Cei mai tari „în brand” preferă Skandenberg la bibliotecă

Fumigenă (dreapta) în drumul său spre medalia de aur

Peste 50 de puşcăriaşi ai Penitenciarului Rahova s-au întrecut ieri la skandenberg în sala de sport a închisorii. Invitatul special, Ion Oncescu, a preferat biblioteca...

„Rupeam masa cu Oncescu dacă participam şi eu! Am 90 de centimetri în brand! Dar le-a fost frică să mă lase. Dădeam cu toţi de pământ! Hei, fata, vrei să mergem la mare? Apropo, sunt nevinovat!”. Puşcăriaşul care urla aceste lucruri cu cracii scoşi printre gratiile de la fereastra celulei fusese lăsat în afara concursului de skandenberg organizat ieri la Penitenciarul Rahova. Mai bine de 50 de deţinuţi, în schimb, umpluseră sala de sport a închisorii pentru a se întrece în lupta cu braţul. Doar vreo doi - trei păreau mai firavi, restul fiind blindaţi de muşchi şi acoperiţi de tatuaje. Altfel, disciplina domnea în sală. Pe o bancă din spate stăteau cu braţele încrucişate doi mascaţi, însă se vedea prin orificiile cagulei că stau cu ochii pe deţinuţi ca pe butelie. În rest, gardienii se întreceau în glume cu puşcăriaşii cărora le mai dădeau câteva palme amicale după ceafă când săreau prea brusc de pe bănci ca să-şi susţină tovarăşii de celulă.

„Fumigenă” – braţ de fier

Concursul a început cu deţinuţii de la categoria 80 de kilograme sau mai puţin. Primul ieşit la rampă a fost „Fumigenă” sau Vasile Gheorghe, un rrom de 18 ani pe care deţinuţii îl aplaudau mai ceva ca pe Bănel. Oponentul său nu era însă de găsit... Nici un motiv de îngrijorare. Grupuri – grupuri de deţinuţi intrau pe rând în toaleta sălii de sport de unde nu se mai dădeau scoşi. Gardienii fumau liniştiţi la locul lor de fumat, în faţa sălii, în timp ce deţinuţii făceau acelaşi lucru în toaletă. N-avea nici un rost să îşi strice unii altora tabieturile. „Fumigenă” câştigă prin neprezentarea adversarului, susţinerile pentru el transformându-se în huiduieli şi palme după ceafă când a revenit printre colegi. Concursul continuă anevoios. Arbitrul adus să se asigure că puşcăriaşii vor lupta cinstit are de furcă la fiecare întrecere. Nimeni nu stă cu umerii drepţi, cum cere regulamentul şi mai toţi încearcă să-i sucească încheietura mâinii adversarului chiar înainte de a începe partida de skandenberg.

În plus, până îşi aşază coatele cum trebuie pe masă, concurenţilor le trebuie o veşnicie. Luptele au deseori câştigători neaşteptaţi. Puşcăriaşii mai malaci cad victime rapidităţii celor mai filiformi. Nici nu se dă bine startul la luptă, că cei mai vicleni trag hoţeşte de mâna adversarului şi o trântesc de masă. Rundele care urmează, însă, mişcarea asta nu mai merge. Forţoşii stau bine pe poziţie, iar adversarii, chit că rămân cu picioarele suspendate în aer tot încercând să tragă de braţul oponentului, nu mai au nici un succes. „Fumigenă” răpune adversar după adversar, însă, acum nimeni nu-l mai bagă în seamă. O fotografă şi-a făcut apariţia în sală, iar puşcăriaşii s-au adunat ciorchine în jurul ei şi nu mai contenesc cu întrebări legate de performanţele aparatului foto şi planurile ei pentru vacanţă.

Destinaţia medaliilor

Spiritele se încing pe măsură ce concurenţii se cern şi în joc rămân doar meseriaşii. Ioan Pârvu scrâşneşte feroce din măsele şi pare că o să smulgă braţul oponentului când e la masă, însă îl trădează tehnica precară. Abia locul trei... Favoritul pare Florin Stoian, un individ care nu prea pare că se prinde de reguli sau de ceea ce se întâmplă în jurul lui, dar are braţul de oţel şi nu ştie de glumă. Oponentul său în finală – eternul „Fumigenă”.

„Hai, ţigane! Haide, cioară! Muşcă-l, Vasile, muşcă-l, mă!”, îl încurajează prietenii din sală. Florin Stoian aproape că a dat cu braţul lui „Fumigenă” de masă, dar acesta nu se dă dus. Primele două încercări le câştigă pe greşeala adversarului. În ultima partidă a finalei, însă, „Fumigenă” câştigă pe cinstite.

Se îmbrăţişează cu finalistul şi îl cheamă şi pe câştigătorul finalei mici pe podium. Organizatorii le împart medaliile, însă din sală un concurent ce urmează să iasă şi el la rampă când va urma categoria de peste 90 de kilograme avertizează sfătos: „Băi, vedeţi că medaliile alea ajung la mine! Toate trei!”.

Oncescu şi-a petrecut concursul în bibliotecă

Invitatul special al concursului organizat de Penitenciarul Rahova a fost cvadruplul campion mondial la skandenberg, Ion Oncescu. Totuşi, acesta a preferat să îşi petreacă timpul în biblioteca penitenciarului, situată în aceeaşi încăpere cu sala de sport. „Să fiu sincer, sunt sătul de skandenberg. Nu vreau să-l mai şi văd după ce că-l practic”, a mărturisit Oncescu. Cât timp „Fumigenă” făcea furori în sala de sport, Oncescu a tras un pui de somn printre rafturile bibliotecii. Apoi a citit câteva rânduri din „Shogun”, după care a început să răsfoiască „Proză umoristică engleză”. „Căutam să văd dacă au şi reviste tehnice ruseşti. Citeam multe reviste de tehnică şi ştiinţă când eram mic, aşa am şi început să fac skandenberg, după metoda rusească. Tehnica e mult mai importantă decât forţa”, a povestit Oncescu. La concurs a venit pentru că i se pare important să sprijine ideea de mişcare, chiar şi în închisoare. Discuţia cu directorul penitenciarului l-a uimit, însă, chiar şi pe el. „Am auzit că pentru un singur deţinut se cheltuiesc 100 de lei pe zi. Nici eu nu cheltuiesc atât de mult pentru mine”...

Încurajările Deţinuţilor - „Hai, ţigane! Haide, cioară! Muşcă-l, Vasile, muşcă-l, mă!”(...) „Băi, vedeţi că medaliile alea ajung la mine! Toate trei!”

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine