Am luat plasă. Biodegradabilă

Clienţii isteţi s-au aprovizionat cu rezerve de pungi gratuite încă dinainte de sărbători, ca să le-ajungă măcar câteva luni de-acum înainte. După aia, or mai vedea...

Unii cumpărători şi-au făcut stocuri de pungi gratuite înainte de Revelion, pregătindu-se pentru „criza” de acum

Deşi hipermarketurile spun că pungile reutilizabile din hârtie pot să suporte sarcini mari, par prea fragile pentru a inspira încredere cumpărătorilor

A început „portabilitatea” pungilor în hipermarketuri: acum vezi sacoşe de rafie bleu şi roz marca Cora plimbându-se în magazinele Carrefour, sacoşe imprimate Carrefour în Cora, iar cu plasele zdravene ale Metro şi Selgross se cară afară marfa din magazinele tuturor. Artizanul portabilităţii pungilor e Ministerul Mediului, prin introducerea „taxei pe sacoşă” în valoare de 0,2 lei, după ce fostul ministru Attila Korodi a constatat că românii abuzează de pungile de plastic. Cei de la Mediu spun că fiecare dintre noi, de la bebeluş până la străbunic, consumă în medie 250 de pungi de plastic pe an, iar viaţa unei pungi, odată încăpută pe mâna românului, nu depăşeşte 20 de minute, după care înfundă ghenele şi umflă gropile de gunoi pentru următorii 200-400 de ani.

Casieriţele de la Carrefour au constatat că, până pe 1 ianuarie, românii, chiar dacă n-aveau ce să bage în sacoşă, aveau mania de a sustrage de la casa de marcat cât mai multe pungi: „Chiar dacă-s casieră, să ştiţi că şi pe mine mă afectează că au băgat preţ la pungi, că şi eu fac cumpărături. Dar, pe de altă parte, e bine, pentru că aveam destui clienţi care mergeau şi luau toate casele la rând şi, de la fiecare casă unde casierul sau agentul de pază nu era atent, îşi puneau în căruţ câte-un vraf de pungi”. O altă casieră e şi mai „eco” decât colega sa: „Domnule, e bine. Îi facem pe români să fie într-un fel economi. Mai e câte unul, cumpăra un pui, îl băga în pungă şi lua încă zece pungi pentru el”. Nu-i de mirare că la un magazin Carrefour de dimensiuni medii, din provincie, lunar se consumau în jur de 100.000-110.000 de pungi de plastic.

În total, în 2008 românii au folosit cinci miliarde de sacoşe de plastic, considerate o risipă teribilă de către minister. Nu şi de către doamna Tereza (47 ani), una din gospodinele ieşite la shopping în hipermarketul Cora: „Ştiţi ce fac? Le strâng. Dacă vă duceţi la orice cucoană în bucătărie, e imposibil să nu aibă cel puţin un sertar plin cu punguliţe şi cu punguţe. De exemplu şi eu le strâng şi mai le duc la o mătuşă la ţară care mai vinde ba un ou, ba o brânză şi le pune într-însele. Dar recunosc că le mai folosesc şi eu. Când merg în vizită la cineva, pun casoleta cu gogoşi în sacoşică şi i-o duc”. Doru, unul din managerii de raion al unuia dintre hipermarketurile Carrefour, recunoaşte că el însuşi găsea o foarte bună utilitate pungilor gratuite de la casele de marcat: „Eu nu luam niciodată saci pentru coşul de gunoi. Deci chiar le foloseam, nu le luam să le arunc. Acum va trebui să cumpăr saci de plastic ca să pun în găleată, dar sacii ăia fac la fel de rău mediului ca şi pungile pe care le foloseam eu înainte. Şi atunci cum protejez mai bine mediul?”.

Cum să duci bacteriile cu zăhărelul

Dudu Zavara (70 de ani), client al hipermarketului Cora, deşi nu are o pensie de boier, nu-şi încarcă sufletul pentru nişte mărunţiş: „Românul şi-aşa lăsa 20-30 de bani, şi la casă, şi prin alte părţi, când plătea câte ceva”. Domnul Dudu Zavara înţelege mai bine ca toţi ideea de a taxa sacoşele de polietilenă cu bani: „Era odată pe vremuri când lucram eu la PECO. Am fost prin ‘76-’77 pe la ucraineni în excursie, ca la unii care n-au, şi am aflat eu că sunt înnebuniţi să cumpere coniac românesc şi pungi. Am cumpărat de la noi vreo 200 de pungi şi am vândut pungile astea la ruşi. Îmi dădeau o rublă de-aia pe pungă, că erau din alea de export, cu imprimeu. Se făceau şi cu Marlboro şi cu Rothmans. Na, şi eu, ca românul, descurcăreţ”.

Domnia Sa e mai degrabă interesat de dezlegarea dilemei ştiinţifice din spatele pungii biodegradabile de cumpărături decât de aspectul pecuniar: „Eu am citit pe sacoşile alea ce scrie: «Biodegradabile în compost timp de şase luni», adică amestecate cu gunoiul pe care-l duci la groapa de gunoi. Dar dacă nu îl duci la groapa de gunoi să fie în compost, se mai degradează în şase luni? Eee, aicea-i nebulos. Citisem prin ziar mai acum o lună că un indian, un chimist, s-a apucat să descopere o invenţie din întâmplare. În compostul ăsta de plastic din care se trăgea foliile să facă pungile, dacă băga nu ştiu ce cantitate de zahăr, astea se degradează mult mai repede. Zahărul face plasticul mai gustos pentru bacteriile respective. Ei, şi ce s-o mai fi întâmplat, s-a aplicat, nu s-a aplicat, asta nu mai ştiu”. M. Stroe (40 ani) nu e atât de avangardist: „Eu de mult am la mine traista mea şi sunt întotdeauna precaut. E mai comodă una de textil decât cea de plastic, una, că nu te taie baierele la mână şi a doua, că ţine mai mult”.

Parlamentarii nu iau niciodată plasă   

Sacoşele ecologice creează deocamdată confuzie printre cumpărători. Unii sunt bucuroşi, cum e Valentina Oprea (58 ani): „Fără să vreau, am venit la cumpărături de la medic şi am venit nepregătită, fără sacoşă. Nu prea pot să-mi fac acuma o părere pentru că este la început. Bine, acum mi-a spus s-o iau pe asta la trei lei şi, în momentul în care constat că e uzată, mi-o înlocuieşte cu alta, probabil fără să-mi mai ceară bani. Aşa că cred că este o chestie mai bună dacă e adevărat”. În mulţimea de cumpărători, notă distinctă face doar  S. Şerbănescu, un buticar dintr-un sat ilfovean care are un coş de cumpărături plin cu punguţe pe care n-a plătit un sfanţ.

El se aprovizionează mereu de la Carrefour şi şi-a pregătit din timp un stoc de pungi, şterpelite tot de la hipermarket: „Le am din maşină. Strânse, că ştiam că se termină. Mai am destule, iar când se termină o să-mi cumpăr din altă parte pungi, şi tot nu iau de la ei. Pentru că nu-i normal. În primul rând, statul le-a dat cu 0,2 lei la comercianţi şi ei le dau cu 0,3 lei. O să-mi cumpăr de-astea de pe la pieţari”. În Carrefour, două băbuţe, una de 71 şi alta de 63 de ani, înaintează printre rafturi ţinându-se una de alta şi amândouă de căruciorul de cumpărături.

Sunt necăjite că, după ce că pensiile le permit să iasă doar o dată-n lună la cumpărături, din puţinii bănuţi trebuie să mai picure câţiva şi pentru pungi: „Cum a fost până acum, că s-au asigurat pungi gratuite pentru toţi, era bine să fie şi în continuare. Cred că acei parlamentari care au votat legea nu fac cumpărături. Altfel nu se explică, pentru că dacă dânşii mergeau la cumpărături şi aveau pensiile noastre atuncea nu le convenea să-şi risipească banii pe pungi”. Pensionara judecă „legea eco” după altă scară de valori: „Mie la cumpărături îmi trebuie 2 lei pentru pungi. Înseamnă foarte mult, îmi luam o pâine sau jumate de sticlă de ulei cu banii ăştia”.

Alţi bătrâni, alte viziuni. În magazinul Carrefour, domnul Marin Vasile (80 ani) a putut să analizeze fenomenul poluării pe un interval mai relevant de timp, aşa că n-are cum să nu fie de acord cu introducerea taxei de 0,2 lei. Având spirit tânăr, şi-a tras o sacoşă reutilizabilă „Natura”, imprimată cu motive eco: „frunze şi picături de apă”, care l-a costat 2,5 lei. „Să ştiţi că este bună, pentru că toate pungile astea ajung pe câmp, pe toate străzile, în toate curţile. Astea nu se dizolvă. Eu ştiu ce înseamnă, că unde am pământul la ţară, în Dridu- Ialomiţa, mereu găsesc prin vie fâşii ciuruite de celofan, lăsate de 20 de ani de când erau CAP-urile cu solariile lor. Să facă pungi din hârtie, cum a fost pe timpuri, înainte de război. Dar de-alea bune, alea de hârtie, corpolente, nu finuţe, că la astea ecologice, dacă i-ai dat drumul niţel mai tare, la o jumate de kilogram s-a dus”.

Info plus:

Pungi moca

La capitolul sacoşe, supermarketurile Mega Image au cea mai atractivă ofertă de pe piaţă, deoarece banala pungă de plastic e în continuare gratuită. 


 

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine