|
PROFESIONIŞTI Milogii noştri „cuceresc” Parisul
Cristi - cerşetor de Champs Élysées
de Alina BĂDĂLAN TURCITU | 14 AUGUST 2008
„Fac 100 de euro pe zi. Mi-am luat maşină străină, jacuzzi de 5.000 de euro, acum îmi fac casă”
Cerşetorii români - curaţi şi manieraţi
Toţi cerşetorii de „carieră“ visează să lucreze pe Champs Élysées
Cu o mână îşi freacă burta, cu cealaltă întinde o cutiuţă spre trecători. Are vocea stinsă („Sans ressources, sans ressources!”) şi umerii lăsaţi, ca şi când l-ar apăsa necazuri de bunic. Dar omul e tânăr, are doar 24 de ani.
Poartă haine albe, s-a pieptănat îngrijit, cu cărare pe o parte, e rotofei şi nici vorbă să-i lipsească vreun picior. Se milogeşte pe Champs Élysées, unul dintre locurile la care râvneşte toată cerşetorimea lumii. Are un accent perfect şi-l iei drept franţuz. „Ce dacă are toate mâinile, o avea omul necazurile lui”, zice un român din grupul nostru, chiar în obrazul milogului. Şoc! În secunda următoare, cerşetorul ne întinde mâna radios: „Cristi”. Într-o clipă, cutiuţa dispare, umerii i se îndreaptă, vocea se înveseleşte. „V-am auzit vorbind româneşte şi mi s-a făcut dor”, zâmbeşte.
Începe să turuie, mândru de el: „Aci, pe Élysées, fac 100 de euro pe zi. Stau şase luni pe an, apoi mă întorc în ţară. Am început să lucrez acum câţiva ani şi până acum am reuşit să-mi iau maşină străină şi jacuzzi de 5.000 de euro. Acum vreau să-mi fac casă”.
Locuieşte în Braşov, dar cei de acasă habar n-au ce face el la Paris. A avut mult de tras, ca să poată cerşi în faţă la Gucci sau Cartier, dar a meritat, zice! Şi-şi mângâie burta: „Ia uite ce-am mai pus pe mine de când sunt aici. Mereu plec gras în ţară. Normal, o masă pe zi o mănânc gratis. Unde-ai mai pomeni în România aşa ceva?”. Să stăm liniştiţi, ne spune, o să ne simţim ca acasă, doar are „colegi” împrăştiaţi peste tot în Paris. Şi la Arcul de Triumf, şi la Turnul Eiffel, şi pe Sena... unde sunt mai mulţi turişti, hop şi ei! Dar nu prea-i recunoşti că sunt de-ai noştri, ne avertizează, fiindcă majoritatea sunt curaţi şi manieraţi. Francezii nu-şi fac pomană cu nespălaţii.
Româna, limbă internaţională la Versailles
În faţă la Notre Dame. „Excusez-moi, madame, vous pouvez m’aider avec...”. O franceză ciudată, cu accent moldovenesc. Vorbeşte o ţigancă tânără şi zâmbitoare, cu batic colorat şi fustă creaţă. Ne citeşte imediat: „Hai, hai, nu vă mai prefaceţi, că şi eu sunt tot româncă. Staţi liniştiţi, că vouă nu vă cer nimic”. Şi dispare. Se întoarce mai târziu cu trei surate, de data asta pe urmele unui grup de nemţi. Germana n-o vorbeşte nici una. Dar fetele tot se descurcă – îşi freacă stomacul cu palma, ca să înţeleagă ce vor. Apoi aplică metoda universală: îi bat la cap atât de insistent, până când doi nemţi le aruncă mondele, numai să-i lase în pace.
Lângă porţile Versailles-ului, un negru vinde ilustrate şi broşuri cu palatul. Cară pe un braţ ciorchini de Turnuri Eiffel în miniatură. E francez cu acte în regulă. Dar dintr-o dată îl auzim strigând într-o română curată: „Trei la cinci euro, trei la cinci euro!”. Astea sunt singurele cuvinte pe care le ştie în română şi le foloseşte numai când miroase români prin preajmă. Zice că ne auzise mai înainte vorbind. Bine, dar cum a recunoscut limba aşa de repede, dacă el n-o vorbeşte deloc? Râde în hohote. Nu trebuie musai să o ştie, ne explică, dar zilnic mişună atât de mulţi români pe străzile Parisului, încât, fără să vrea, a învăţat să le recunoască limba imediat.
Nici lângă Arcul de Triumf nu eşti scutit. Dacă vrei să urci până în vârf, automat te împiedici şi de cerşetoarea încovoiată, „camuflată” în basma şi bluză de trening. Niciodată nu-i vezi faţa, tot timpul priveşte asfaltul. Atât se poate observa mai bine, mâinile grăsuţe cu palme netede. Ţine în faţă un pahar de plastic şi cartonul cu „I am from Bosnia. Have 2 broadăr plepse. I need some moni for food. Thank you. God bless you”. Ai noştri, care trec pe acolo, o bănuiesc însă de româncă. Prea aduce cu stilul de pe Magheru!
|
EDITORIAL 
Postat de gandul.info la 13.08.2008 21:35
Cu o mână îşi freacă burta, cu cealaltă întinde o cutiuţă spre trecători. Are vocea stinsă („Sans ressources, sans ressources!â€) ÅŸi umerii lăsaÅ£i, ca ÅŸi când l-ar apăsa necazuri de bunic. Dar omul e tânăr, are doar 24 de ani.