Cartier de lux cu vedere la groapa de gunoi

Cartier de lux cu vedere la groapa de gunoi

*În jurul gropii de gunoi Vidra se construiesc continuu mini-cartiere rezidenţiale

* „De sus, de pe terasă, văd groapa cum creşte lună de lună. Ba se înalţă, ba se mai umflă, o mai tasează ei, dar niciodată nu dă înapoi. Casa noastră e pusă chiar pe direcţia ei”, zice proprietarul Marius

O vilă uriaşă, cu piscină, gazon şi decapotabilă în curte, în comuna Berceni. Familie de boieri, te gândeşti. Îşi permit totul, cu o singură excepţie: o cafea pe propria terasă. Dacă ies la cafea dimineaţa, dau cu nasul de groapa de gunoi Vidra şi asta le strică toată ziua. Dar e peisajul pentru care au plătit sute de mii de euro: câmpul deschis, cu groapa de gunoi de la orizont, la vreo 4 kilometri depărtare. Au şi lanuri de porumb, chiar peste drum.

„Ne-am mutat aici de o lună, mai mult pentru copil, să respire aer curat. Când am început să construim casa, acum trei ani, groapa era vizibil mai mică şi nu prea mirosea. Acum, aşa cam la două, trei zile, la anumite ore te loveşte aşa o putoare... nu pot să ţin geamurile deschise. Trebuie să folosim o grămadă de odorizante. Miroase şi groapa, şi ferma de porci din apropiere şi tocmai aici, la noi, se întâlnesc amândouă putorile”, zice Georgeta, proprietara. „Am noroc cu casa care se construieşte în faţa mea, că e înaltă şi măcar din dormitor n-o să mai văd groapa”, zice.

Muntele de zoaie înalt cât blocul cu zece etaje

Dar ciudăţenia e că, pe câmp, exact în jurul rampei de gunoi, a răsărit un cartier rezidenţial cu sute de vile. Este adevărat că se află la 4-5 kilometri de groapă, dar casele se extind continuu în direcţia ei. Acum, întregul câmp este adevărat şantier. „De sus, de pe terasa casei, văd groapa cum creşte lună de lună. Se schimbă mereu, ba se înalţă, ba se mai umflă, o mai tasează ei, dar niciodată nu dă înapoi. Vedeţi, casa noastră e pusă chiar pe direcţia ei”, zice tânărul Marius I. Are vilă aproape de Georgeta. Când bate vântul spre case, „aromele” de Vidra îi sufocă. Asta se întâmplă mai ales seara şi dimineaţa, când încep să mişune peste zoaie maşinile cu gunoi. „Cel mai bine e iarna, că parcă îngheaţă mirosul”, spune tânărul. Când s-a mutat în casă nouă, acum câţiva ani, groapa era mică, de abia o ocheai din şoseaua principală, Berceni-Vidra. Între timp însă, s-a făcut munte în toată regula – are 36 de metri înălţime, cât un bloc cu zece etaje, e întinsă pe 24 de hectare şi încă mai poate să înghită mizeriile din sudul Capitalei şi din comunele vecine.

Cartierul Mamina Princess, tot din Berceni. Familia Fică şi-a vândut apartamentul cu trei camere din Bucureşti, a mai făcut un credit de 50.000 de euro şi şi-a construit vilă tot aşa, la câţiva kilometri de rampă. Mama, Luminiţa, zice că la început nici n-a văzut groapa, de mică ce era. Când au ochit-o, au crezut că e un deluşor. Mult timp n-au mai băgat-o deloc în seamă până când într-o zi, au observat că dealul tot creşte. Acum, muntele de gunoi aproape că a ajuns simbolul cartierului, dacă nu l-ar mai vedea acolo în fiecare dimineaţă, lumea s-ar întreba ce s-a întâmplat cu el. „Bucureştiul e groaznic. Aşa am gândit când am decis să ne mutăm la ţară. Dar se pare că ne-a cam luat valul”, zice femeia. Am găsit-o pe terasă, savurându-şi cafeaua, cu panorama muntelui de gunoi în faţă. Îl vezi oricum, în orice punct al cartierului te-ai afla.

250 de euro, un metru pătrat de teren în apropierea rampei

În ciuda depozitului de zoaie, preţurile terenurilor din zonă cresc continuu. Regula e simplă: cu cât lotul e mai departe de rampă şi mai aproape de şosea, cu atât e mai scump. Un metru pătrat de teren într-o astfel de zonă se vinde cu circa 250 de euro. Pe o singură mână de pământ pot să se bată şi zece samsari imobiliari. Este cazul unui minicartier la roşu, de la ieşirea din Berceni. Este construit în linie dreaptă, iar la capul liniei străjuieşte muntele de gunoi. Dar se pare că asta nu-i prea deranjează pe cumpărători, câţiva deja au luat case acolo. Chiar la intrarea în cartier, se bat cap în cap mai multe afişe, ale mai multor agenţii, de te întrebi care o fi „pe bune”. Proprietarul – persoană fizică – e cel mai disperat. A pus un afiş de muzeu: „Bine aţi venit! Vă rugăm respectuos să ne vizitaţi complexul! Non stop”. Alături, a postat şi restul informaţiilor: „Oferta lunii septembrie – de vânzare ultimele 3 case şi 4 parcele. Sunaţi proprietar 0726 .....”.

La telefon, proprietarul încearcă să te convingă în toate felurile posibile că, de la distanţa aia (câţiva kilometri), putoarea de la rampă nu poate ajunge în cartier cu nici un chip. Singurul damf o să vină de la ... propriul rahat. Dar asta, numai când o să-l scoată vidanja, că în cartier încă n-a ajuns canalizarea. „Iarna e chiar interesant, că gunoiul se acoperă cu zăpadă. Odată mi-a zis un client că îi place aşa, se simte ca la munte”, a râs proprietarul. O astfel de viluţă, de vreo 200 de metri pătraţi, costă în jur de 160.000 de euro, „dar asta aşa, că a fost vară şi s-a blocat piaţa”. Acum, că vine toamna, preţul va creşte până spre 200.000 de euro, spune el. Şi muntele de gunoi din faţă? „O, dar va obişnuiţi repede”, ne răspunde.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine