Cum fac avere speculanţii cu pepenii de Dăbuleni

Intermediarii taie ţara în două pentru pepenii Dăbulenilor; unii fac naveta din Vrancea ca să vândă apoi, mai departe în pieţele din Focşani

Munţi de pepeni, cu miile, zac pe marginea drumului, scoşi la vânzare, în zona Dăbuleni (Dolj). Anul acesta, producţia este record, dar degeaba, căci cultivatorii tot nu se îmbogăţesc. Criza se simte şi aici, în colegiul lui Geoană. Singurii care fac bani din pepeni sunt intermediarii. Ei au ajuns să câştige chiar mai mult decât producătorii

Înghesuiţi pe marginea drumului, producătorii îşi aşteaptă clienţii. Sunt înşiraţi pe o distanţă de vreo doi kilometri, unul lângă altul. Toţi stau retraşi la umbră: unii mai dorm sau mai gustă o ţuică, o bere. Alţii privesc lung pe şoseaua care vine dinspre Craiova – speră că până la urmă va apărea tirul „salvator” care să le ia marfa la un preţ bun. Trotuarul seamănă cu o „piaţă de gros” improvizată. La intrare, o bătrână îşi descarcă lubeniţele dintr-o căruţă şi le încarcă într-un camion. Nu ştie nimic de criză, dar nu înţelege de ce preţul pepenilor este atât de mic. „E multă muncă şi bani puţini. Eu am doar 30 de ari şi scot cam 10 tone de pepeni, dar anul ăsta e preţul mai mic decât anul trecut. Dar trebuie să vindem, că altfel se strică şi ce să facem cu ea, s-o dăm la porci?”, se întreabă retoric Mica Seinea din comuna Călăraşi. Tocmai şi-a vândut producţia de pepeni cu 25 de bani pe kilogram.

Tocmeală la sânge pentru doi bani pe kilogram

Mai fericit, alt crescător de pepeni din Dăbuleni încheie afacerea cu un negustor chiar în faţa noastră. Acum se tocmesc la doi bani pe kilogram: cultivatorul cere 28 de bani, negustorul îi dă doar 26. Se negociază la sânge. Într-un final, merg împreună să cântărească remorca bătrânului Aro, la preţul de 27 de bani pe kilogram. „Avem un hectar de teren închiriat de la fostul IAS. Asta este ocupaţia noastră de bază, altceva nu facem. Ne ocupăm doar de creşterea pepenilor, iar de pe un singur hectar obţinem cam 70 de tone de pepeni. Dar pentru asta muncim toată familia: eu, nevastă-mea şi trei copii. Şi acum vin ţiganii cu camioanele şi îşi bat joc de noi: ne forţează să vindem cu 2.500 de lei (vechi) kilogramul. Însă aşa ne câştigăm traiul. Dacă am avea pe cine să trimitem la piaţă, am trimite, dar nu are cine. Trebuie să stăm toţi aici, să-i culegem până nu se strică”, spune cultivatorul Andrei Oprea. 

Din secretele unui intermediar

Negustorul care i-a cumpărat pepenii a bătut cale lungă până aici, e tocmai din zona Moldovei. Se laudă că din afacerea asta el câştigă chiar mai mult decât producătorii. Dar pepenii nu îi vinde direct la piaţă, ci tot angro, aşa cum i-a şi cumpărat. Însă la un preţ mai mare. „Vin cam o dată pe săptămână din Vrancea cu două tiruri. Le umplu şi le vând apoi în Focşani, tot angro. Le luăm de aici cu 2.500 – 2.800 de lei kilogramul, iar acolo le dăm cam cu 6.000 de lei. Cei cărora le vindem noi au vreo 40 de dubiţe şi pleacă prin sate şi le dau pe bani, pe porumb sau pe grâu, la valoarea de 10-12.000 de lei kilogramul”, ne dezvăluie Trucitu Marius secretele afacerii sale. Deşi pe stradă sunt mii de tone de pepeni, iar producătorii se plâng de preţul mic, când apare vreun client care vrea numai un pepene sau doi, preţul sare brusc de cel din piaţă. „Zece lei lubeniţa, pe alese”. Explicaţia este simplă: „cele din piaţă sunt de câteva zile, pe când de aici le luaţi proaspete”, zic producătorii. 

Primarul Şovăilă salvează lubeniţa construind piaţă cu… duşuri 

Primarul comunei Călăraşi spune că ştie ce probleme au cultivatorii şi chiar se luptă să atragă cumpărători de peste hotare. Singur, însă, nu are putere. „Ce a ţinut de mine, am făcut. Am refăcut sistemul de irigaţii, iar acum o să amenajez o piaţă de gros dotată cu duşuri, toalete şi magazine. Dar la valorificare, unde este problema cea mare, nu pot să fac nimic eu. Ajutorul trebuie să vină şi din partea Guvernului, de la Ministerul Agriculturii poate. Pentru că acum piaţa noastră este saturată cu roşii şi pepeni din Grecia şi Turcia, iar pe ale noastre le cumpără ţiganii pe preţuri de mizerie. Înainte, de la Dăbuleni exportam roşii, cartofi şi pepeni în toată Rusia. Dar acum nu se ocupă nimeni de export”, spune primarul Vergică Şovăilă. În zona Dăbuleni predomină pepenele verde. Cultivatorii ne spun că pepenele galben este mult mai greu de întreţinut, dar şi mult mai scump. Cu toate acestea, ei preferă să cultive “lubeniţă”.

În “piaţa de gros” de pe marginea drumului, numai câteva căruţe umplute cu pepeni galbeni îşi aşteaptă cumpărătorii. “Pepenele verde e mult mai rezistent. Pe cel galben, dacă nu-l iei imediat cum s-a copt, trebuie să-l arunci, pentru că se crapă. Deci trebuie să recoltezi zilnic. Eu stau aici să vând, iar soţul vine şi mi-i aduce imediat cum se coc. Pepenele galben este şi mult mai scump. Spre exemplu, pe acesta îl vindem cu 15.000 de lei (vechi), pe când lubeniţa o dăm şi cu 2.500 de lei, ca să scăpăm de ea”, spune Stela Ghiţă, unul dintre puţinii cultivatori de pepeni galbeni din piaţă.

Vergică Şovăilă , primarul comunei Călăraşi - Am refăcut sistemul de irigaţii, iar acum o să amenajez o piaţă de gros dotată cu duşuri, toalete şi magazine. Dar la valorificare, unde este problema cea mare, nu pot să fac nimic eu. Ajutorul trebuie să vină şi din partea Guvernului, de la Ministerul Agriculturii

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine