Cinci oameni – pionierii reciclării becurilor arse din România

Unde se află cele 4.800 puncte de colectare becuri: în puşcării, în şcoli, la magazine, în Casa Poporului. Stadioanele n-au vrut n Fotografii Cristina Nichituş

Colectarea tuturor becurilor arse din România stă numai în cinci oameni. Ei sunt "creierul", chiar dacă trimit la strâns becuri alte firme sau colectori. Fac parte din Recolamp, organizaţia nonprofit care e dispusă oricând să-ţi ridice gratis becurile arse de acasă. Le duce apoi în Germania, spre reciclare. România nu are încă instalaţii speciale pentru aşa ceva

Au trecut pe la primul stadion şi au întrebat: "N-aţi vrea să vă colectăm gratis becurile arse? Că tot aveţi aşa de multe". Administratorul stadionului s-a uitat ciudat la oamenii de la Recolamp şi a spus, răspicat, nu. N-avea el timp de aşa ceva şi oricum era obişnuit să le arunce. S-au dus la al doilea, acelaşi răspuns. "Sunaţi dumneavoastră mâine, astăzi nu este directorul". Mai bine a mers treaba în puşcării. Acolo au reuşit să pună câteva colţuri "verzi" - aşa, când se ard becurile, în loc să le arunce la gunoi, administratorul le strânge pe toate în tomberonul cartonat. Au pus deja vreo 44 de puncte de colectare în penitenciare şi încă mai e loc de şi mai multe. Şi la Bricostore au avut cale liberă, ba managerii chiar s-au bucurat. Încă cinci sub nasul parlamentarilor, la Casa Poporului, încă alte zeci prin şcoli, apoi prin spitale, hoteluri, mari magazine şi clădiri de birouri şi, cu totul, s-au făcut 4.800 de puncte de colectare, în toată ţara. Ca să stăm cu fruntea sus, însă, ar trebui să fi avut deja măcar un număr dublu. Astea sunt singurele locuri din România unde poţi să-ţi duci becul la reciclat, atunci când se arde. În câţiva ani, asociaţia nonprofit Recolamp a construit toată această reţea cu... numai cinci oameni.

Cum te transformi în ecologist convins, fără să-ţi dai seama

"Păi suntem aşa: directorul de marketing, cel de logistică, un office manager, un customer manager şi eu... dacă suntem aşa de puţini, măcar să fim toţi directori", râde Raul Pop, directorul general al Recolamp. Ar fi avut ocazia să lucreze în America, dar România i s-a părut atunci că i-ar oferi mai multe şanse. Se bucură că a rămas: "Îmi place ceea ce fac aici şi ce urmează să mai fac, mai ales că am reuşit să ne izolăm de autorităţi. Am făcut doi ani de MBA în Florida, am fost director financiar în ţară, director de operaţiuni şi consultant, dar colectarea de becuri este cel mai complex lucru pe care l-am făcut până acum. Fiindcă am reuşit să creăm un întreg sistem". Raul nu era mare împătimit al vieţii eco înainte să lucreze aici, dar acum, de la o vreme, parcă a început să devină. Jos, lângă bancheta din spate a maşinii lui, ţine PET-urile presate, din care a băut apă întreaga zi. Mai bine să nu-şi păstreze maşina curată decât să arunce PET-urile într-un coş obişnuit de pe trotuar. Şi asta nu e tot: şi-a lipit pe maşină abţibildul "Din această maşină nu se aruncă gunoi pe stradă" şi, dacă te prinde că ai aruncat vreun muc de ţigară, coboară geamul şi-ţi face morală. Iar în loc de bec, el spune, poetic, "aer luminos ambalat în sticlă".

România colectează vreo 200 de tone de becuri pe an; ar trebui măcar dublu

Cei cinci sunt creierul colectării de becuri în România, chiar dacă nu fac personal toată treaba. Coordonează totul prin vreo 50 de mici firme şi mulţi alţi intermediari. Treaba lor este numai să sune şi să răspundă la telefonul verde, să facă trasee pentru colectori şi să "racoleze" noi muşterii, unde să amplaseze şi alte colţuri verzi. Pare simplu, dar e al naibii de complicat. De pildă, o zi obişnuită din viaţa echipei Recolamp înseamnă ca oamenii să ridice receptorul de vreo 200 de ori, de dimineaţa până seara. În fiecare an, reuşesc să strângă între 150 şi 200 de tone de becuri. Adică vreo 15-20 de TIR-uri. (Citeşte mai departe în pagina următoare)

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine