Şase din 12 comercianţi din cea mai mare hală de carne, cea de la Obor, din Bucureşti, au fost amendaţi contravenţional în urmă cu o săptămână de inspectorii de la Protecţia Consumatorilor. Motivul? Carne păstrată în condiţii necorespunzătoare sau vândută sub o altă denumire. În special ca fiind de berbecuţ, o carne mai scumpă în general decât cea de porc, de exemplu.

Mii de români sunt păcăliţi astfel pentru că la Obor nu poţi şti cu siguranţă ce fel de carne cumperi. Dacă vrei să vezi specia de provenienţă a cărnii din galantar, rişti să fii plimbat de la Ana la Caiafa. Şi să scoţi şi bani din buzunar, pentru că un test la Institutul de Igienă Publică şi Sănătate Veterinară ("nu mai sunt seruri") costă între 50 şi 300 de lei. Dacă ceri sfatul unui specialist, testarea se face ochiometric:  „pastrama de berbecuţ" este „oaie toată ziua". Surpriza vine abia la final, odată cu buletinul de analiză.

Vă prezentăm mai jos un reportaj făcut cu camera ascunsă în hala de carne Obor

Hala de carne Obor. Lume pestriţă venită de la prima oră să-şi facă cumpărăturile. La una dintre tejghele clienţii sunt îmbiaţi cu „pastramă ţărănească de berbecuţ” la 16 lei per kilogram. „430 de grame, e bine? 7 lei şi 50 de bani”. Bonul fiscal? „ S-a stricat casa de marcat”, răspunde vânzătorul cu jumătate de gură, arătând cu mâna către măsuţa unde ar fi trebuit să fie casa de marcat. „Ce, nu vă crede că aţi dat 7 lei pe carne?”, îmi aruncă el peste umăr.

Pentru că în urmă cu o zi, de la aceeaşi tarabă unul dintre cititorii gândul.info achiziţionase de asemenea „pastramă de berbecuţ” care i-a trezit mari suspiciuni la momentul gătirii – „precis este de câine” - am mers cu carnea proaspăt cumpărată din piaţă la Institutul de Igienă Publică şi Sănătate Veterinară, care are sediul chiar lângă hala de carne din Obor.

Acolo, surpriză. Deşi cu o zi înainte ni se confirmase telefonic, de la Institutul de Igienă Publică şi Sănătate Veterinară, că aici poate fi efectuat un test pentru identificarea speciei de provenienţă a cărnii– „e pe bază de imunodifuzie. Costă 50 de lei. Mai este şi alt test, dar care costă aproape 3 milioane lei” - la faţa locului lucrurile nu mai stăteau aşa.

„Aţi venit pentru trichinela?”, întreabă cineva îmbrăcat în halat alb, de după nişte jaluzele coborâte. Apoi adaugă repede, fără să aştepte răspunsul: “Nu la noi!”.

Explic că de fapt vreau să plătesc pentru un test la o probă de carne - determinare de specie de provenienţă şi că înainte cu o zi ni se menţionase  că aici se poate face testul. „Aţi sunat aici?”, întreabă neîncrezătoare. “Staţi să vină cineva”.

După alte minute bune, mi se face legătura telefonic cu altcineva “de la laborator”. Repetăm povestea cu testul. “Firmă?” „Nu, persoană fizică”.

După o altă pauză, mi se comunică sec: “Nu se poate face testul care costă 50 de lei. Nu sunt seruri. Dar dacă doriţi, se poate face cel care costă 3 milioane de lei”.

Medicul veterinar: “Asta e oaie toată ziua!”

Între timp, “pastrama de berbecuţ” este preluată şi învârtită pe toate părţile  de un medic veterinar, coborât cu greu din birourile de la etaj.

“Ca să fiu sincer cu dvs, pot să fac (testul de 3 milioane de lei n.n.) pentru carne de cal şi bou, dacă nu e niciuna, se presupune că este de oaie”, spune medicul veterinar uitându-se la pastramă.

“Asta nu este de vită sau de cal. E de oaie toată ziua. După aspect. Carnea de vită şi de cal este foarte roşie şi cu alt tip de grăsime. Nu am de unde să scot de la un cal asemenea porţiuni de carne. Sau de la vită. De aia se mai înlocuiesc ele şi mai ies discuţii. Asta este carne de oaie, după miros”, îmi dă asigurări medicul veterinar, după ce îşi băgase nasul de câteva ori în punga cu pastrama ţărănească.

« Poate fi de câine? », încerc. „Nici nu vă pot spune. Nu avem seruri. Nu se mai produc de câţiva ani”, mă descurajează el, motivând cu „problemele financiare” pe care le are Institutul Cantacuzino de ceva vreme.

„Sunt medic veterinar, după aspect vă spun că este de oaie. Nu vreau să vă refuz. Cu cea mai mare plăcere vă fac (testul de 3 milioane de lei n.n.) dar vă cheltuiţi şi timpul şi banii degeaba. Asta e oaie toată ziua”, spune medicul veterinar.

„Aia de câine nu are miros. Asta are mirosul de oaie clar”, încearcă el să convingă.

Şefa Institutului de Igienă Publică: „Doamne Dumnezeule, cum să nu avem reactivi?"

Contactat de gândul, directorul Institutului de Igienă Publică şi Sănătate Veterinară, Rodica Tănăsuică, se arată surprinsă că angajaţii ei au motivat lipsa serurilor pentru a face testul - pentru identificarea speciei de provenienţă – de 50 de lei.

„Doamne Dumnezeule, cum să nu fie reactivi? Avem reactivi. Cum să vă spună că nu sunt seruri? Nu ştiu ce încurcătură s-a făcut!”, se lamentează şefa Institutului.

După cinci minute, revine cu un telefon: “Haideţi că am lămurit cu colegul meu. Dvs aţi cerut doar pentru oaie. Nu aţi cerut testul comparativ cu celelalte specii. Se poate face testul fără probleme. Pentru toate speciile. În trei zile aveţi rezultatul”, spune ea dintr-o răsuflare.

„Pastrama ţărănească de berbecuţ” era de fapt de porc

La revenirea la sediul Institutului, angajaţii erau toţi un zâmbet. „Pastrama de berbecuţ” este cântărită repede, „sigilată”, altcineva se ocupa de completarea chitanţei fiscale şi de dat restul până la ultimul bănuţ. „Costă 48 de lei şi 50 de bani. Luni aveţi buletinul de analiză cu rezultatul”, zâmbeşte politicos angajata în halat alb, răspunzându-mi afirmativ la ultima încercare de a afla dacă testul poate indica ce fel de carne am cumpărat.

După patru zile aveam să aflu rezultatul testului de determinare a speciei de provenienţă a “pastramei de berbecuţ” dusă la IISPV: „ADN specific porc: pozitiv”.

Report de aproape 9 milioane de euro la LOTO 6/49. Numerele extrase la LOTO pe 13.06.2013

Foto buletinul de analiza IIPSV

Citește și: