2099 vizualizări 12 apr 2010

De un an şi jumătate, notele elevilor de la şcoala 179 din Bucureşti au început să crească simţitor. Unii dintre ei şi-au dezvoltat o memorie de elefant şi au învăţat să abordeze fiecare problemă a vieţii cu o strategie pe termen lung foarte bine pusă la punct. Nu îi mai interesează jocurile pe calculator, iar weekendurile şi le petrec la şcoală. Ba unii chiar au vrut să meargă la cursuri şi în duminica Paştelui. De un an şi jumătate Go-ul a devenit materie extraşcolară la şcoala 179, iar bătaia pe un loc în aceste clase este mare. Aici, nu doar că eşti considerat cool dacă joci Go, dar ai şi ocazia de a călători în ţară şi străinătate la diverse concursuri. O vizită în timpul unor astfel de cursuri te poate uimi. Copii de 10 ani stau cât se poate de relaxaţi şi răbdători în faţa tablei de Go şi, cât adversarul îşi plănuieşte viitoarea mutare, îţi povestesc legende despre împăraţi chinezi şi japonezi din vechime. De altfel, ambasada Japoniei le-a promis că de la anul o să se predea şi cursuri de japoneză în şcoală, iar copiii de aici atât aşteaptă.

Go - materia preferată

Go-ul a fost introdus ca materie extracurriculară în şcoala 179 de directoarea adjunctă, Camelia State. "În vara lui 2008, în parcul Bazilescu de vis-a-vis de şcoală a venit doamna Bara (ofiţer de presă în cadrul Federaţiei Române de Go n.r.). Făcea un cerc de Go la Biblioteca Metropolitană. Copiii mei merg în parc în fiecare zi. Atunci am descoperit acest joc. În toamnă, doamna Bara a venit la noi la şcoală şi ne-a propus acest joc ca activitate extraşcolară. Din octombrie 2008 avem zilnic antrenamente. La început am avut 110 copii", povesteşte Camelia State. Interesul pentru Go s-a dovedit a fi atât de mare, încât, în curând, au apelat la un antrenor pentru a le preda copiilor strategiile acestei arte marţiale. Au urmat imediat şi rezultatele. "A venit antrenorul Nicolae Lucian, el fiind un jucător foarte bine cotat, având 3 dani. Anul trecut, unul dintre copii a ieşit vicecampion naţional şcolar, campion la sub 8 ani. Acum au rămas vreo 40 şi în final vreo 36 care au continuat să joace la diferite concursuri", spune Camelia State.

Go în loc de jocuri pe calculator

Încântaţi de faptul că, jucând Go, copiii lor începeau să aibă rezultate mai bune la şcoală, părinţii au sprijinit cât au putut aceste cursuri. Fără să le impună, însă, acest joc cu forţa. "În general, performanţa apare doar în momentul în care copiii au plăcerea de a juca Go. Din ianuarie 2009, au ajuns de la 20 de kyu la 6 kyu. Unii au şi 4 kyu", spune Camelia State. În Go se porneşte de la 20 de kyu şi, cu cât progresezi, cu atât ai mai puţini kyu. Când jucătorul devine maestru, începe să fie clasificat în dani, la fel ca în orice altă artă marţială. Artă marţială, ce-i drept, însă cea mai non violentă cu putinţă. "Jocul de Go este o alternativă faţă de jocurile pe calculator. Îi ţine departe pe copii de jocurile violente. Învaţă cum să facă strategii, atacuri, apărări, pot să-şi imagineze o grămadă de strategii. Go-ul înseamnă dezvoltarea imaginaţiei. Cu cât ai o imaginaţie mai bogată, cu atât joci mai bine. Go-ul este o lecţie de pacifism. Este un război fără arme, teritoriile sunt câştigate fără vărsare de sânge", povesteşte Camelia State. "Pe vremuri, împăraţii japonezi sau chinezi, în loc să-şi arunce armatele în luptă, jucau o partidă de Go, iar câştigătorul partidei era considerat învingătorul războiului", intervine şi unul dintre copii.....(Citeşte mai departe în pagina următoare)

Citește și: