Cum a restaurat un grec „nebun la cap” o goeletă identică cu cea din „Toate pânzele sus”

Cum a restaurat un grec „nebun la cap” o goeletă identică cu cea din „Toate pânzele sus” Foto: Silviu Matei

Dimitris Kokos a visat toată viaţa să aibă corabia lui, aşa cum au avut şi tatăl, şi bunicul său. A găsit o carenă la fiare vechi, în Constanţa, şi în patru ani a restaurat-o. Acum vasul este atracţia porturilor româneşti, semănând leit cu "Speranţa" din "Toate pânzele sus"

Cele două catarge se văd din toate punctele înalte ale Mangaliei. Când cobori spre portul turistic, o reperezi uşor după mulţimea de oameni adunaţi în jurul ei, făcând poze. Este goeleta "Marea", dar seamănă izbitor cu cea din "Toate pânzele sus".

"Eu ştiu asta, corpul e acelaşi. Au făcut cinci la Turnu Severin, asta este una dintre ele. Diferenţa e că au făcut modificare pentru film, au tăiat castelul şi l-au urcat la pupa. Asta e diferenţa, altceva nimic. Eu nu am vrut tăiat, păstrat original", povesteşte Dimitris Kokos, proprietarul goeletei.

Fumează leneş la o măsuţă de la pupa vasului, îmbrăcat în alb şi indiferent la agitaţia din jurul goeletei. "Bună, ţe faci", li se adresează tuturor celor care îl abordează şi în loc de "da", când vrea să afirme ceva, zice "ba da". Fostul comandant de cursă lungă a visat la o corabie a lui de când era copil.

"Eu pricepe la asta, marinar fost şi tata meu, şi tataia meu. Tatăl meu are corabie, eu am crescut la corabia. Altceva nu ştiu". Încă de acum 20 de ani s-a hotărât că, dacă ar fi să aibă o corabie, aceea ar trebui să fie o goeletă. "Asta a fost visul de la mine. Vreau face o corabie aşa. La 1991 eu am fost la Ucraina şi am văzut una ca asta. Eu negociat cu cineva, am găsit un ucrainean, specialist modificare corabie veche. Studiat, stat cu el. Dar, nu reuşit cumpărat, lăsat aşa", îşi aminteşte grecul. Abia în 2005 s-a ivit ocazia. A găsit la fiare vechi, în Portul Constanţa, carena unei goelete care urma să fie casată.

"Am făcut întrebare la proprietar: «e de vânzare»? «Tu eşti grec nebun la cap», mi-a zis, dar mi-a dat-o. Am muncit la ea patru ani. Aranjat, făcut... Totul făcut aici. Cel mai greu a fost partea de lemn. Am un prieten tătar de la Portul Tomis. El a făcut totul, dar multe ore... Eu stat şi zis făcut aşa, făcut aşa", povesteşte Dimitris Kokos. Proprietarul centrului de fier vechi a monitorizat şi el atent restaurarea goeletei.

"Primul an numai atât zicea: «Tu eşti grec nebun la cap»! În anul doi: «Tu făcut ceva, dar tot nebun la cap». În anul trei deja se mândrea la alţii: «El cumpărat de la mine şi făcut barcă frumoasă, dar tot grec nebun la cap e»! Tot timpul eu stat la şantier de fier vechi şi reuşit ceva. Asta este storia de la reciclare"...

Am fost bogat...

Cât timp sporovăim cu grecul, numărul celor care fac poze în faţa goeletei creşte. Unii întreabă dacă pot să urce, un domn care calcă mai cu greutate se interesează chiar cât ar costa să o închirieze. Îl întrebăm dacă aşa se întâmplă în fiecare zi. "Ouuu, ouuuu, vai de capul meu! Dar mie place! Lasă oamenii, de ce nu? Eu ştiu cum e mentalitatea aici şi am lăsat şi oamenii la barcă. Dar ştii ce se întâmplă? Face război care să intre! «Eu sunt primul, eu sunt al doilea»... Dar îmi place la oameni să las. Îmi place tot ce e istorical... Şi eu sunt istorical acum, am intrat la istorie"...

Dimitris Kokos nu se fereşte de întrebările privind preţul goeletei, dar nici nu dă un răspuns concret. "Sincer, nu ştiu. Eu dat bani, nu numărat bani", spune Dimitris Kokos, lămurind apoi cum se pune problema printr-o poveste.

"Am fost cândva la Varna şi m-a întrebat un englezu care avea şi el barcă. «La bani unde ajunge»? «Domnule», am zis, «eu nu face socoteală. Am băgat în ea cât a fost nevoie, dar cât, nu ştiu»... Apoi întrebare şi eu la englezu. «Dar tu cât ai băgat la ea»? Şi el răspunde: «I was rich» (am fost bogat n.r.). Asta răspunde, extraordinar răspunde... Eu nu mai vreau altceva, eu închis viaţa mea, ăsta este visul meu. Nu vreau să fiu milionar, asta lasă pentru alţii. Barca e tot ce-mi mai trebuie", mărturiseşte Dimitris Kokos.

Obiceiuri balcanice

Abia începem să vorbim de ceea ce poate să facă goeleta, când, din mulţimea de turişti care face poze se ridică vocea unui oficial al portului. "Domnule comandant, aveaţi o datorie la noi"! "Ce datoria?", întreabă uimit grecul. "Păi vedeţi că aţi uitat", îl mustră oficialul, în timp ce Kokos se ridică şi îl întreabă politicos "ţe faci"? Se întoarce după o scurtă discuţie cu oficialul şi oftează. "Nu merge, fără aşa ceva nu merge... Tu trebuie terminat asta, generaţia ta trebuie schimbat asta, eu cred la tineri... Şi la noi la fel a fost şi acum este"...

Timpul necesar ca lucrurile să se schimbe pe pământ Kokos preferă să-l petreacă pe mare. Goeleta "Marea", geamăna "Speranţei", poate atinge 12 noduri cu motorul de 220 de cai putere montat anul trecut. Kokos preferă însă să meargă cu velele. "Cu vele am prins 8 noduri maximum, dar n-am forţat. Pentru forţat trebuie oameni buni, cu experienţă. Cu motorul am ajuns de aici în Grecia în două zile". Cât priveşte siguranţa la bord, grecul nu are nicio grijă. "Asta e construită pentru ape deschise. Nu are limită de navigaţie. A fost pescador, ajunge oriunde. De navigat e mai bună ca un vapor, dar trebuie şi experienţa mea... Pot naviga şi cu doi oameni, dar merg cu cinci - şase, prietenii mei".

Dimitris Kokos ne serveşte acum drept ghid al goeletei. Ne încurcăm în parâme şi în explicaţiile care, şi spuse în cea mai curată română, tot ne-ar da bătăi de cap. În schimb, nu ne putem abţine să ne imaginăm că suntem pe goeleta "Speranţa".

Uimitor, aerul este acelaşi şi în "burta" corabiei. "Aici este livingul. L-am făcut salon turţesc", spune fără nicio tresărire grecul aşezându-se pe o laviţă, lângă un set de ibrice şi ceşcuţe de cafea. Ne arată apoi "master bedroom", o cameră cu mobilă din lemn masiv, unde doarme el când e pe mare. "Pe mare se doarme ţel mai bine!". Vrea să mobileze la fel şi camerele pentru echipaj şi să adauge şi câteva picturi personale, evident cu corăbii. Urcăm din nou pe punte şi ne arată velele pătrate.

"Când am vânt la pupa, prind o viteză! Unii zic că velele pătrate sunt vechi, dar eu cred cei vechi au fost mai înţelepţi ca noi". Ne dăm apoi capetele pe spate şi admirăm cele două catarge. "S-au suit pe ele două fete de la trupa Senzual, au venit să filmeze aici videoclip. Aş zice mai bine Sexual... Am făcut poze şi le-am trimis la prietenii mei. Uite ce echipaj am!".

Caracatiţă la maşina de spălat

Dimitris Kokos trăieşte în România de mulţi ani, dar rămâne un om al mării. "Eu mănânc numai peşte de apă sărată. Nu pun gura pe peşte de apă dulce. Să nu-mi arăţi peşte de Dunăre, nu vreau să văd", spune grecul.

Precum oamenii Deltei, însă, are şi el reţetele lui tradiţionale. "Ciorba de peşte cu apă de mare!", aproape că salvează Dimitris Kokos. "Se iau patru sau cinci peşti mari (grecul îşi depărtează palmele vreo 40 de centimetri) şi se pun la fiert în apă de mare. Dar se fierbe mult! Şi doar patru farfurii rămâne ciorba, nu mai mult! Oouuu...".

Apoi ne destăinuie o reţetă tra-diţională, în varianta modernă. "Ca-racatiţa bătută iţi ia o oră să o baţi. Trebuie bătută cu băţul o oră, până iese toată spuma din ea şi spălată apoi cu apă de mare. Dar ţine e destept acum o ia şi o bagă la maşina de spălat. O ţine ţinşpe minute, fără apă şi iese frageda, frageda"..

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine