-o şi mama, cofetar. Recentşi-a luat şi partenere de afacere, două prietene - una i-a oferit obucătărie profesională şi o ajută cu promovarea, cealaltă îi cautăclienţi. Acum sunt în discuţii cu o ceainărie, pentru ca Adriana săle livreze permanent prăjituri asortate cu ceaiurile lor.
"Clienţii noştri sunt corporatiştii care au nevoie de ceva dulcepentru evenimentele din companie, de exemplu zile de naştere,promovări, petreceri de rămas bun, de nuntă. Vorbim despre băncisau companii din industria auto ori publicitate. De regulă avem campatru evenimente pe lună", ne spune Adriana.

Cookie day la serviciu: colegii fac liste cu prăjiturilelor preferate, strâng bani de ingrediente, iar Adriana legăteşte

Astăzi face brioşe. Toarnă în forme o cocă lipicioasă, galbenă,abia preparată. Prafuri nu pune niciodată - oul e ou adevărat,laptele e lapte adevărat. Ne gândeam, privind-o, că ne-ar fienervat felul cum se lipeşte aluatul acela de orice lingură şilinguriţă ai băga în el, ca să-l torni în forme. Dar Adriana erelaxată ca şi când s-ar juca. "Eu sunt atehnică la bucătărie. Ştiusă fac doar omletă şi mămăligă", zâmbeşte Raluca, parteneraei.
Dar şi coca de brioşă ai zice că-i simplu de făcut. Nu e. Numaicând te gândeşti că n-ai voie să trânteşti mixerul pe margineacastronului, când baţi albuşul... "Se lasă compoziţia de albuşbătut, dacă izbeşti. Şi dacă trânteşti uşa cuptorului se poate lăsatot ce ai înăuntru, la copt, formând o adâncitură. Şi apoi nu ştiide ce nu ţi-a ieşit", ne spune Adriana. Şi se pune să râdă de cemai vedem noi prin filmele americane cu femeia-eroină carealăptează copilul în timp ce trânteşte un picior în uşa cuptoruluide unde va scoate, peste un ceas, prăjitura perfectă.
Dar şi ea a fost eroină un an de zile, o dată pe săptămână. S-aîntâmplat aşa: într-o zi a adus prăjituri la serviciu şi au fostatât de bune, încât în câteva minute s-a dus vestea până la etaj căcineva de la parter face prăjiturile perfecte.
"Şi aşa ne-am apucat să facem la serviciu o zi pe săptămână, cookieday. Pe fiecare etaj colegii scriau liste cu ce prăjituri ar vreasă mănânce, eu alegeam o reţetă din listă şi pe aceea o făceampentru cookie day. Se făcea chetă, banii îi strângea un coleg de-almeu şi cumpăram ingredientele. În noaptea aceea nu dormeam deloc,că făceam prăjiturile. Dimineaţa erau toţi colegii curioşi să aflecare este câştigătorul, a cui reţetă am făcut-o, adică. Într-un anam reuşit să fac absolut toate reţetele de pe liste", zice Adriana.Dar asta nu este nimic. De nunta surorii ei a stat trează de joipână luni la prânz.

Cerută de nevastă la 17 ani, după ce i-a făcut băiatuluicartofi franţuzeşti

Când era mică, nimeni n-ar fi zis că ar putea avea vreodatătreabă cu bucătăria. Ea era băieţoiul casei, se cocoţa prin copaci,îşi făcea de cap cum avea chef, aşa că toată lumea o striga Andrei.Pe la şase ani, totuşi, îi plăcea să umble cu mâinile prin cocă, pela bunica prin bucătărie.
Are şi acum amintiri cu mama, când întindea foile de blat pe masade la bucătărie iar ea, Andrei, trăgea hârtia de copt de pe blat,de la o parte a mesei la cealaltă. Era mai scundă decât masa şitrebuia să se ridice pe vârfuri să vadă ce face acolo. Mama nu maieste cofetar acum, dar mâinile încă îi miros a vanilie.
Apoi, la 11 ani s-a apucat să facă prima ei prăjitură cu vişine.Tehnic i-a ieşit bine, coaptă, pufoasă. Doar că n-a ştiut ceînseamnă "un praf de sare" şi a pus mult, cam cât pui într-otocană. La 17 ani a fost cerută prima dată în căsătorie, după cei-a dat băiatului să guste nişte cartofi franţuzeşti. Se cunoşteaunumai de cinci zile şi uite că sunt şi astăzi împreună. Dar poatede la cartofii aceia...
De dragul bucătărelii face şi acum multe sacrificii: stă şi şaseore lângă o oală cu caramel pe foc sau pleacă acasă, la Călăraşi,cu cinci ore mai târziu decât sora ei fiindcă nu i s-au copt încăprăjiturile. "Erau reduceri la haine în magazin, iar eu nu am mersfiindcă erau reduceri pe un site de ustensile de bucătărie. Sau,dacă am de ales între a-mi cumpăra o rochie super şi nişte modelede făcut figurine în aluat, eu aleg modelele", ne mai spuneAdriana.
Şi i s-a mai întâmplat odată ceva asemănător: ea, care detestă săalerge după autobuz ca să nu i se închidă uşile în faţă, într-o zia făcut-o şi pe asta. Era presată de timp să găsească repede un soide fierăstrău de tăiat tortul. Cu gândul la tort şi la creme, aluat-o la goană uitând să se mai teamă de uşile închise aleautobuzului.

Citește și: