Cine este omul care curăţă monumentele Palatului Cotroceni ca să arate că se poate

Gheaţa carbonică îşi extinde volumul de 700 de ori la contactul cu aerul îngheţând mizeria de pe suprafeţe şi făcând-o să cadă /// Foto: Gândul/Octav Ganea

Când vine vorba de monumente sau clădiri istorice în România, splendoarea iniţială face treptat loc straturilor de rugină sau zidurilor înnegrite. În lipsă de specialişti care să coordoneze lucrările sau să întocmească proiecte pentru accesarea fondurilor europene, specialiştii în curăţarea monumentelor se reorientează spre privaţi. Sau ajung să cureţe monumente pe gratis, doar ca să demonstreze că se poate.

Bogdan Alexandrescu a dus-o bine în America pentru mulţi ani. A reuşit să-şi ridice o vilă în Los Angeles, a avut curăţătorie care i-a adus prosperitate, poate oricând să se întoarcă acolo, însă a preferat să vină înapoi în România. A adus cu el tehnologia sablării cu gheaţă uscată carbonică şi un vis mai vechi - acela de a curăţa monumentele ţării de mizeria care se depune pe ele de la an la an.

"Chiar am privit acest lucru ca pe o datorie. Îmi vine să plâng când văd cum arată clădirile şi statuile de la noi. Contracte am primit de la privaţi destule, pentru că tehnologia pe care o folosesc este remarcabilă, dar la orice instituţie publică mi-am oferit serviciile, mi s-a zis că nu sunt bani". Preţul cerut de Bogdan Alexan­dres­cu a scăzut de la refuz la refuz. A obţinut un prim contract în urmă cu câteva săptămâni, la Palatul Cotroceni. Preşedintele urma să ia parte la o ceremonie alături de câţiva invitaţi de marcă în curtea palatului, în faţa unei fântâni arteziene. Problema era că fântâna construită din marmură albă era neagră ca tuciul.

"Toţi angajaţii de aici erau convinşi că fântâna e făcută din beton, pentru că mizeria care s-a depus pe ea era prea groasă. Abia după ce au picat straturile de mizerie s-au dumirit că fântâna era, la origini, albă şi făcută din marmură", spune Bogdan Alexandrescu. Evident, nici Palatul Cotroceni nu a avut fonduri pentru curăţarea fântânii. Astfel că preţul cerut de Bogdan Alexandrescu a scăzut până la zero. "O fac pe gratis, măcar să le arăt că se poate".

Gheaţa carbonică la -79C

Ca să stai în preajma aparatului de sablat cât este utilizat trebuie să porţi o pereche de căşti antifonice, dacă vrei să mai auzi ceva pe urmă. Dacă poluarea fonică este o problemă, când vine vorba de poluarea atmosferei pericolul este zero. Gheaţa carbonică este transformată în dioxid de carbon, care este absorbit de plante. De altfel, transformarea din gheaţă carbonică în dioxid de carbon este chiar principiul care stă la baza sablării. Gheaţa carbonică este ţinută la minus 79 de grade Celsius.

În momentul în care intră în contact cu aerul, gheaţa trece prin procesul de sublimare şi îşi extinde volumul de 700 de ori. Gheaţa carbonică este astfel transformată în particule minuscule care sunt proiectate cu viteză supersonică asupra obiectului de curăţat. Particulele sunt accelerate cu ajutorul aerului comprimat ca şi în cazul sablării clasice.

Mizeria de pe suprafeţe îngheaţă şi se sparge sub presiunea aerului comprimat. "Până acum am lucrat la curăţat pasaje, utilaje, dar metoda este ideală pentru statui sau clădiri. Curăţă şi graffiti. Din păcate, din ce ştiu eu, de când încerc să fac meseria asta, statuile sunt în continuare curăţate la noi cu nisip. Or, astfel nu razi doar mizeria, dar razi şi din statuie. Mai rău e când se folosesc solvenţi, care dăunează iremediabil structurii. Ştiu de statui de bronz care au fost curăţate pur şi simplu cu detergenţi şi perii de sârmă. Pe urmă, pentru că s-a zgâriat bronzul, au fost vopsite peste".

Monumente "jupuite" cu nisip sau solvenţi

Bogdan Alexandrescu nu este singurul aflat în situaţia de a putea curăţa monumente, dar care nu are acces la ele. Alţi oameni din branşă spun că nu obţin contracte decât de la privaţi, iar când vine vorba de monumente sunt ocoliţi. "Nu ne-a cerut nimeni să curăţăm monumente sau clădiri istorice, deşi avem şi se pot găsi produse care nu afectează statuile sau clădirile în niciun fel", a declarat un reprezentant al unei firme specializate în curăţări de clădiri. "Cei care curăţă în prezent monumentele le sablează cu nisip, cu solvenţi, iar monumentele arată cum arată, ţi-e şi milă să te uiţi la ele. Asta este România, până la urmă". "Restauratorii ne ocolesc pentru că noi asigurăm tehnologie care este şi mai ieftină şi cu ajutorul căreia se pot executa lucrările şi mult mai rapid. Însă a lucra repede şi ieftin nu este un lucru bun la noi. Interesul este ca lucrarea să dureze cât mai mult şi, eventual, să coste, înţelegeţi", spune alt reprezentant din branşă.

Monumentele din România continuă să se degradeze şi din lipsă de specialişti. În ţara noastră sunt peste 20.000 de monumente istorice trecute în patrimoniu şi doar 460 de membri atestaţi de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, din care 123 sunt experţi, iar restul, specialişti. Iar pentru a restaura un monument, fie că este vorba doar de curăţarea lui, trebuie să ai doi astfel de specialişti pe statul de plată.
Or, numărul de specialişti este în continuă scădere, ceea ce duce la o altă hibă în sistem. Bani de restaurare ar fi, Uniunea Europeană fiind generoasă cu fondurile în aceste cazuri. În lipsa specialiştilor, însă, proiectele sunt greu de făcut, iar fondurile rămân nefolosite. Între timp, chiar şi monumentele în curs de restaurare sunt lăsate în conservare în lipsa banilor care vin de la stat.

Recent, ministrul Culturii şi Patri­moniului Naţional, Kelemen Hunor, a declarat că mai multe şantiere de restaurare a monumentelor istorice vor fi trecute în conservare pentru că statul nu mai are bani să le finanţeze.

Pentru programul naţional de restaurare a monumentelor istorice, care cuprinde 280 de şantiere, au fost alocate în acest an 64 de milioane de lei. Adică "de 10 - 15 ori mai puţin decât necesarul real pe 2010", după cum a spus ministrul.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine