Auto 16 ani, maşina puştilor şi a şoferilor rataţi

Auto 16 ani, maşina puştilor şi a şoferilor rataţi /// Fotografii: Valeriu Tanasoff

În Bucureşti sunt vreo 15-20 de maşini speciale ce pot fi conduse de minori peste 16 ani. Asta se poate numai după absolvirea unui curs de legislaţie rutieră (când masa utilă a maşinii e sub 350 kg), sau după obţinerea permisului de şofer categoria B1 (la cele de 350-550kg).

"Dacă e s-o vezi în ansamblu de la depărtare e o maşină", viteza îi e "limitată" la 45 km/oră şi caroseria o are din fibră de sticlă: "Cine şi-a luat o maşină din asta, în primul rând, nu rugineşte, nu se strică în timp, decât dacă o loveşti", caz în care "mai bine o arunci la gunoi". Enumerarea de caracteristici aparţine lui Marius Şuteu şi Mihai Ifrim, întreprinzătorii care au lansat în urmă cu aproape şase luni afacerea "auto16 ani", de import mopeduri second-hand cu "conformaţie" de maşină, pentru adolescenţi: "Nu există copil să nu vrea maşina lui. Vin cu părinţii cu BMW-ul X5 şi Volkswagen Touareg şi îşi cumpără maşina lor ca să meargă cu ea la şcoală, sau să iasă cu prietenii. N-am văzut pe niciunul dintre taţii cu maşini imense să se suie la volan curios măcar să vadă cum merge o "voiturette". O privesc de la distanţă sau cel mult urcă în dreapta să le fac un tur". Telefoane curg cu sutele şi curioşi vin la sediu cu zecile, însă în medie se vinde sub o maşină pe lună: " Nu sunt mulţi clienţi, că nu oricine dă 2500 de euro pe o maşină second-hand din 1997-2000, cu care prinzi în oraş doar 45 la oră". În categoria celor care doar privesc, testează, dar nu pun banu' jos se încadrează veşnicii aspiranţi la statutul de şofer: "Sunt cei care nu reuşesc să ia carnetul şi în locul scuterului vor să aibă şi ei o maşinuţă, să stea şi ei închişi undeva. Sunt foarte mulţi oameni la 40-50 de ani care-mi zic: «Domne, m-am săturat, mă bate vântul, mă plouă, ies şi eu la pensie, vreau să mă pot duce şi eu la hypermarket să-mi fac cumpărături». Îi întreb de ce nu dau de carnet şi-mi răspund: «Dacă n-am dat când a trebuit, acum mi-e greu»".

Performanţe de jucărie

La capitolul dimensiuni, automobilul are 215 cm lungime şi 115 lăţime, ceea ce-i permite parcarea perpendiculară. Înăuntru are doar două locuri, însă posedă un portbagaj surprinzător de voluminos pentru clasa sa: "Aproape dublu decât al Matizului". Masa utilă de numai 350 kilograme poate reprezenta un posibil handicap în faţa hoţilor de automobile, în special a celor înhăitaţi în găşti: "Patru oameni o ridică. Maşina e suficient de grea cât să nu poată să fugă cu ea, dar pot să o pună pe platformuţă şi să fugă cu platformuţa". Pe maşină poate fi montat sistem de alarmă, însă nu e recomandat tipul "cu senzori de mişcare", fiindcă fiind foarte uşoară, se clatină la fiecare pală mai şugubeaţă de vânt. Maşina e echipată cu o "pseudo cutie de viteze automată" (cu curea), aşa că-i lipseşte ambreiajul şi în locul schimbătorului de viteze are: "O manşă ca de avion cu trei poziţii: neutral, înainte şi înapoi". Analizând robusteţea caroseriei şi platformei putem trage concluzia că viaţa maşinii e mai lungă decât adolescenţa şoferului: "N-are moarte. Majoritatea au şasiu din aluminiu, structura de rezistenţă e din duraluminiu, (nr. ca la avioane) şi caroseria din fibră de sticlă, deci nu rugineşte nimic". Motorul diesel "Lombardini" e identic cu motoarele care echipează "tractoraşele de tuns iarba" aşa că "face un pic de gălăgie". Are doi cilindri în patru timpi şi un volum de 440 cm3 care dezvoltă 5.48 CP. La capitolul consum de carburant, "maşina şoferului fără permis" înghite pe testate în condiţiile traficului de Bucureşti 3.3 litri/100km. Trebuie totuşi menţionat faptul că în afara localităţilor problema nu-i consumul (care scade spre doi litri la sută), ci avansul, explică dealerul Marius Şuteu: "L-am întrebat pe un client cât a mers cel mai mult şi mi-a zis că a mers până la Timişoara. M-am mirat: «Cum ai reuşit să ajungi?». «Am făcut vreo două zile, dar nu mă grăbeam. N-am mers dintr-o bucată, ca să zic că plec la Timişoara şi să trebuiască să ajung acolo numaidecât. Am rude pe traseu, aşa că am mai putut să opresc la ele să mă odihnesc»".

Se înregistrează la primărie cum e înregistrată căruţa

Mihai Ifrim explică inconvenientul principal al drumurilor lungi: "În primul rând, nu poţi să mergi decât cu 45-50 la oră, în al doilea rând, nu prea poţi să depăşeşti pe drumuri normale pentru că n-ai rezervă de viteză. Poţi să depăşeşti unul care merge în faţa ta cu 25 la oră, dar dacă merge cu 40 nu poţi să-l iei. Manevra de depăşire ţi-ar lua trei minute ca să ajungi să treci în faţa lui". Fiind o maşină "99% de oraş", sfatul responsabil al lui Marius Şuteu este, ca în orice aventură off-town, să prevaleze cumpătarea: "Mai ieşi cu ea până la centură, te îndepărtezi la un 20 de kilometri, dar după aia e cazul să te întorci". Maşinile de acest tip, cu capacitatea cilindrică sub 500 cm3 nu plătesc taxa de primă înmatriculare. De fapt nu plătesc nici înmatricularea propriu-zisă, fiindcă: "Se înregistrează la primărie cum e înregistrată căruţa şi motoscuterul. Pe baza acestor plăcuţe eliberate de localitate, te poţi deplasa cu ea oriunde în România dar n-ai voie să ieşi cu ea în afara graniţelor". Revizia e obligatorie la fiecare 5000 de kilometri, contra sumei de 100 lei (all inclusive). Necazul mare vine atunci când clienţii au nevoie de vreo piesă de schimb: "Reperele sunt cu 200-300% mai scumpe decât ale unei maşini normale. Doi tamburi de frână şi un set de saboţi costă 550 euro, un far e cam 200 euro, un parbriz 300 euro… aşa că, dacă ai lovit-o, poţi s-o arunci la gunoi. Şasiul fiind din dural, n-ai ce să îndrepţi la el, iar caroseria fiind din plastic e compromisă, singura soluţie fiind înlocuirea reperului".

Închirierea de maşini minorilor - idee nu tocmai bună

Ca să-şi dinamizeze businessul, Marius Şuteu şi Mihai Ifrim s-au gândit într-o vreme să închirieze mopeduri din parcul auto către adolescenţi contra sumei de 60 de lei pe zi plus 0.3 lei/km (preţ fără TVA). Şi-au postat anunţul pe site şi imediat la firmă au început să se perinde puzderie de şoferaşi de 16 ani: "Ne-am trezit pe cap cu o mulţime de puştani înfierbântaţi care voiau să se dea cu maşina ca să vadă ce poate. Ne-am gândit să-i chemăm cu mama şi tata şi să-i punem pe părinţi să semneze declaraţie pe propria răspundere, plus să ne lase garanţie în caz de accident. Devenea însă prea complicat şi cine ştie unde s-ar fi ajuns dacă unul dintre minori ar fi lovit pe vreunul pe trecerea de pietoni".

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine