|
Genii Şase elevi - cu gândul la medalii şi proiecte politice
Cum se antrenează lotul olimpic de matematică al României
de Melania MANDAS VERGU | 08 IULIE 2009
O după-amiază cu olimpicii internaţionali ai României, la pregătirea lotului de matematică, Poiana Pinului, Buzău.
Omer, Andrei, Mădălina, Tudor, Francisc şi mascota echipei, căţeluşul „Bonzo“
Mădălina, Andrei, Francisc, Tudor, Omer şi Marius. Aşa îi cheamă pe cei 6 care au speriat matematica românească de liceu. Sunt componenţii lotului României pentru Olimpiada Internaţională de Matematică care începe în 13 iulie la Bremen, în Germania. Ei vor reprezenta ţara la a 50-a ediţie a acestei competiţii internaţionale, iniţiată de România în 1959. Cei şase elevi au misiunea de a-şi menţine ţara în zona matematicii de vârf, chiar dacă anul acesta echipa noastră este nou-nouţă. Dintre cei şase, doar Mădălina are botezul unei participări anterioare, ceilalţi au jucat în „liga mică“ a confruntărilor regionale. Anul acesta ar trebui să bată alţi 570.
Dacă stai o după-amiază cu ei, la Poiana Pinului, Buzău, unde se află în cantonament, înainte de plecarea spre Bremen, cum am reuşit să fac, înţelegi că dracul nu-i chiar aşa de negru în şcoala românească; deşi, Omer, prâslea dintr-a VIII-a, spune că „nu m-a ajutat cu nimic şcoala. M-am plictisit. În afară de unul - doi profesori, nimic nu-i de reţinut. Nu şcoala ca sistem m-a ajutat să devin olimpic. Jumătate dintre colegi sunt nişte idioţi“.
Pasiune în stare pură
În Buzău, aproape de tabăra de sculptură de la Măgura, cinci din cei şase olimpici (Marius fiind bolnav, nu a participat la tot cantonamentul) servesc dimineaţa, după micul dejun, o repriză de 4 ore, descifrând testul pregătit de profesorii antrenori. N-au ochi decât pentru numere şi ale lor mistere, fiindcă de când se ştiu problemele, exerciţiile, figurile geometrice nu i-au speriat, ci, dimpotrivă, le-au dat ambiţia de-a găsi rezolvări. „Când reuşesc, după indiferent câte ore sau zile, să găsesc răspunsul, sunt foarte fericită“, spune Mădălina, iar dacă o rogi să-ţi descrie mai în detaliu cum arată această fericire, face ochii mari şi zâmbeşte: „Simt că nu există nici un secret, că nu e ceva imposibil de realizat“.
Andrei, colegul ei de clasă la Liceul Internaţional de Informatică Bucureşti, ştie foarte bine ce a învăţat de la Mădălina. „Să mă ambiţionez, să sper mai mult, să am încredere în mine. Şi am învăţat şi matematică“. Mădălina zâmbeşte, iar gropiţele din obraz îţi arată o fată şi frumoasă, şi deşteaptă, şi… gospodină, fiindcă unul din hobby-urile sale este şi acela de a găti. Omer n-a încercat nici un fel de mâncare, fiindcă aici, la Poiana Pinului nu au timp de nimic altceva decât de matematică, dar o asigură pe fată că va mânca din prima pizza pe care o s-o facă. Hobby-urile nu mai există. Există doar pasiunea în stare pură pentru matematică. „Îmi vine să lucrez din instinct. Cu cât sunt mai grele problemele, cu atât e mai mare bucuria de a le rezolva“, spune Francisc, coleg de clasă cu Mădă şi Andrei, la acelaşi liceu bucureştean.
Toţi cinci, fără excepţie, declară că nu au prieteni şi că, în general, iubirea e un sentiment de nedorit. Francisc cu greu şi-a ridicat ochii din foile pline de şiruri de numere, iar atunci când a făcut-o, m-a fixat clar, fără echivoc: „N-am timp acum să mă îndrăgostesc. Sigur, nu-s pustnic, am prieteni, dar cred că o iubită acum ar complica lucrurile“. Ba, Omer, spune, cu un uşor răsfăţ: „Eu? Ce? Eu sunt prea mic pentru asta“, deşi după cum i-a turuit gura şi după câte a analizat şi descusut până am ajuns la această întrebare n-ai fi zis că îi mai este ceva necunoscut.
Mădălina: după Harvard, vreau să intru în politică
Peste 10 ani, fără excepţie, toţi se văd făcând matematică. Fie matematică aplicată, fie cercetare. Andrei spune că va fi căsătorit şi va avea mulţi copii. Tudor nu ştie cum va fi cu căsătoria, dar speră să fie foarte mulţumit de ceea ce va face în aceşti zece ani. Mădălina ar vrea să se reîntoarcă în ţară (în 30 august va pleca la Harvard, unde a fost admisă, deja) şi să intre în politică: „Matematica înseamnă corectitudine. Vreau să mă implic în viaţa din România şi să ştiţi că pentru noi olimpicii există această idee de a ne reîntoarce în ţară şi a face o altfel de politică decât cea pe care o vedem astăzi”, spune fata.
Din toamnă, şi Francisc va pleca la facultate în străinătate: „Voi urma anul pregătitor la Colegiul Louis Le Grand, din Paris. Nu vreau să rămân afară, dar nu se ştie ce se va întâmpla”. Andrei rămâne în România şi va studia la Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti: „Cred că şi aici se poate învăţa şi realiza ceva în matematică”.
Cei patru profesori cu care lucrează în aceste zile sunt toţi matematicieni şi foşti olimpici internaţionali ai României, din anii ’70-’72: prof. univ. Radu Gologan, preşedintele Societăţii de Ştiinţe Matematice, şeful delegaţiei României la O.I.M., prof. Mihai Bălună (C.N. Mihai Viteazu Bucureşti), Călin Popescu (cercetător Institutul de Matematică) şi Dan Schwarz (Liceul Internaţional de Matematică). „Nu-i sfătuiesc nici să plece, nici să rămână. Dacă mă întreabă, le spun ce cred eu, că este bine să faci măcar un doctorat în afară”, spune dl. Schwarz, el însuşi plecat din România 21 de ani şi reîntors acum, acasă.
Info plus:
Lotul internaţional al României
1. Mădălina Persu – absolventă, Liceul Internaţional de Informatică, Bucureşti;
2. Andrei Deneanu – absolvent, Liceul Internaţional de Informatică, Bucureşti;
3. Francisc Bozgan – absolvent, Liceul Internaţional de Informatică, Bucureşti;
4. Tudor Pădurariu – clasa a X-a, Liceul „Gr. Moisil”, Oneşti, Bacău;
5. Omer Cerrahoglu – clasa a VIII-a, Şc. „Vasile Lucaciu”, Baia Mare;
6. Marius Tiba – clasa a XI, Liceul Internaţional de Informatică, Bucureşti.
|
Postat de gandul.info la 7.07.2009 21:39
Mădălina, Andrei, Francisc, Tudor, Omer ÅŸi Marius. AÅŸa îi cheamă pe cei 6 care au speriat matemaÂtica românească de liceu. Sunt componenÅ£ii lotului României pentru Olimpiada InternaÅ£ională de Matematică care începe în 13 iulie la Bremen, în Germania.