BĂSESCU ÎN KUWAIT. Reportaj Gândul din ţara unde fiecare cetăţean a primit 3600 de dolari de Ziua Naţională şi mâncare gratis pentru un an de zile

de Florin NEGRUŢIU Postat la: 26.02.2011 22:32 Ultima actualizare: 28.02.2011 16:57

BĂSESCU ÎN KUWAIT. Reportaj Gândul din ţara unde fiecare cetăţean a primit 3600 de dolari de Ziua Naţională şi mâncare gratis pentru un an de zile

"N-aş alege niciodată să fiu altceva decât kuwaitian, avem toate motivele din lume să ne iubim ţara şi pe liderul nostru care ţine atât de mult la poporul său. Nu-mi amintesc vreun alt conducător de pe Pământ care să fi făcut aşa ceva pentru poporul său..." Editorialistul Muna Alfuzai de la "Kuwait Times" m-a făcut să zâmbesc. În definitiv, presa în Kuwait este liberă până când ajunge la emir. Şeicul, Constituţia, sistemul judiciar sau "convingerile intime ale poporului" nu sunt subiect de critică, legea o interzice.

Dar curând aveam să descopăr că pe şeicul Amir Sabah nu doar ziariştii îl numesc afectuos "Baba" ("Tată"), ci şi mulţi dintre kuwaitienii obişnuiţi pe care i-am întâlnit sâmbătă, sărbătorind o Zi Naţională "3 în 1" (50 de ani de la independenţă, 20 de ani de la eliberarea de irakieni, 5 ani de când conduce şeicul Amir).

"Tata Amir este bun la inimă şi prietenos", mă asigură Muslah, privindu-mă prin ochelarii săi de soare de firmă, în care se reflectă deşertul. Mi-i prezintă mândru pe soţie, copii şi pe cumnatul său care lucrează la Ministerul Energiei şi Apelor pe un salariu de 6000 de dolari. "Adevărul e că aici sunt atât de mulţi bani, ţara asta e atât de bogată, încât ar fi şi culmea să nu dea..."

Ultimul semn de afecţiune al şeicului către popor a făcut înconjurul lumii: fiecare cetăţean a primit 1000 de dinari, adică 3600 de euro, şi mâncare gratis pentru un an. Îl întreb pe Muslah de ce ar avea nevoie kuwaitienii de orez, ouă şi lapte gratis, când majoritatea câştigă salarii care, chiar şi în lumea occidentală, par fabuloase. "De ce nu? Să fie primit!" îşi împreunează mâinile, privind spre cer. Iar apoi priveşte spre nisipul alb în care-şi înfige picioarele: "E petrolul nostru..."

FOTO: Una dintre vitrinele magazinelor de lux din Kuwait pavoazată cu mesaje patriotice

• "Efortul bugetar" făcut de şeic a fost de 3.600.000.000 de dolari doar pentru prima în bani. Numărul de cetăţeni kuwaitieni diferă de la o sursă la alta, dar agenţia de stat KUNA a anunţat că de aceste beneficii se vor bucura un milion de oameni. Aceştia sunt kuwaitienii "puri" care se bucură de o listă întreagă de beneficii, de la educaţie şi asistenţă medicală gratuite, la locuri de muncă bine plătite. În ţară mai trăiesc însă aproape de două ori mai mulţi "non-cetăţeni". Sunt nu doar emigranţii din India, Pakistan, Bangladesh sau China, ci şi beduinii, "arabii fără ţară".
• În ultima lună, Kuwait a fost, ca multe ţări arabe, scena unor ciocniri violente între autorităţi şi protestatari. Spre deosebire însă de alte ţări arabe, nimeni n-a încercat să-l dea jos pe şeic. Pur şi simplu, oamenii au cerut cetăţenie. La Jahra, la Nord-Vest de Kuwait City, poliţia a intervenit, în urmă cu doar o săptămână, în forţă şi a făcut arestări printre "arabii fără ţară" care doreau să fie kuwaitieni cu acte în regulă. Dar cetăţenia în Kuwait, care îţi dă dreptul la o viaţă de lux, nu se obţine nici măcar prin naştere. "Trebuie ca măcar trei generaţii să fi fost aici înainte", îmi spune o femeie din mulţime, care îmi înfăşoară în jurul gâtului un steag roşu-alb-verde, pe care îmi scrie "Proud to be Kuwaiti. Thank you, Romania".
• "Ca ţară care a deţinut preşedinţia Consiliului de Securitate, în luna august 1990, România a jucat un rol important în adoptarea rezoluţiilor CS ONU în baza cărora a fost eliberat teritoriul Kuwaitului", se spune într-un comunicat al Preşedinţiei române, care explică, prin aceasta, şi prezenţa lui Traian Băsescu la ceremoniile de sâmbătă.

Povestea indianului din Kuwait care visează la România

"Salariile la noi încep de la 1800 de dolari şi ajung la 7000, 8000, 9000...", îmi converteşte Muslah în minte dinarii în dolari. "Şi cine ia 1800, cei care fac curăţenie?..." îl iscodesc. Râde. "Niciun kuwaitian nu face curăţenie. Astea nu-s joburi pentru noi..."
Dacă ar fi să le dai crezare "non-cetăţenilor", kuwaitienii nici nu fac mare lucru. Joseph D'Costa este indian din Mumbai şi lucrează ca bucătar şef la un hotel de lux. "Kuwaitienii se duc la birou, stau două, trei ore, beau cafea şi fumează şi pe urmă pleacă acasă. Toată munca în ţara asta o fac emigranţii". Joseph ajunge la 5000 de dolari pe lună, munceşte aici pe rupte de 15 ani, îşi duce copiii la cele mai bune şcoli din oraş şi, când ajunge acasă, plănuieşte vacanţe. "Vreau să ajung neapărat în România, e o ţară minunată", mă asigură. Politeţe sau marketing? Joseph îmi repetă că e serios: a văzut la televizor nişte peisaje din România şi i s-au părut extraordinare. Plus că şeful lui, care a vizitat România pe vremea lui Nikolai Ceauşescu, i-a zis că, dacă e pasionat de istorie, trebuie să meargă în Transilvania, unde sunt oraşe frumoase. Şi, ca să-mi arate că s-a documentat, îmi spune ce hoteluri de cinci stele sunt în Bucureşti.

