|
EXPERIMENT Autoexilat în ţara lui Dracula
Concluziile unui american după un an de muls vaca în Maramureş
de Robert VERESS | 18 SEPTEMBRIE 2009
A venit doar să fotografieze, dar s-a trezit că nu mai
vrea să plece din acest loc "ciudat, dar deopotrivă cu o cultură
aparte, interesantă, departe de omogenitatea Vestului
globalizat"
Maramureşul văzut de Davin Elicsson - fotoreporter freelancer ale cărui lucrări au fost difuzate în publicaţii renumite precum The New York Times n Foto: dsaddasd
Omai fi auzit lumea despre profesionalismul unor jurnalişti
occidentali, care, pentru a transmite reportaje cât mai realiste
despre obiceiurile unor comunităţi exotice (beduini, călugări
tibetani, pigmei sud-americani ş.a.m.d.), au petrecut săptămâni
întregi în comunităţile respective. Dar fotoreporterul Davin
Elicsson pare un personaj scornit de imaginaţia prodigioasă a unui
romancier româno-american, îndrăgostit de rusticul românesc, mai
exact de rusticul maramureşean. Davin s-a stabilit în România după
ce a petrecut un an în familia unor ţărani din Vălenii de pe Valea
Izei. Muncind cot la cot cu ei, integrându-se, cum ar veni, în
peisaj. Acum locuieşte în Bucureşti, dar se întoarce des la "ai
lui".
Venea un american pe Valea Izei…
Imaginaţi-vă următoarea scenă, petrecută acum aproape 10 ani.
Primăvară târzie, amurg de seară pe Valea Izei. În vale, pe câmp, o
familie de ţărani din Valeni strânge fânul în căpiţe. Pe deal, la
un kilometru distanţă, un tânăr american pasionat de fotografie
urmăreşte scena, copleşit de frumuseţea momentului. Apoi, deşi
venise doar să observe, să admire de la distanţă, să fotografieze,
e mânat de un impuls irezistibil: coboară în vale, simţind că
trebuie să comunice cumva cu acei ţărani. Nu ştie o boabă
româneşte, nu se aşteaptă ca localnicii să cunoască engleza, dar,
cumva, intuieşte că ceva se va lega. Într-adevăr, limbajul
universal al semnelor funcţionează. Americanul este invitat în
gospodăria maramureşenilor, petrece o noapte acolo şi pleacă decis
să revină. Are doar un număr de telefon şi o cunoştinţă din Baia
Mare, care vorbeşte engleza, dar îi ajunge. Prin intermediul omului
său de legătură din Baia, Davin Elicsson a reluat legătura, din
America, cu gazdele sale din Văleni. Şi s-a întors, după doi ani,
rămânând pentru un an de zile. Răstimpul petrecut acolo l-a convins
să se stabilească în România şi să-şi câştige existenţa ca
fotoreporter freelancer (pe cont propriu).
Mentorul Anthony Suau
"Sunt pasionat de fotografie din 1988, de la vârsta de 10 ani.
Iar de România m-am simţit atras datorită realizărilor lui Anthony
Suau (laureat Pulitzer şi câştigător al altor importante trofee
fotojurnalistice - n.r.), care a fost aici la Revoluţia din 1989 şi
ulterior a transmis fotoreportaje din mai multe colţuri ale ţării",
spune Davin Elicsson. "Cel mai mult mi-au plăcut fotografiile din
Maramureş şi mi-am spus că odată şi odată voi ajunge acolo. De
fapt, spre deosebire de majoritatea americanilor, întreaga mea
familie este atrasă de Europa şi călătorim des pe continent.
Rădăcinile noastre sunt în Suedia şi mai avem rude îndepărtate
acolo. Dar sora mea a studiat franceza la Paris, la fel am făcut şi
eu înainte de a-mi finaliza, în America, studiile cu specializarea
Istorie Modernă Europeană. De la Paris am plecat spre România
profitând de prima oportunitate, care s-a ivit în aprilie 2000. Am
călătorit vreo 6 zile, vizitând întâi Bucureştiul - pe care l-am
găsit mult schimbat în bine faţă de imaginile pe care le ştiam de
la începutul anilor '90 - şi urmând apoi un traseu spre nord,
ajungând finalmente în Maramureş, care a fost cireaşa de pe tort.
Probabil că mai există locuri în lume la fel de frumoase, dar eu de
acel ţinut m-am ataşat definitiv".
"Nu-mi place cultura de fiţe"
"Mă aflu aici pentru că România este un loc aventuros, în care
globalizarea nu şi-a pus încă amprenta definitiv. M-am stabilit în
Bucureşti în decembrie 2008. Mă voi întoarce în Statele Unite,
sperând să închei noi colaborări, fiindcă aş vrea să explorez şi
alte ţări din Răsăritul Europei. Dar, pe oriunde aş umbla, mă voi
întoarce aici. Sper să se işte un val de interes internaţional în
privinţa României, care să mă ajute în muncă, la împlinirea celor
20 de ani de la Revoluţie", spune Davin.
"Bucureştiul mă cucereşte treptat, deşi adaptarea mea aici a
luat ceva timp. Fiindcă pare un circuit închis care funcţionează
doar pentru români. Ca străin, te loveşti de foarte multe lucruri
care nu au sens pentru cineva crescut într-un oraş modern din
Vestul Europei. Nu-mi place faptul că maşinile sunt parcate oriunde
- pe treceri de pietoni, în intersecţii, în mijlocul străzii. Nu-mi
place nici priza pe care o are cultura de fiţe propagată de
bogătaşi aroganţi şi ostili. Şi nici lipsa totală de respect pe
care potentaţii financiar o manifestă faţă de moştenirea
arhitectonică a oraşului, lăsând clădiri istorice să se
dezintegreze, doar pentru a putea construi, apoi, în locul
acestora, noi monstruozităţi moderne. Dar îmi place atitudinea unor
tineri, mă refer în special la artiştii din noul val. Văd la mulţi
români o cultură a excelenţei, o dorinţă de autodepăşire. Cred că
există aici un potenţial pentru mari transformări în bine. Pe
măsură ce pătrund mai adânc în abisul care este Bucureştiul,
realizez că o teză de doctorat în Sociologie ar putea fi uşor
scrisă pe tema postcomunismului în România. Am fost în Polonia şi
Cehia în 1998 şi nu am întâlnit ciudăţeniile care aici şi acum sunt
la ordinea zilei. Nu ştiu dacă e din cauza combinaţiei dintre
dictatura comunistă a lui Ceauşescu şi poporul latin, dar România
este un loc singular, ciudat, dar deopotrivă cu o cultură aparte,
interesantă, departe de omogenitatea Vestului globalizat".
Davin Elicsson, pe scurt
Laureat în 2009 al bienalei Phodar, Davin Elicsson este master
în fotojurnalism (absolvent al Facultăţii de comunicare din Londra,
în 2006), iar în prezent lucrează la un proiect pe termen lung
vizând transformarea vieţii rurale în Estul Europei în paralel cu
extinderea Uniunii Europene. Reuşitele sale au fost difuzate de
publicaţii renumite precum The New York Times. Realizări recente
vizează viaţa tinerilor bucureşteni, în special cultura
"underground". De asemenea, colaborează cu un arhitect român
preocupat de soarta clădirilor vechi din Bucureşti, urmărind
publicarea unei cărţi dedicate acestora.
|
Postat de traian la 18.09.2009 00:25
In timp ce figurantii neamului se sparg in figuri,plini de fitze si tzoale de firma prin cluburi si pe sticla,iata,vine americanul asta sa ne spuna ca avem,inca avem,sansa unei tari normale! Felicitari Davin!Felicitari si autorului acestui articol!