Cum se întreţine un politician

Cum se întreţine un politician

După ce s-au remarcat în arena politică, Emil Boc, Elena Udrea, Cozmin Guşă, Victor Ponta, Lia Olguţa Vasilescu, Lavinia Şandru şi alţi colegi de-ai lor s-au înhămat la un nou război: acela cu şuncile şi muşchii atrofiaţi

Ei sunt modelele, dar, vorba Laviniei Şandru, „e plină politica de grăsani”

Politica e sedentară. Chel­tuind mai puţină energie decât îngurgitează, aleşii neamului ar risca să se tranforme în adevărate bu­toiaşe de calorii gata oricând să explodeze, dacă n-ar trece regulat pe la sala de sport.

Emil Boc, biciclistul

Club exclusivist din Bucureşti. Picoliţe cu fuste scurte duc cocktail-uri cu umbreluţe la mese. Clienţii privesc cum asudă musculoşii prin vitrina uriaşă care desparte barul de sala de fitness. Între malacii care ridică 150 kile la piept apare un mărunţel cu şortul aproape până la genunchi. Este Emil Boc, care se plimbă printre aparate ca un obişnuit de-al locului: „Merg la sală pentru că mă ajută un pic să rămân cât de cât conectat la viaţa reală”.

E necăjit că n-are timpul necesar să se ţină de sport aşa cum şi-ar dori şi i-o cere sănătatea, ci doar o dată, de două ori pe săptămână. Emil Boc e un împătimit al abdomenelor. Face între 150 şi 250 de abdomene cu cele două tipuri de aparate: „Ăla la care tragi de sus în jos şi ăla care faci tu invers”. Pentru o musculatură fermă a gambelor şi coapselor, Emil Boc fuge pe bandă sau pedalează la bicicletă timp de 20-25 de minute: ”De obicei fac cu bicicleta aia la care dai şi din mâini şi din picioare.

Merg pe distanţa parcursă şi caloriile consumate. Consum în jur de 500 de calorii şi nu mă uit niciodată la numărul de kilometri. Mai mult m-am concentrat pe calorii, că trebuie să mă menţin”. Muşchii braţelor nu şi-i exersează decât puţin, iar la piept ridică doar 35 de kilograme „cu chestia aia pentru muşchii pieptului”. Pentru politicianul Emil Boc, sportul e un factor destresant: „Te ajută. După o oră jumate de sală, parcă stresul nu-i atât de presant asupra ta şi te ajută să treci mai uşor peste greutăţile zilei”.

Guşă se reface după gip

Cozmin Guşă s-a apucat de fitness din cauza maşinii: „În campania electorală din 2004, Băsescu circula cu un BMW X3 care era al lui Videanu şi eu circulam foarte mult cu un Nissan Patrol. Erau cam rigide gipurile noastre. Am făcut vreo 60.000-70.000 km în maşină şi în noiembrie mi s-a blocat spatele. Am avut o tasare de discuri la vertebrele L4-L5 de nu mai puteam să stau pe scaun. Trebuia să stau numai în picioare. Băsescu chiar râdea. După aia, la trei ani de zile, a păţit şi el”. Criza de lombosciatică i-a trecut, dar medicii l-au avertizat să-şi reîntărească numaidecât muşchii abdominali şi să-şi ţină kilogramele sub control, dacă nu vrea să fie tăiat de bisturiu.

Ascultător, Cozmin Guşă şi-a făcut acum patru ani abonament de 100 euro/lună la fitness şi s-a pus să exerseze la aparate până i-au apărut pătrăţele pe abdomen. La piept ridică aproape de trei ori mai mult decât Emil Boc: 85-90 kilograme. Guşă face zilnic câte 70 de flotări şi e destul de iute de picior: „Alerg între 15 şi 20 de minute pe bandă, ocazie cu care văd şi ştirile, că sunt ecrane de-alea cu televizor”. Sportul l-a umplut de binecuvântări pe şeful PIN: „Nu mai sunt obosit, de când cu sala nu mai trebuie să dorm la prânz niciodată, îmi ajung şapte ore de somn şi nu mai beau cafea deloc, fiindcă mă oxigenez foarte bine”.

Victor Ponta trage de Logan

Pe lângă jocul de fotbal sau baschet, tânăra speranţă a PSD-ului are o reţetă de menţinut forma fizică demnă de invidiat: Logan-ul cu care concurează în campionatul naţional de raliu. „Într-o zi de raliu poţi să slăbeşti şi două kilograme jumate, ceea ce niciodată nu se-ntâmplă la sală. Partea proastă e că le pun la loc”. Ponta e convins că fără baschet şi fără raliuri ar îmbătrâni pe loc 30 de ani.

Nicolae Văcăroiu mizează pe trandafiri

În afara tenisului, căruia îi dedică minimum 2-3 ore pe săptămână, preşedintele Senatului se ţine tânăr printr-un regim de viaţă tihnit: „Fac puţină mişcare pe bicicleta care este în biroul meu. Pur şi simplu pedalez pe bicicletă 5-6-10 minute - cât am timp pentru o încălzire, aşa, a organismului”. Nicolae Văcăroiu se mişcă permanent: „Nu merg numai cu maşina. Sap în grădină, îmi pun trandafiri... N-am timp să stau”.

Elena Udrea se ţine bine nativ

Blonda numărul 1 a ţării nu are obiceiuri sportive. Pe la sala de fitness dă de şapte ori pe an: „Înainte de Sărbători merg două zile, înainte de vacanţa de vară câteva zile şi asta-i tot”. Lunile calde stimulează apetitul Elenei Udrea pentru exerciţii fizice: „Vara te duci de obicei în locuri unde faci plajă şi atunci sigur că mai încerci cât de cât să slăbeşti, să mai dai jos ce-ai acumulat într-un an de zile”. De Sărbători şi-a propus ca anul acesta să meargă la sală, dar ştie că nu se va ţine de cuvânt: „Cum o să fac eu să ajung la sală când este an electoral?” Ca să ne dovedească că n-are nevoie să ardă calorii ca să fie remarcată, Elena Udrea încheie convorbirea spunând: „Spre exemplu, acum am o bomboană de ciocolată în mână. Asta aşa, ca amănunt haios”.

Raluca Turcan fuge prin cartier

Deputata PDL a absentat motivat de la sala de fitness în ultimele luni, deoarece a născut prin cezariană. Deocamdată face şedinţe de recuperare cu împachetări şi masaj, dar când se va pune pe picioare se va opri direct la fitness, pentru că „naşterea lasă urme pe corpul unei femei”. Un alt hobby al Ralucăi Turcan este alergarea în aer liber, adică „pe traseele de prin cartier la mine, vis-a-vis de Casa Poporului şi de ministere, pe bulevardul cu fântâni”. Joggingul Ralucăi Turcan se desfăşoară civilizat: „Lumea mă recunoaşte şi ne salutăm”.

Lavinia Şandru „adună la kilometraj”

Senatoarea PIN are antrenor care-i dă lecţii de tir cu arcul, numai că „e o problemă în ce priveşte locaţia. Afară, înăuntru, cum putem, că nu avem sală”. Are şi instructor de fitness, care-i activează fiecare categorie de muşchi, dar de-adevăratelea a slăbit doar în campania electorală - 5 kilograme - „pentru că am dormit foarte puţine ore pe noapte şi am mers foarte mult. Consider că e important să mergi pe jos, să vorbeşti cu cât mai mulţi oameni, să aduni acolo la kilometraj cât mai mult”. Anduranţa Laviniei se trage de la vechiul job: „Ca jurnalist, am avut nevoie de o condiţie fizică foarte bună pentru că nu ştiam pe unde trebuie să ajung şi să mă caţăr ca să iau un interviu. Poate să mă urc pe nişte schele, că am prins un zugrav care cine ştie ce-a făcut”.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine