Cum ajută patru animale abandonate copiii cu dizabilităţi să ducă o viaţă normală. "Este o şansă la supravieţuire şi la un trai decent"

de Aura STAN Postat la: 14.02.2012 16:56 Ultima actualizare: 28.02.2012 11:02

Sursă foto: Cătălin Abagiu/Mediafax

O organizaţie umanitară din România îi ajută pe copiii cu dizabilităţi să se recupereze cu ajutorul a patru măgăruşi abandonaţi pe străzi şi salvaţi de o asociaţie pentru protecţia animalelor.

Este un program terapeutic numit onoterapie, răspândit mai ales în străinătate şi practicat doar într-un singur loc în România: oraşul Voluntari, din apropierea Bucureştiului. Programul a fost implementat cu ajutorul un preot catolic din Italia şi a trei ONG-uri pentru protecţia animalelor din România, Anglia şi Peninsulă.

Sursă foto: Cătălin Abagiu/Mediafax

Măgăruşi mai blânzi decât o pisică în timp ce toarce

Vladimir, un copil de 4 ani cu autism, îl cunoaşte azi pe Claudio, un măgăruş care nu ridică nici măcar o copită când se apropie cineva de el. Din când în când, măgăruşul mai scutură câte o ureche, pentru a alunga vreo muscă rătăcită pe blana lui. Băieţelul stă şi îl mângâie pe măgarul cu blana maroniu-roşcată, iar zâmbetul lui îi dezvăluie o gropiţă adâncă în obrăjorul stâng. "Vezi ce urechi mari are!", îi spune entuziasmată kinetoterapeuta. Supravegheat de aceasta, copilul urcă pe o scară din plastic albastră şi se urcă pe şaua animalului. Ionuţ, îngrijitorul, îl plimbă prin curtea Centrului ,,Don Orioane", care se întinde pe câteva hectare. Femeia se plimbă alături de animal şi ţine copilul de mânuţă. La un moment dat, măgăruşul, tras de ham de îngrijitor, începe să alerge. Vladimir îl apucă de coamă, râde, dă din picioare şi pare fericit. Soarele cu dinţi nu-i împiedică să înconjoare de câteva zeci de ori clădirea centrului, biserica din curte, adăpostul animalelor şi depozitul de cereale. De departe, băiatul pare un Don Quijote în miniatură, călare pe un măgăruş înconjurat de doi Sancho Panza.

A trecut deja jumătate de oră, iar copilul pare uşor plictisit. E ajutat să se dea jos de pe măgăruş, după care e învăţat să-i mulţumească acestuia. ,,Fă-i măi, măi şi mângâie-l pe Claudio!", îl îndeamnă îngrijitorul. Dacă la început "călăreţul " părea uşor speriat, la sfârşitul şedinţei abia s-a dezlipit de lângă animal.

Sursă foto: Cătălin Abagiu/Mediafax

Copiii cu paralizii cerebrale care au învăţat să întindă mânuţele

Copilul a început astăzi onoterapia, o disciplină modernă utilizată de câţiva ani în Anglia, Italia, Spania, America şi Canada pentru a-i stimula atât pe cei cu dizabilităţi, cât şi pe cei care suferă de tulburări de personalitate.

Chiar dacă nu e conştient de ceea ce i s-a întâmplat, Vladimir, copilul bolnav de autism, a făcut astăzi progrese notabile. "Călărind măgăruşul, copilul e stimulat la nivel muscular datorită mişcărilor regulate şi repetitive ale mersului măgăruşului. Pe lângă acest beneficiu locomotor, terapia are şi rol emoţional: copiii îşi dezvoltă afectivitatea şi învaţă să interacţioneze cu animalele", explică Lili Covaci, unul dintre psihologii centrului. ,,Cei cu paralizii cerebrale au o mobilitate extrem de redusă, prinderea cu mâna, desfacerea palmei, strânsul pumnului, gesturi aparent banale, sunt foarte greu de executat. Când stau pe şa, micuţii automat se prind de mâner sau de coamă. Au fost şi câteva cazuri de copii care nu puteau sta în fund. Şi acum, după patru luni de onoterapie, asociată cu alte metode, au ajuns să poată face acest lucru şi chiar au început să relaţioneze. În sfârşit, zâmbesc şi întind mânuţele. Cei afectaţi de paralizii, stau pe spatele măgăruşului pur şi simplu", adaugă Camelia Petre, unul dintre kinetoterapeuţii centrului.

Sursă foto: Cătălin Abagiu/Mediafax

Copiii sunt de-a dreptul "înnebuniţi după animale" şi se deschid mai uşor în faţa lor decât a oamenilor, mai spune ea. Ceea ce nu poate fi decât un avantaj în tratamentul lor. În plus, majoritatea copiilor cu autism şi cu alte dizabilităţi au o percepţie distorsionată asupra propriului corp şi nu-şi pot controla poziţia. Mersul pe măgar îi ajută astfel să-şi reechilibreze postura pentru că animalul merge într-un anumit ritm care îl ajută pe copil să fie atent şi să-şi controleze mişcările.

Sursă foto: Cătălin Abagiu/Mediafax

Vladimir e doar unul dintre copiii care beneficiază de terapia cu măgăruşi. El e adus zilnic la centru de către părinţi, care plătesc 30 lei pentru o şedinţă. Pragul clădirii portocalii, cu două etaje, de pe Bulevardul Eroilor din Voluntari, e trecut zilnic de 7 copii din Bucureşti şi împrejurimi, care suferă de diferite afecţiuni, de la autism, la sindromul Down sau ADHD, până la diferite forme de paraplegie, asociate cu retard psihic. Acestora li se adaugă şase copii care vin la centru de două ori pe săptămână din alte oraşe decât Capitala: Urziceni, Focşani, Braşov. Cât timp micuţii cu vârste cuprinse între 2 şi 5 ani urmează terapia, părinţii din provincie aşteaptă într-o sală, unde li se oferă o cafea şi un ceai cald. Alţi 18 copii, care trăiesc în centrul "Don Orione", beneficiază de terapie gratuită.

După o preterapie, adică câteva şedinţe de acomodare cu animalul, fiecare copil începe să călărească. Unii copii au gesturi mai violente: ciupesc, muşcă, lovesc. ,,În acest caz, măgarii refuză să mai meargă. De exemplu, copiii hiperactivi, cu ADHD, îi lovesc neinteţionat pe măgăruşi cu mâinile sau picioarele. În acest caz, copilul e reînvăţat să socializeze cu animalul. La unii, această etapă durează una-două şedinţe, la alţii se întinde chiar pe două săptămâni. Comportamentul micuţilor e imprevizibil, nu e vina lor", explică psihologul.

Copii cu dizabilităţi grave de la autism, paralizie cerebrală, tetrapareză spastică, hidrocefalie, sindrom Down şi retard mintal se joacă cu Sile, Ioan, Boss şi Claudio, patru măgăruşi aleşi pe sprânceană din adăpostul gestionat de Asociaţia "Save the Dogs and Other Pets", de la Cernavodă.

Sursă foto: Cătălin Abagiu/Mediafax

Măgăruşii abandonaţi au trecut prin selecţii riguroase înainte de a ajunge la Voluntari

Prietenii lor urecheaţi sunt cei mai blânzi măgăruşi salvaţi de asociaţia "Save de Dogs and Other Animals", aleşi din peste 100 de animale maltratate şi abandonate de stăpânii lor. La început, măgarii refuzau să meargă, fiind traumatizaţi de felul în care au fost trataţi de foştii lor stăpâni, aşa că primeau un covrig drept recompensă atunci când făceau câţiva paşi. Ei au avut nevoie terapie comportamentală cu specialişti.

,,Măgarii sunt foarte docili, sunt încăpăţânaţi, dar blânzi. Calul e mult mai mare şi e greu de controlat. Kinetoterapeuta nu ar putea ţine un cal. Pet-therapy cu câini şi cu cai implică un dresaj foarte scump. La acesta, se adaugă cheltuielile de întreţinere", adaugă Roberto Polimeni, directorul centrului de la Voluntari. Acestea se ridică la circa 10.000 de euro pe an, suportaţi de Fundaţia Paideia din Torino.

Sursă foto: Cătălin Abagiu/Mediafax

Animalele beneficiază zilnic de periaj, o dată la două zile le sunt curăţate copitele şi date cu ulei pentru regenerare. Un veterinar vine de două ori pe lună de la Cernavodă pentru a le recolta sânge şi pentru a le verifica dinţii. De asemenea, le este monitorizată şi greutatea: ,,Încercăm să nu-i îndopăm prea mult. Măgăruşii nu au senzaţie de saţietate. Dacă ajung obezi, ei riscă să dezvolte probleme de sănătate", adaugă kinetoterapeuta.

Pentru că e solicitant să fie călăriţi de atâţia copii, fiecare măgar lucrează maximum patru ore pe zi. Sarcină pe care o cară fiecare nu e mai mare de 30 de kilograme, pentru că munca lor ar deveni o povară.

Sursă foto: Cătălin Abagiu/Mediafax

Pe lângă onoterapie, aproape toţi pacienţii urmează şi alte terapii în paralel, în funcţie de necesităţile fiecăruia. Fiecare copil urmează un program individualizat, stabilit de terapeut psiholog. ,,Am obţinut progrese uimitoare într-un timp relativ scurt. Recuperarea la autism nu există 100%. Fiecare copil se va recupera la potenţialul lui maxim. Încercăm să-i aducem cât mai aproape de normalitate. Asta e dorinţa noastră", ne lămureşte psihologul.

,,Aici au fost aduse cazurile cele mai grave. Sunt cei mai neajutoraţi copii. Este o şansă la supravieţuire şi la un trai decent. Măgăruşii îi ajută", adaugă Laura Şarpe, asistentă socială.

Ce ascunde "Măgăreaţa-şefă" în buzunare

De luni până vineri, Camelia, kinetoterapeuta care lucrează cu copiii şi măgăruşii, face aproximativ două ore pe drum, pentru a ajunge la serviciu. Chiar dacă se trezeşte în fiecare dimineaţă la 5:00, e mulţumită de ceea ce face. Femeia firavă cu părul blond şi răbdare de fier a învăţat să-şi gestioneze foarte bine timpul liber. ,,La 8:00 dimineaţa ajung la centru, peste un sfert de oră vin copiii la gimnastică medicală, la 9 şi un sfert îmi sun colegul să pregătească măgăruşii. Până la amiază plimbăm copiii. Reluăm de la 14:30, după pauza de masă şi somn a copiilor. Programul de onoterapie se încheie la 17:00", afirmă Camelia Petre.

Sursă foto: Cătălin Abagiu/Mediafax

Specialista practică onoterapia din iulie, de când măgăruşii au ajuns la Voluntari. În grupul de prieteni şi colegi, a ajuns să fie poreclită "Măgăreaţa-şefă", dar e mândră de acest lucru. La început, Camelia era sceptică în privinţa jobului ei.,,La interviul de angajare, primele întrebări au fost Iubeşti animalele? Ţi-e frică sau ţi-e silă de ele?. Nu-mi venea să cred că voi lucra cu măgarii. Colegele mele râdeau că voi lucra cu cele mai încăpăţânate animale, ca toată lumea de altfel. Eu ţin foarte mult la ei. Chiar dacă plouă sau ninge, nu uit să mă joc cu ei. Le mai aduc şi bonusuri: morcovi, ciocolată sau covrigi, pe care le ascund în buzunare", povesteşte amuzată Camelia.

Bonusurile nu le sunt date animalelor direct din mână, pentru a nu se învăţa cu nărav. ,,Dacă li se dau bunătăţi din mână, măgăruşii pot crede atunci când un copil le întinde mânuţa, că primesc mâncare. Şi ar exista riscul să-i muşte fără să vrea. Asta am învăţat şi eu de la specialiştii englezi", ne lămureşte Roberto Polimeni. Vizitele la măgăruşi nu sunt permise decât arareori celor din afara centrului. ,,Măgarii se stresează dacă vine foarte multă lume la ei. Animalele trebuie să fie odihnite şi liniştite pentru a fi folosite eficient în onoterapie. Siguranţa copiilor primează", adaugă Polimeni.

Sursă foto: Alessio Mesiano

Cel mai încăpăţânat măgar

De patru luni de când au venit de la Cernavodă, Sile, Ioan, Boss şi Claudio au devenit membrii ai familiei de la "Don Orione". ,,Boss, măgăruşul care se gâdilă şi care e folosit doar la copii cu autism, este cel mai încăpăţânat, cel mai gelos şi cel mai solid dintre toţi. Claudio e puţin mai mofturos, are anumite zile când n-are chef de plimbat şi trebuie să-i dăm mai multe recompense, măsurabile în numărul de morcovi sau mere. Sile este cel mai cuminte şi mai ascultător, Ioan e cel mai încăpăţânat şi uneori se opreşte pur şi simplu din mers. E foarte mâncăcios, deşi ca mărime, e cel mai mic dintre toţi. El vrea să capteze toată atenţia celor din jur, să fie în primul plan", povesteşte kinetoterapeuta. Dacă i se dă unuia ceva, automat li se oferă şi celorlalţi. ,,Nu facem discriminare între măgăruşi. Dacă e periat Sile, Claudio începe să ragă. Ei au ajuns aici deja dresaţi. La îndemnul Dă copita! sau Sus!, fiecare execută imediat. Sunt şi castraţi, de aceea copiii sunt în afara oricărui pericol", ne lămureşte Ionuţ Şerban, îngrijitorul.

Sursă foto: Cătălin Abagiu/Mediafax

Care sunt criteriile de selecţie pentru beneficiarii de onoterapie din afara centrului

Programul implementat de Centrul Don Orione din Voluntari este primul de acest gen din România, inaugurat la sfârşitul lunii iunie al acestui an. Copiii cu afecţiuni din centru beneficiază gratuit de toate terapiile, inclusiv de cea cu măgăruşi. Micuţii bolnavi de autism din afara centrului pot avea acces la acest tratamentele cumulate, contra cost. Pentru acesta, părinţii scot din buzunar 2.000 de lei lunar, pentru şase ore petrecute zilnic la Voluntari. Dacă doritorii nu fac decât onoterapie, ora e 30 de lei.

Sursă foto: Cătălin Abagiu/Mediafax

Condiţia pentru cei veniţi dinafară e ca recuperarea să continue şi dincolo de porţile centrului, acasă. ,,Noi degeaba facem totul, dacă acasă nu se continuă ceea ce începem noi. Selecţia o facem în funcţie de părinte. Practic, copiii pot fi respinşi din cauza părinţilor. Noi evaluăm fiecare copil, stabilim o grilă de tratament terapeutic, totul e foarte bine organizat. În funcţie de cereri, ar mai exista posibilitatea să se înfiinţeze o clasă, de maximum 7 elevi chiar şi acum", adaugă psihologul Lili Covaci.

Onoterapia nu are efecte prea mari dacă e realizată separat. Nu există un număr de ore de terapie cu măgăruşi după care să poţi să spui că e eficientă. ,,Fiecare copil e diferit, unul reacţionează mai repede, altul mai încet. Onoterapia nu se face singură şi nu are efect decât integrată într-un tratament holistic (terapiile cumulate -n.r.) adică completată cu celelalte metode: kinetoterapia, hidroterapia, logopedia, P.E.C.S.-ul (o metodă alternativă pentru copiii care , nu vorbesc şi pentru cei care o fac, dar nu sunt înţeleşi de către ceilalţi -n.r.), ABA", explică specialista.

Sursă foto: Cătălin Abagiu/Mediafax

Statul român nu are programe pentru copiii cu autism

În 2013, finanţatorii italieni vor finaliza un etaj pentru tineri şi adulţi cu dizabilităţi. Ei vor beneficia doar terapie de contact, având în vedere faptul că animalele cară un număr limitat de kilograme. Privind retrospectiv rezultatele terapiei cu "cele mai încăpăţânate animale", directorul se declară mulţumit. ,,A meritat să aducem măgari în centru pentru că în primul rând, copiii se bucură şi fac progrese încă de la prima şdinţă. Noi, cei de la centru, vrem să-i facem pe cei din jur să-şi dea seama de un semn: cu cât noi avem mai multă grijă de oameni, cu atât e mai evident că Dumnezeu iubeşte omul. Dezvoltăm în copii de aici tot ce se poate mai frumos, iar măgăruşii ne ajută şi ei", a declarat acesta.

Sursă foto: Cătălin Abagiu/Mediafax

În prezent, statul roman nu are programe pentru copiii cu autism şi singurul ajutor acordat părinţilor ai căror micuţi sunt afectaţi de această boala a fost acordarea unui an în plus la concediul de creştere a copilului. Proiectul de pet-therapy cu măgăruşi din Voluntari îşi propună să devină un punct de referinţă pentru alte centre din ţară.

Sursă foto: Cătălin Abagiu/Mediafax

Terapia cu câini, adusă în România de "Vier Pfoten"

De trei ani, fundaţia "Vier Pfoten" demarează un proiect, ,,Câini pentru Oameni", prin care copiii români cu dizabilităţi beneficiază de o terapie asemănătoare. Câinii maidanezi, salvaţi de pe străzi, îi ajută pe micuţi să se recupereze.

Terapia constă în întâlniri regulate între câinii de terapie însoţiţi de instructori şi copii instituţionalizaţi, întâlniri aflate sub supravegherea îngrijitorilor şi psihopedagogilor centrului. Fiecare copil care participă în program este vizitat o data pe săptămână timp de o oră de câinele "lui" şi de un instructor. În timpul acestor întâlniri au loc activităţi fără potenţial de eşec pentru copii, pentru a le reda acestora aprecierea de sine. De exemplu, învaţă cum să hrănească şi să recompenseze câinele, urmărindu-se ca prin intermediul legăturii cu acesta, copilul să înveţe de fapt să se adapteze la situaţiile cotidiene. Benefiiciile sunt de ambele părţi: copiii se recuperează treptat, iar câinii au parte de o afecţiune şi consideraţie pe care nu au mai simţit-o până acum.

Sursă foto: Vier Pfoten

Programul de terapie se derulează de opt ani şi în prezent doar zece copii cu dizabilităţi, insituţionalizaţi, beneficiază gratuit de această terapie. Reprezentanţii "Vier Pfoten" din România vor ca în scurt timp şi alţi copii să aibă acces la această terapie, tot gratuit. Fiecare pacient lucrează cu un patruped timp de 20 de minute pe zi, echivalentul unei şedinţe de terapie. Maidanezii Tibi, Ţuca şi Mulan au fost selecţionaţi cu mare atenţie, dresaţi şi testaţi în cadrul unor examene obligatorii, pentru ca personalul să fie sigur că ei întrunesc criteriile internaţionale pentru a putea fi consideraţi câini de terapie.

Sursă foto: George Nedelcu/ Vier Pfoten

,,Noi lucrăm cu micuţi bolnavi de sindromul Down, autism şi cu probleme locomotorii. Rezultatele nu sunt explodante, adică nu se văd peste noapte, dar cu răbdare şi iubire, se observă ameliorarea stării de sănătate a beneficiarilor. De exemplu, un copil bolnav de sindrom Down a început după 7-8 luni de terapie să interacţioneze cu câinele, să-i dea jucării şi să-l hrănească. Înainte, copilul era total absent, noi nici nu existam pentru el", a declarat George Nedelcu, unul dintre trainerii de la "Vier Pfoten".

"Un alt copil, cu probleme de motricitate fină, nu se putea închide singur la fermoarul de la geacă, nu putea tăia nimic cu foarfeca şi nu putea scrie. După opt luni, copilul a început să taie crenvurştii pe care îi oferim câinilor drept recompensă", a adăugat Nedelcu.

Sursă foto: Marius Coman/ Vier Pfoten

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine