Publicat

15

februarie

2015

22:00

58933

vizualizări

Ce ascunde ZÂMBETUL DE MII DE EURO AL UNEI STEWARDESE

Job-ul de însoţitor de bord vine la pachet cu un salariu ce pleacă de la 1.000 de euro şi cazare în hoteluri din întreaga lume. Călătoria în jurul lumii este inclusă în pachet. Aparent, tot ce trebuie să faci este să zâmbeşti, să îţi păstrezi calmul şi să faci faţă momentelor tensionate. Dar pentru toate acestea trebuie antrenament. Anca Dumitrescu şi Georgiana Ene şi-au dezvoltat o afacere prin care îi ajută pe aspiranţii la această meserie - de steward - să obţină ceea ce îşi doresc. Ce presupune însă în realitate meseria de însoţitor de bord povestesc Oana Ene şi Monica Posmaieşi. În spatele zâmbetului, a prezenţei de spirit şi a stării de calm se ascunde o rigoare cazonă. Fiecare detaliu, fiecare gest, fiecare reacţie sunt muncite, studiate şi intens antrenate.

Ce ascunde ZÂMBETUL DE MII DE EURO AL UNEI STEWARDESE

Job-ul de însoţitor de bord vine la pachet cu un salariu ce pleacă de la 1.000 de euro şi cazare în hoteluri din întreaga lume. Călătoria în jurul lumii este inclusă în pachet. Aparent, tot ce trebuie să faci este să zâmbeşti, să îţi păstrezi calmul şi să faci faţă momentelor tensionate. Dar pentru toate acestea trebuie antrenament. Anca Dumitrescu şi Georgiana Ene şi-au dezvoltat o afacere prin care îi ajută pe aspiranţii la această meserie - de steward - să obţină ceea ce îşi doresc. Ce presupune însă în realitate meseria de însoţitor de bord povestesc Oana Ene şi Monica Posmaieşi. În spatele zâmbetului, a prezenţei de spirit şi a stării de calm se ascunde o rigoare cazonă. Fiecare detaliu, fiecare gest, fiecare reacţie sunt muncite, studiate şi intens antrenate.

”Bine aţi venit la bord. Vă mulţumim pentru că aţi ales să zburaţi cu compania noastră”. Sunt cuvintele pe care le auzim de fiecare dată când călătorim cu avionul de la însoţitorii de zbor. De la acei oameni care arată mereu ca scoşi din cutie, care îţi transmit o stare de calm chiar şi în momente tensionate, afişând un zâmbet larg. Sunt cei care caută soluţii la cele mai neobişnuite solicitări ale pasagerilor. Acei oameni care nu par niciodată obosiţi indiferent de cât de lungă este cursa.

Priviţi din exterior par că au lumea la picioare. Că nu au niciun motiv să se plângă de munca pe care o prestează. Au un salariu care, în cele mai slabe luni, depăşeşte echivalentul în lei a o mie de euro. Văd lumea gratis şi, tot gratis, dorm în cele mai luxoase hoteluri.

Însă, în spatele zâmbetului, a prezenţei de spirit şi a stării de calm se ascunde o rigoare cazonă. Fiecare detaliu, fiecare gest, fiecare reacţie sunt muncite, studiate şi intens antrenate.

Se învaţă la o şcoală de profil, contra cost, cursurile de pregătire putând ajunge şi la 5.000 de euro. După trei luni, timp în care ai învăţat cum să serveşti pasagerii unui avion cu mâncare şi băutură, cum să le acorzi primul ajutor şi cum să reacţionezi în situaţii limită, inclusiv dacă avionul ar fi deturnat, eşti nevoit să îţi cauţi singur un loc de muncă la o companie aeriană care să te angajeze. Pentru că nimeni nu îţi garantează că, odată cu diploma de absolvire, vine şi angajarea. Dacă urmezi cursurile unei şcoli de aviaţie din România poţi lucra doar în cadrul companiilor aeriene autohtone şi doar la câteva companii aeriene din Uniunea Europeană.

Ca să lucrezi la o companie din România pare adesea un vis. Posturile scoase la concurs sunt puţine şi, în plus, puţini sunt românii dispuşi să scoată din buzunar echivalentul în lei a 5.000 de euro pentru a face cursurile şcolii de profil. Aşa că mulţi dintre aspiranţii la postul de steward caută să îşi găsească singuri de lucru, la companii aeriene externe.

Asta presupune să se prezinte la interviurile pe care le organizează companiile de aviaţie din întreagă lume. Şi nu este necesar să plece din ţară pentru a susţine interviul. Sunt companii aeriene care vin să recruteze personal la noi în ţară, iar anunţurile sunt publice.

Cele din ţările arabe sunt cele care fac cele mai multe angajări în prezent. Angajatori de la Qatar Airways, Etihad Airways sau Emirates vin o dată la câteva luni în România şi organizează interviuri, la finalul cărora angajează până la 40 de tineri, pe care îi selectează pentru a deveni însoţitori de zbor. Totul se face pe cheltuiala angajatorului.

Cum te prezinţi la interviu pentru a primi un job de steward?

Anca Dumitrescu şi Georgiana Ene sunt două tinere de 27, respectiv de  30 de ani care şi-au dezvoltat un business în acest domeniu. O afacere prin intermediul căreia îi învaţă pe cei care vor să devină stewarzi cum să treacă cu brio testele pe care le-ar susţine la interviul organizat de o companie de aviaţie care recrutează însoţitori de bord. ”Avem o şansă de reuşită de 80%”, susţine Anca Dumitrescu.

În branşă sunt cunoscute ca fetele de la ”Vreau să fiu Stewardesă”, iar în echipa lor mai sunt alte 5 persoane, printre care trei foste stewardese, o expertă în resurse umane şi o editoare. Împreună formează tineri aspiranţi la statutul de însoţitor de zbor.

”Ca să devii stewardesă există un set de condiţii pe care trebuie să le îndeplineşti, iar în momentul în care te prezinţi la un interviu pentru un astfel de job trebuie să ai la tine un set de documente. Trebuie să ai minim 21 de ani, asta dacă optezi pentru un post la o companie aeriană arabă. Trebuie să vorbeşti foarte bine limba engleză, să nu ai niciun tatuaj vizibil prin uniformă. Mă refer pe mâini, pe picioare, pe gât. Să fii sănătoasă. E foarte important acest aspect şi chiar vei trece printr-o serie de teste medicale foarte riguroase după angajare. Trebuie să ştii să înoţi. Trebuie să ai minim o diplomă de bacalaureat pe care va trebui să o prezinţi la interviu. Înălţimea este iar un aspect care contează. La companiile arabe nu au neapărat specificat o înălţime minimă, ci mai degrabă o înălţime la care trebuie să ajungi. Ei fac la interviu un reach test. Asta înseamnă că, desculţă, fără nimic în picioare, ridicată pe vârfuri, cu mâna sus, trebuie să atingi 2.10 m, 2.12 în cazul altor companii. Trebuie citit cu atenţie un anunţ de recrutare pentru a afla înălţimea minimă la care trebuie să ajungi”, explică Anca Dumitrescu.

Felul în care te prezinţi la interviu este foarte important. Îmbrăcămintea şi postura pe care o afişezi sunt criterii din cauza cărora poţi fi depunctat. ”Trebuie să te îmbraci într-un costum specific custom business attire. Costum de culoare închisă. Recomandăm un costum negru, bluemarin sau gri, cu o cămaşă albă sau bleu, ciorapi culoarea piciorului şi pantofi cu toc, recomandăm stiletto. Fetele trebuie să poarte neapărat fustă. Recomandăm ca la interviurile pentru un post de însoţitor de bord fetele să îşi poarte părul prins. Îl pot ţine desprins doar dacă nu le atinge umerii. În rest, el trebuie prins, cel puţin în coadă de cal”, adaugă Georgiana Ene.

CV-ul pe care îl oferi viitorului angajator  trebuie să fie simplu. ”Şi foarte bine structurat. CV-ul trebuie să reprezinte fiecare cursant în parte. Să spună exact ceea ce faci tu, exact cum eşti, fără înflorituri, fără copy-paste de pe internet, fără să spui că eşti un team leader sau o persoană care nu se emoţionează prea uşor, dar să tremuri în faţa recrutorilor. Formatul de CV poate să fie în format Europass, dar şi în format simplu – îl poţi compune tu”, mai spune Georgiana Ene.

Regulile pe care trebuie să le îndeplineşti după ce ai trecut de acest interviu

Nu doar în etapa interviului trebuie să respecţi anumite reguli, ci şi după ce l-ai obţinut. După ce ai primit vestea că ai fost ales să faci parte din echipajul unui avion ai la dispoziţie o lună să îţi faci bagajele şi să te muţi în ţara în care  compania aeriană care te-a recrutat are sediul. Vei semna un contract pe o perioadă determinată.

Biletul de avion, drumul de la aeroport şi până la locul unde vei fi cazat, chiria, împreună cu restul utilităţilor – apă, curent, gaze, toate acestea vor fi suportate de angajator. La fel şi costul cursurilor şcolii de profil.

În primele trei luni vei face un training. Vei învăţa cum să serveşti pasagerii  cu mâncare şi băutură, cum să le acorzi primul ajutor şi cum să reacţionezi în situaţii limită, inclusiv dacă avionul ar fi deturnat. Ţi se va arată cum să te fardezi, cum să îţi aranjezi părul şi inclusiv cu ce mână se servesc pasagerii. Dacă îi serveşti cu mâna stângă, gestul poate fi considerat drept jignire. Tot la curs vei învăţa că zâmbetul face parte din fişa postului.

Dacă eşti recrutat de o companie aeriană dintr-o ţară arabă va trebui să respecţi regulile din acea ţară. Dacă eşti fată nu ai voie să porţi bluze decoltate. Nu poţi să te plimbi în locuri publice tinându-ţi iubitul de mână. Nu ai voie să te plimbi pe străzi cu haine mulate, decoltate, cu pantaloni scurţi sau fuste scurte.

Un alt aspect pe care trebuie să îl ai în vedere atunci când accepţi să semnezi un contract cu o companie aeriană dintr-o ţară arabă este faptul că pe perioada în care vei munci nu contribui la fondul de pensie. Vei avea o asigurare de viaţă şi una de sănătate, dar banii pe care îi vei primi la final de lună îţi vor intra integral în cont, fără ca niciun procent din sumă să fie redirecţionat către  fondul de pensie din România.

”Asta este o problemă. Îi sfătuiesc pe toţi cei care ajung să zboare la o companie arabă să îşi încheie în România o asigurare individuală la fondul de pensie. E un lucru bine de făcut înainte. Nu după ce ai zburat zece ani, pentru ca mai apoi să te trezeşti că nu ai contribuit cu nimic  la pensie şi că ai o gaură în vechime”, spune Anca Dumitrescu.

În plus, în perioada în care ai contract cu o companie aviatică arabă nu trebuie să rămâi însărcinată. Acest lucru este specificat inclusiv în contractul de muncă. În momentul în care apare o sarcină eşti obligată să anunţi angajatorul.

Care sunt aşteptările aspiranţilor la un post de însoţitor de bord

Anca şi Georgiana nu te învaţă doar cum să te prezinţi la interviurile de angajare, ci organizează şi cursuri, unde cei interesaţi pot trăi pe propria piele o simulare a interviurilor pentru un job de însoţitor de bord.

Persoanele înscrise plătesc o taxă de 200 de euro şi participă la o serie de activităţi, în care le sunt testate şi evaluate capaciatea de a face faţă unor situaţii neobişnuite, abilitatea de a lucra în echipă, felul în care interacţionează cu persoane necunoscute şi cât de fluent vorbesc limba engleză.  

”Niciodată nu trebuie să începi o frază cu 'nu', 'nu aveţi dreptate' sau 'nu se poate'. Trebuie mereu să găsiţi o modalitate prin care să evitaţi aceste sintagme”, le spune Dumitrescu aspiranţilor,

La final, cursanţii află care sunt şansele lor de a lua un interviu de angajare la o companie aviatică.Li se explică şi unde au greşit şi ce anume trebuie să îmbunătăţească pentru a deveni candidatul ideal la un job de însoţitor de bord.

Andrei Andreiniciuc – 25 de ani şi Andreea Rapciuc – 26 de ani, au venit din Sibiu, respectiv Buzău, la cursuri pentru că vor să fie însoţitori de bord.

”De mic copil am avut o slăbiciune pentru industria aeronautică şi mi-au atras atenţia foarte mult avioanele. Până acum m-am plimbat cu toate mijloacele de transport pe care omul le-a construit, mai puţin submarinul. Din ceea ce am experimentat până acum, călătoria cu avionul mi-a adus cea mai mare satisfacţie. Îmi doresc să fac asta zilnic, să fie job-ul meu”, spune Andrei. Abilitatea de a lucra în echipă şi faptul că este foarte atent la nevoile celor din jur reprezintă atuu-urile lui pentru a deveni steward.

Andreea mizează pe faptul că este tolerantă, calmă şi optimistă. Ea vede acest job ca pe un mijloc prin intermediul căruia poate vedea întreaga lume. ”Nu am avut ocazia să călătoresc până acum. Bineînţeles că şi salariul mare mă atrage la acest job. Am lucrat ca educatoare la o grădiniţă de stat din Bucureşti. Vă puteţi închipui ce salariu aveam”, spune tânăra.

”Nu am mai lucrat până acum într-un astfel de domeniu, dar pot spune că am lucrat în domenii în care am avut posibilitatea de a interacţiona non-stop cu oamenii. Tot ceea ce am făcut până acum m-a pus faţă în faţă cu oamenii şi consider că o eventuală reuşită la interviurile următoare îmi va oferi o posibilitate chiar mai puternică de a sta faţă în faţă cu oamenii şi de a face totul la un alt nivel, la un nivel mult mai ridicat”, mai spune Andrei.

Întrebată despre cea mai mare frică legată de meseria de stewardesă, Andreea spun că singurul lucru care ar ţine-o departe ar fi imposibilitate fizică de aface faţă diferitelor sarcini care i se vor cere. ”Mă aştept de la job-ul de stewardesă să primesc respect ca angajat din partea companiei. Mă aştept să văd nişte locuri minunate pe care nu aş fi putut să le văd în alte condiţii. Mă aştept să întâlnesc oameni minunaţi, oameni ca şi mine care sunt pasionaţi de călătorie. Mă aştept să întâlnesc persoane din culturi diferite”, mai spune tânăra.

Actuală stewardesă: ”Am învăţat să zâmbesc mai mult. Am devenit mai optimistă”

Oana Maria Ene este o tânără de 25 de ani, din Bucureşti, care - în decembrie 2013 - a renunţat la tot şi a plecat în Adu Dhabi, unde a obţinut un job la una dintre cele mai mari companii aeriene. ”Abia îmi luasem o garsonieră. Mă angajasem pe un salariu bunicel la o companie multinaţională. Aveam o relaţie stabilă. Şi într-o lună mi-am schimbat radical viaţa”, povesteşte Oana.

Foto: Oana Ene, tânăra de 25 de ani, plecată în Adu Dhabi de un an şi trei luni

S-a prezentat la un târg de job-uri de stewardese fără să fie atrasă în vreun fel de această meserie. S-a prezentat la îndemnul surorii ei Georgiana, co-fondator ”Vreau să fiu Stewardesă”. ”Am fost cobaiul lor. M-au pregătit şi m-au trimis acolo. La scurt timp după ce m-am prezentat am primit un mail. Era o zi de duminică. Am fost anunţată că am luat interviul şi că sunt aşteptată să încep munca. M-am consultat cu ai mei, cu iubitul mei, cu prietenii mei. Toţi mi-au spus să mă duc. Aşa că mi-am împachetat cei 24 de ani de viaţă, în 60 de kilograme şi o lună mai târziu am plecat spre aeroport”, îşi aminteşte Oana.

A trecut un an şi trei luni de când a devenit stewardesă şi nu poate spune când va renunţa la noua ei profesie. ”În tot acest timp m-am schimbat. Am învăţat să zâmbesc mai mult. Am devenit mai optimistă. Le zâmbesc oamenilor chiar şi când nu mai sunt în uniformă. Mi-a intrat în reflex”, mai spune tânăra stewardesă.

Foto: Oana Ene împreună cu colegele ei

În tot acest timp a fost în locuri despre care nici nu ştia că există. S-a bronzat pe cele mai exclusiviste plaje. Îşi face cumpărăturile din marile centre comerciale ale lumii. Doarme în cele mai scumpe hoteluri.

Dar, recunoaşte că la început i-a fost greu. Asta până s-a acomodat cu noua ţară, noua cultură, noul program şi chiar noul climat. ”Aici vara sunt chiar şi până la 50 de grade. Aici unde stau am un magazin alimentar la trei minute distanţă. Vara nu pot merge să îmi cumpăr nici măcar apa. Dacă ies afară nici nu pot să respir. Vara în intervalul 9 dimineaţa 10 seara nimeni nu iese afară din casă. Atât e de cald”, spune Oana.

Ramadamul este o perioadă a anului destul de grea pentru o persoană care nu este musulmană. ”Toate magazinele pe perioada zilei sunt închise. Nu se circulă, nu se mănâncă afară, nu se bea apă. Dacă vrei să ieşi undeva în mall şi îţi este sete nu poţi bea apă. Este foarte dificil”, povesteşte tânăra.

Foto: Oana Ene

Cu dorul de casă şi de familie nu a reuşit să se obişnuiască. ”Sunt dependentă de Skype, WhatsApp şi Facebook. Înainte de fiecare cursă o sun pe mama şi îi spun că o iubesc şi că îmi e dor de ea. Când aterizez o sun şi îi spun că sunt bine”.

Câştigă undeva la 2.300 de euro şi spune că această sumă este mare doar dacă locuieşti în România. ”Aici preţurile la alimentele de bază sunt foarte mari. Am dat pe patru nectarine 20 de lei, o pâine costă 7 lei. Apa e iar scumpă. Carnea la fel. De aici ne luăm doar strictul necesar. Restul îl cumpărăm din ţările în care ajungem”.

Aşa a descoperit că în Coreea sunt cele mai bune cosmetice, că laptele cel mai bun este în SUA, că cerealele cele mai bune vin din Japonia, iar carnea cea mai bună o găseşti în Germania. ”Cine mă aude spune că sunt fiţoasă, dar numai aşa putem să nu aruncăm banii pe mâncare”, mai spune Oana. 

Foto: Oana Ene

Această spune că majoritatea oamenilor au impresia că meseria de stewardesă prespune să te plimbi toată ziua cu avionul şi după să stai la plajă. ”Facem şi asta, dar a fi stewardesă înseamnă să fii acolo 100% fizic şi psihic. Cu mintea pregătită că oricând s-ar putea întâmpla ceva. Suntem trainuite să ştim să stingem un foc, să bandajăm, să fim psihologi, educatoare. Ştim din toate meseriile câte puţin. La cursuri ni se explică importanţa zâmbetului. O profesoară mi-a spus că dacă voi zâmbi totul în jur se rezolvă. După o zi de muncă, când dăm unioformele jos suntem şi noi oameni. În ultima perioadă au fost înregistrate tot mai multe cazuri de avioane deturnate. Asta pe mine nu m-a făcut să renunţ. Sper doar că nu o să mi se întâmple mie. Dacă e să mi se întâmple ceva, mi se poate întâmpla şi când trec strada”, spune Oana.

Fostă stewardesă: ”Ajungi să trăieşti tot timpul în alt fus orar”

Dacă Oana nu ştie când va renunţa la această meserie, Monica Posmaieşi, o tânără de aceaşi vârstă cu ea, spune că nu s-ar mai întoarce la bordul unui avion ca făcând parte din echipaj.

Să devină stewardesă era visul ei încă din perioada liceului. O prietenă de-a mamei sale i-a deschis apetitul pentru acest job. A vrut să se angajeze în ţară, dar a renunţat pentru că trebuia să îşi plătească singură cursul de aviaţie şi mai apoi nimeni nu avea să îi garanteze un job în acest domeniu.

Astfel, s-a prezentat la Paris la un târg de job-uri pentru însoţitori de bord şi la scurt timp s-a mutat Qatar. A stat timp de doi ani, după care a renunţat. Spune că nu s-a putut acomoda.

”Lucrul pe care nu îl promovează foarte mult companiile aeriene atunci când te recrutează este programul. Ajungi să zbori nopţile. Ajungi să trăieşti tot timpul în alt fus şi nu că te muţi dintr-unul în altul. În fiecare zi eşti în alt fus orar şi nu ştii care este al tău. A fost foarte obositor să mă trezesc dimineaţa, dar pentru mine să fie seară. Eram foarte confuză de multe ori. Noi nu ştiam niciodată ce zi a săptămânii e. Ştiam data pentru că aveam un program: zburăm pe 16 nu ştiu unde, dar nu ştiam dacă este marţi sau joi. Weekend-urile nu existau, nici sărbătorile. Aveai concediu, dar nu se pupa cu ce planuri ai tu”, mărturiseşte Monica.

Spune că viaţa de stewardesă este una confortabilă. ”Nu îţi lipseşte nimic. Înainte lucram 80 de ore pe lună şi mi se părea mult. Acum stau mult mai mult în picioare şi alerg mult mai mult. Diferenţa e de la cer la pământ şi mai ales când e vorba de bani”.

Foto: Cel mai frumos peisaj văzut de Monica Posmaeşi surprins în timpul zborului deasupra munţilor Himalaya

Spune că datorită acestui job a văzut cele mai frumoase apusuri şi răsărituri. ”Unul din zborurile mele preferate a fost către Beijing. Am zburat deasupra munţilor Himalaya şi am văzut cel mai frumos peisaj”.

Deşi spune că singurul motiv pentru care s-ar întoarce la viaţa de stewardesă ar fi dacă nu şi-ar găsi în România un loc de muncă are şi lucruri de care îi e dor din acea perioadă. ”Înainte mă răsfăţam mai mult. Mergeam la masaj, la cosmetică, la coafor. Aveam mai multă grijă de mine. Când eram acolo îmi era dor de ai mei”.

Întrebată ce ar schimba la job-ul de stewardesă, tânăra spune că nimic. ”A ajuns acolo unde trebuia meseria de stewardesă. Poate că nu aş mai lăsa să existe avioane low cost. E o experienţă îngrozitoare şi un zbor ar trebui să fie plăcut, chiar şi cu turbulenţe. Să ai încredere în omul în care zbori”.

Acum Monica lucrează la o cafenea. Îşi doreşte o carieră în industria preparării de cafea. Are un singur sfat pentru fetele care visează la o astfel de carieră: ”Să zâmbească!”

Redactor - Mădălina Chiţu

Operator – Cătălin Sanda

Montaj – Karin Frone

Producator – Cezar Helmis

 

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.

ULTIMA ORĂ
DECIZIE ISTORICĂ luată de judecătorii de la Tribunalul Dolj, într-un dosar cu greutate! Este o surpriză totală

Lasă-ne feedback despre noul site Gândul.info