Berlin, oraşul fără Costanda
Intrarea imensului Zoo din Berlin, la doi pasi de ruinele Kaiser-Wilhelm-Gedachtniskirche
Bucureşteanul care vizitează Berlinul realizează imediat ce-i lipseşte capitalei Germaniei: oraşul ăsta n-are nici un Costică Costanda. Cum să laşi tu atâţia kilometri de spaţii verzi în buricul târgului, fără să înţelegi că acolo ar şedea aşa de bine câteva zeci de blocuri turn? Păi în Tiergartenul ăla, pe care, dacă vrei să-l înconjori, trebuie să parcurgi 32 de kilometri, intră lejer vreo patru Cartiere Franţuzeşti, douăzeci de mall-uri cu parcările aferente şi mai rămâne loc de sedii de bancă pe gustul maneliştilor, adică fără număr. Si Tiergartenul nu e singur: dacă urci în colosalul turn al televiziunii din Alexanderplatz, rămâi cu gura căscată când vezi câte parcuri, pardon, terenuri construibile are oraşul ăsta în zona centrală.
Culmea sfidării pentru bucureştean o reprezintă însă Grădina Zoologică din Berlin: când realizezi că ăl mai mare Zoo din Europa tronează fix în centrul comercial şi turistic al fostului Berlin de Vest, la doi paşi de Kurfurstendamm, adică de strada cu magazine de ţoale, parfumuri şi bijuterii, deja te ia cu ameţeală. Dacă mai şi faci greşeala să te informezi un pic, cât să afli că nu există nici cereri de retrocedare a terenului, ameţeala se transformă în vertij .
Păi un hectar are 10000 de metri pătraţi, iar pe Kurfurstendamm metrul e vreo 3000 de euro, şi Grădina Zoologică are zeci de hectare, nu se poate să nu se fi numit pe-acolo vreun director priceput în lichidarea „chiriaşilor”. Dacă-ţi mai spune careva că nu aleargă nimeni elefanţii cu torţe şi câini, nici nu sugrumă nimeni jaguarul cu crosele, ba dimpotrivă, până şi urşii polari au început să se puiască, simţi aşa, un soi de lehamite. Devine clar că fără un import rapid de titani dâmboviţeni ai imobiliarelor, fraierii ăştia de berlinezi n-o să se prindă prea curând că nu poţi să trăieşti aşa, cu ditai tarlalele în centrul oraşului.
Importanţa mall-ului, ignorată de berlinezi
După ce-ţi dai seama cât de săracă este capitala Germaniei fără o personalitate de talia lui Costanda, restul revelaţiilor vin de la sine: observi stupefiat că nemţii ăştia nu înţeleg deloc importanţa mall-ului în societate. În loc de bazarele construite de turci în fostele circuri ale foamei de la noi, unde cârpele şi giugelele sunt vândute în buticuri, Berlinul este dominat, ca toată Germania, de galeriile câtorva mari lanţuri de retail. Păi cum să mai plimbe o zi întreagă păsărica de mall punguţa pe care scrie banal „Galeria Kaufhof”, când înăuntru pot fi la fel de bine nişte chiloţi de 300 de euro, semnaţi de nuş ce designer, dar şi două tricouri de cinci euro bucata? I-ai luat fetei plăcerea de a-i arăta lui „taci soro” plăsuţa de la Max Mara, ţi-ai dat foc la valiză.
Iar galeriile astea n-au nici 20 de baruri unde să se atârne băieţii în pantaloni de trening, daţi cu gel şi cu cheia de BMW pe deget, aşa că nu-i de mirare când observi că majoritatea clientelei e formată din fraieri cu feţe de persoane care muncesc.
O capitală de biciclişti şi itebişti
În general vorbind, BMW-uri nu prea vezi pe stradă, oricum nici pe departe câte în Bucureşti. Mai mult, nici măcar la orele de vârf nu sunt ambuteiaje, întrucât nemţii n-au descoperit ce bine e să mergi cu maşina până la buticul din colţ ca să-ţi iei ţigări. Majoritatea merg cu bicicleta şi cu transportul în comun, ba chiar şi pe jos. E drept, îi ajută şi drumurile fără nici o groapă, trotuarele la care nimeni nu s-a gândit încă să pună două rânduri de borduri, şi reţeaua de transport urban care funcţionează nemţeşte. Deşi au şi ei numeroase cicluri îngheţ-dezgheţ pe iarnă, nu ştiu cum se face că berlinezii sunt scutiţi de „mari asfaltări” care să transforme oraşul într-un infern. Poate din cauză că nu vezi pe străzi nici măcar o dubă mai mare, darmite camioane de 30 de tone?
Dacă traficul unei zile normale din Berlin ţi se pare „de duminică”, uimirea se transformă în stupefacţie când prinzi o grevă în transportul public, cum este cea care se desfăşoară zilele astea în capitala Germaniei. Deşi nu mai circulă nici tramvaie, nici troleibuze, şi doar jumătate din metrouri, iar afară sunt cel mult zece grade la prânz, străzile nu dau pe-afară de maşini. Mai mult, nici metrourile care încă mai circulă nu se transformă în cutii de sardele, nici măcar la orele de vârf. În schimb, s-au înmulţit bicicliştii şi pietonii. Concluzia e clară. Ăştia nu-s normali: sunt nemţi!
(Berlin, 7 martie 2008)
Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine
















40 Comentarii [+] Adauga un comentariu
Bucureşteanul care vizitează Berlinul realizează imediat ce-i lipseşte capitalei Germaniei: oraşul ăsta n-are nici un Costică Costanda. Cum să laşi tu atâţia kilometri de spaţii verzi în buricul târgului, fără să înţelegi că acolo ar şedea aşa de bine câteva zeci de blocuri turn?
Taaaaare! Braaavo! Foarte reusit articol!
hai lasati-o moarta ! articol de *****.
bai guguloi, nu-ti mai obosi bai creierasii cu articole destea de nu le dai de cap.
mai bine coboara in spatele blocului la un gratarel si o manea!
sa traiesti bine!
Excelent articol,excelent!!!!!!!!
Mda, misto articol.
d-nu niculae frumos descris. de multe ori m-am intrebat si eu, dece la noi nu functioneaza. am ajuns la concluzie ca multe tari trebuie sa invete de la nemti, ce inseamna riinduiala. merg des la un prieten care are o casa de vacanta in germania, unde nici un vehicul nu are voie sa circule, nici bicicleta si ma mir toti maninca si beau ca peste tot si traiesc extrem de alaturati. dar cui povestesc asta?
mai nene adrian nicolaie ziaristule cand mai sci sa te si mai documentezi si totusi sa mai ai si putina cultura generala.sa sti ca dupa timpul lui acel nebun de hitler ,berlinul avea 28 de lini de metrou asa ca nu mai faceti asemenea comparati ca nu lamuriti pe nimeni.mai sti cate autostrazi avea germania pana la al-ii-ile razboi mondial
nu inteleg ce importanta are faptul ca berlinul avea nu stiu cate linii de metrou si autostrazi inainte de razboi ?
faptul ca la nemti se respecta niste reguli de baza intr-o societate conteaza in primul rand.
sunt destule lucruri simple care pot fi facute si in bucuresti fara cheltuieli uriase : impunerea transportului public ca mijloc principal de calatorie in bucuresti (prin definirea unor culoare speciale, restrictii pentru automobile, crestera parcului de autobuze), promovarea mersului pe jos sau pe bicicleta prin creare de culoare pentru biciclisti peste tot, inlaturarea prafului omniprezent din oras prin fortarea masinilor sa spele rotile la intrarea in oras, limitarea parcarii pe trotuare, interzicerea parcarii in interiorul parcurilor, strangerea gunoiului la intervale mai mici, repararea miilor de semafoare care nu functioneaza, repararea in etape a strazilor si liniilor de tramvai ca sa nu afecteze bulevarde intregi de la un capat la altul si sa blocheze complet cartierele, obligatia de a transforma si de a intretine in spatiu verde fiecare teren viran indiferent ca e public sau privat, obligatia oamenilor de a vopsi cladirile care arata ca dupa razboi. toate astea tin de un primar cu capacitate manageriala, ce este interesat de oras si mai putin de afacerile lui sau capitalul politic.
pai, tot ceea ce ai spus, ar crea capital politic! inclusiv, culmea, afacerile personale, daca ar fi facute in sensul celor enumerate de tine! ceea ce lipseste, este creierul! nu am avut, pana acum, un primar cu asa ceva! functia de primar nu este limitata in timp! un primar destept, poate ramane primar pe viata! dar, la noi, cred ca este o problema genetica!