Băsescu vrea bani din Golf

În această atmosferă a descins preşedintele român, Traian Băsescu, vineri seara în Kuwait City, într-o vizită-fulger. Scopul: ceremoniile de a doua zi cu ocazia Zilei Naţionale. Băsescu s-a numărat printre şefii de stat care au onorat invitaţia şeicului Amir: regele Spaniei, preşedinţii Turciei, Pakistanului sau Bangladeshului, şeicul din Qatar etc. Invitat încă de la sfârşitului anului trecut, Barack Obama nu a venit. La fel ca omologii săi, preşedintele român a fost cazat la un palat de protocol, Warbah 2, un fel de Vila Lac 2 pe stil kuwaitian. Vineri, a apărut pe agenţia locală de ştiri şi un interviu cu Băsescu, în care acesta îşi exprima speranţa că investitorii din zonă vor veni în România să facă afaceri în agricultură, infrastructură, imobiliare sau IT. Toate ziarele au inclus, în ediţia de sâmbătă, în pagina de actualitate, poza cu şeicul Amir şi Traian Băsescu.

FOTO: Ediţia de sâmbătă a cotidianului Al-Watan face o colecţie de "urări" de Ziua Naţională a Kuwaitului. Printre ele, cea a lui Traian Băsescu.

Un litru de benzină, mai ieftin decât un litru de apă

Maşini mătăhăloase brăzdează autostrăzile gri-petrol, ca nişte balene albe. Nu este neobişnuit să întâlneşti kuwaitieni care au cinci maşini. Şi le expun cu mândrie în faţa vilei, sub o copertină. Un litru de benzină este mai ieftin decât un litru de apă: circa 20 de cenţi. Un plin înghite 75 de litri şi costă până la 18 euro. Pietonii sunt rari. Şoselele sunt suficient de late încât să încapă maşinile XXL de fabricaţie Statele Unite sau Japonia.
Abdul Rahman este la vârsta primei maşini. Îi mulţumeşte lui "Baba" Amir, ai cărui bani i-au venit la fix. "La cei 3600 de dolari mai pun ceva şi-mi iau maşină la mâna a doua, aproape nouă", îmi spune, desenând cu degetul prin nisip modelul pe care şi-l va alege. Într-adevăr, kuwaitienii se plictisesc repede de maşinile lor şi le schimbă des, astfel încât second handurile ajung la preţuri neverosimil de mici.

iPhone4, jucăria cea mai dorită a puştilor kuwaitieni

Sager este un puşti de 12 ani. A primit şi el cei 3600 de dolari, ca toţi copiii din Kuwait: şeicul le-a dat bonusul chiar şi copiilor nenăscuţi, care vor veni pe lume în luna februarie. "O să le dau banii părinţilor mei. Ei ştiu ce îmi doresc". Un articol de vineri din Kuwait Times identifica exact ultima jucărie a copiilor kuwaitieni: cei mai mulţi îşi doresc un iPhone4.

FOTO: Muslah fotografiindu-şi copiii pe unul dintre tancurile folosite în timpul operaţiunii "Furtună în Deşert", care a eliberat Kuwaitul de Saddam.

Câteva impresii

• Mulţi kuwaitieni lucrează în armată şi în serviciile speciale. Cel puţin aceştia din urmă, orice i-ai întreba, îţi spun că nu vorbesc engleza şi te resping cu răceală.
• Un şofer mai volubil care se bucura că venim din ţara lui Gheorghe Hagi şi Mirel Rădoi a fost rapid chemat la ordine de superiorul său. "Tu n-ai treabă?!" pare să-l fi certat.
• Ambasada României la Kuwait, inexistentă: nicio informaţie, niciun sprijin.
• Traian Băsescu şi şeicul Amir au făcut schimb de clasoare cu timbre.
• Kuwait City ardea acum 20 de ani. Astăzi are multe clădiri noi iar cartiere de vile, care mai de care mai hollywoodian, se construiesc de-a lungul autostrăzilor. Impresie totuşi de oraş părăsit, monumental. Clădiri impozante în care pare că nu locuieşte nimeni. Emigranţii se plâng de lipsa vieţii sociale. Seara n-ai unde să te duci, nu există niciun pub cum există în România, îmi spune visător indianul Joseph.
• În preziua venirii noastre, doi tineri au fost prinşi de poliţie bând alcool şi sărutându-se în maşină. Se pare că acest tip de infracţiuni este în creştere, scrie presa locală.
• Kuwaitienii mi-au dat impresia unor oameni mulţumiţi. Prosperitatea din petrol menţine ridicată popularitatea regimului lui "Baba" Amir. Nu există partide. În Parlament, oamenii sunt aleşi individual. Agenţiile de presă străine au scris, la sfârşitul lui 2010, despre trei parlamentari care-l contestau pe şeic.
• De Ziua Naţională, kuwaitienii şi-au permis o mică extravaganţă: au vopsit o bucată din deşert în culorile naţionale.
  

Corespondenţă din Kuwait. Text şi foto: FLORIN NEGRUŢIU

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine