Aventurile unui şef de companie, „doctor“ în schimbat scutece

Aventurile unui şef de companie, „doctor“ în schimbat scutece

Treaba s-a îngroşat când a înlocuit cărţile lui de marketing cu altele despre îngrijirea copilului. Dar tăticul Florin Câmpeanu n-a aflat din ele mai nimic folositor, căci bebeluşul lui sfida tot ce scria acolo. Aşa, s-a apucat să scrie el o carte. "Jurnal de tătic" a fost în topul vânzărilor în librării, anul trecut

După ce m-am culcat la 01.00 şi m-am trezit la 01.15, când tati a venit din hipermarket (cu ultimele cumpărături pentru botez), am decis să fiu rezonabil şi să adorm la loc. Până la 02.45. După care mami mi-a dat din nou să pap (tati sforăia) şi m-am culcat din nou. Până la 06.00, când am decis că este momentul să mă uit cu mare atenţie pe pereţi. E drept, m-am mai uitat eu şi în alte dăţi, dar parcă niciodată nu au fost atât de interesanţi!". Asta îşi spunea în gând bebeluşul Vlad, când mai avea câteva ore până la botez. Sau cel puţin astfel şi-a imaginat tăticul, Florin Câmpeanu, director general al unei companii de consultanţă în afaceri din Bucureşti.

Înainte de botez, noaptea, când pruncul ridica toată casa în picioare şi strica somnul părinţilor până dimineaţă, tăticul îşi lua laptopul în braţe şi-şi scria aventurile pe blog. Pe prima a scris-o la trei dimineaţă, când Vlad a dat trezirea. Pe urmă, ce a scris pe blog a publicat în prima lui carte: "Jurnal de tătic". A apărut anul trecut, iar mămicile s-au bătut pe ea. Cu totul, s-au vândut câteva mii de exemplare. În prima săptămână era pe locul nouă la vânzări, în librărie, iar copilul, aşa cum apărea el pe copertă, cu căciuliţa lui albă cu elefănţel, devenise vedetă. Iar domnul director, om la 34 de ani, devenise sfătuitor şi confident al mămicilor de pretutindeni. Acum lucrează la o continuare a cărţii.

"Şi bormaşina mi-a zis aşa: dă-te jos din pat, nu mai dormi!"

Dar să vedem în continuare ce-i mai putea trece prin minte lui Vlad, la botez: "Despre cele două fete de la biserică nu mai ştiu nimic. Am încercat să-i iau uneia, o ochioasă cu nas cârn, ID-ul de messenger. Mami îi zicea noră (nu ştiu ce înseamnă), râzând cu tati. Din păcate, a adormit înainte să mi-l spună. Dar nu mă dau bătut. Sunt convins că o să-mi scrie ea pe blog! Doar sunt un tânăr cu păr superb, ochi albaştri şi muşchi. Am deja 6,3 kilograme".

De atunci, a trecut ceva vreme. Acum, Vlad are aproape trei ani şi el e directorul în casă: puţină febră dacă are, tatăl îşi anulează toate întâlnirile pe ziua aia. Îi trezeşte pe ai lui de mai multe ori pe noapte fiindcă are chef de conversaţie sau îl macină dileme existenţiale: de ce un Ferrari este întotdeauna roşu? "Azi noapte, de exemplu, ne-a trezit de trei ori. Prima dată, cu motivul: «beau ceai». Ultima dată, ca să repete, perfect treaz, următoarele: «father, father... care în engleză înseamnă tată». Că poate nu ştiam noi cum se traduce în engleză", râde Florin. "Sau, mai spune: «astăzi, vecina a dat o gaură în perete cu bormaşina. Şi bormaşina mi-a zis aşa: dă-te jos din pat, nu mai dormi!». La care eu, în loc să-i spun că bormaşina nu poate vorbi, i-am răspuns: «Fabulos!»", povesteşte tăticul. Apoi se întoarce la cele 150 de email-uri pe care le primeşte zilnic de la subalternii lui. Are de răspuns la toate. Printre altele, compania dezvoltă vreo 400 de site-uri, iar astea trebuie îmbunătăţite zilnic. Conduce 130 de angajaţi, face proiecte, produse, marketing, şedinţe... şi de când avem criză lucrează dublu decât înainte. Ei, dar seara, toate astea dispar când fiul îi spune convins: "Eşti o maşină de tuns iarbă cu nas!".

Primul pampers: ca atunci când schimbi prima dată roata la maşină

Sunt zile în care-l mai aduce pe Vlad la serviciu, în biroul lui. Devine palpitant când copilul umple un pampers, iar tata are de răspuns la telefon. Îl aşază pe un scaun, îi schimbă pampersul şi, în timpul ăsta, dă indicaţii importante pe fir. Nimic dificil pentru el, că doar aşa face şi de acasă, încă puţin şi îşi dă şi doctoratul în scutece. "Primul pampers? A fost ca atunci când am schimbat pentru prima dată roata la maşină. Sau, imaginează-ţi că eşti într-un oraş străin în care nu cunoşti limba, te-ai rătăcit şi nu mai găseşti aeroportul. Ei, cam aşa te simţi, ca tată, şi când trebuie să schimbi primul scutec", ne spune. Acum trei ani, în carte descria experienţa cam aşa: "A făcut caca. A-l schimba pe Vlad este o aventură mai mare decât a urca Everestul fără mască de oxigen. Totuşi, îi spun relaxat soţiei, aşa cum am văzut prin filme: "Mergi tu la bucătărie. Mă ocup eu aici!".

De când e tătic, domnul director a descoperit şi cum stă treaba cu jucăriile. "Le cumpărăm multe jucării, de fapt, ca să ne cumpărăm nouă timp liber. Uite, jucăria preferată a lui Vlad a fost un PET gol, cu care ne-am jucat două ore întregi. Sau îi place să-l gâdilăm pe burtă. I-am luat mai demult un pinguin mare şi scump pe care nu numai că nu l-a băgat în seamă, dar chiar îi era frică de el", zice. Apoi deschide laptopul, intră pe youtube şi ne arată cum se tăvălea de râs un copilaş din altă ţară. Nu, n-avea vreo jucărie scumpă în mână, ci râdea cu lacrimi când i se punea în faţă o simplă bucată de hârtie.
Fiul de trei ani, dimineaţa: "Du-te şi munceşte ca o betonieră!"

Niciodată nu i-a trecut prin cap lui Florin Câmpeanu că va ajunge vedeta mămicilor. Când a aterizat în Bucureşti era un puşti, avea cu el numai o pereche de pantaloni şi două cămăşi. Înainte de asta, îl duseseră ai lui la câmp, la muncă, să simtă pe pielea lui ce opţiuni are în viaţă. A stat un pic şi a fugit mâncând pământul. S-a făcut ziarist la un cotidian central, în Capitală, timp de trei ani. Apoi a făcut asistenţă tehnică pentru Guvern, după care a venit la compania unde lucrează şi acum. Este director general de doi ani şi, în felul lui, încă mai crede în Moş Crăciun. Ar vrea ca fiul lui să facă studiile în altă ţară, pentru ca apoi să poată alege singur dacă va trăi în România sau nu. În inocenţa lui, Vlad simte că părintele trudeşte în fiecare zi, pentru el. Căci dimineaţa îi spune zâmbind: "Du-te şi munceşte ca o betonieră!".

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine