Cum se transformă murăturile în icre negre

Magazinul are 80 de produse pe stoc, restul până la 200 putând fi luate numai pe comandă

Ştiind că românii cheltuiesc în stilul "fără număr" când au buzunarele pline, maghiarul Robert Balla vede România drept piaţa perfectă pentru produsele de lux

Robert şi Mihaela, proprietarii Gourmetexpo, s-au cunoscut cu 12 ani în urmă, când lucrau pe un vas de croazieră de lux în Statele Unite. Robert plecase din Ungaria cu gândul la aventură, dar a sfârşit prin a-şi dori să aibă propria afacere în domeniul "delicateselor". Mihaela a decis că nu vrea să trăiască în altă ţară decât a ei, aşa că l-a adus pe Robert în România. În schimb, nu l-a putut împiedica pe acesta să investească toţi banii pe care îi strânseseră în afaceri.

"El vede întotdeauna partea plină a paharului. Eu văd direct paharul gol", defineşte ea relaţia lor ca parteneri de afaceri. "În 2006 am deschis afacerea, însă profilul ei era complet diferit. Primele lucruri pe care le-am importat au fost murăturile de casă. De câte ori mergeam la rude şi prieteni, le aduceam murături de casă ungureşti, care aveau un mare succes. Cumnatul meu are un restaurant, iar toată lumea care venea acolo asta cerea - acritură ungurească. Am început cu două kilograme, două găleţi, zece găleţi, după care ne-am zis să încercăm să le importăm la nivel de afacere serioasă", povesteşte Robert.

De la pierderi la zero

A importa murături în România anului 2006 a însemnat o idee aproape "dezastruoasă", însă norocul proaspeţilor afacerişti a venit odată cu Anul Nou. "Nu ştiam nimic despre cum se face o afacere. Pe vremea aceea, România nu făcea încă parte din UE, aşa că taxele vamale şi toate celelalte impozite au fost un real dezastru pentru noi. A trebuit să angajez altă firmă care să se ocupe de toate actele de import. Toate documentele sanitar-veterinare erau o adevărată bătaie de cap, înainte de integrare. Când România a intrat în UE, însă, toate aceste bătăi de cap au dispărut dintr-odată", spune Robert.

"Am început să trimitem oferte tuturor hotelurilor şi restaurantelor, mai ales celor cu specific unguresc, pentru că era vorba de produse aduse din Ungaria. Ideea era să ajungem să vindem tone de murături, pentru că, dacă te încurci cu câteva sute de kilograme, nu poţi face niciun fel de profit. Alte probleme sunt depozitarea şi distribuţia. Am constatat că în România există foarte puţine depozite în care să îţi poţi ţine marfa. Mai mult, distribuţia în România nu era la fel ca în Ungaria. Ungaria, fiind o ţară mică, o traversezi în două ore cu maşina. În România, dacă trebuie să ajungi în Timişoara sau în Iaşi, îţi ia o zi întreagă", spune Robert.

Astfel au apărut creditele, ipotecile, iar toate economiile s-au scurs în dezvoltarea afacerii. "Am investit toţi banii pe care i-am avut. Şaizeci - şaptezeci de mii de euro s-au dus doar pe maşini". Schimbarea a intervenit, însă, când au început să vândă murăturile către lanţurile de magazine. "Bilanţul contabil a început să se menţină la zero. Asta se întâmpla la sfârşitul lui 2007. Ne descurcam bine, veneau bani, aveam relaţii bune cu clienţii, după care a venit această criză", povesteşte Robert.

"Fără număr, fără număr"

Robert Balla nu crede în criza economică, însă pentru că alţii cred, are şi el de suferit. "În opinia mea este o criză artificială, oamenii se sperie şi nu mai cheltuiesc ca pe vremuri. Au încă bani, dar nu-i cheltuie". Cert este că afacerea cu murături dădea semne că se clatină, aşa că aveau nevoie de o strategie nouă. "Ne-am gândit; oamenii care trăiesc doar din salariu nu mai sunt dispuşi să cheltuiască. Dacă mai este cineva care nu se teme să cheltuiască, atunci aceia sunt oamenii bogaţi", spune Robert. "Ideea este următoare: nu trebuie să vinzi multe produse ieftine, este suficient să vinzi produse puţine, dar foarte scumpe. Pentru că cine este bogat nu o să se uite la bani dacă are stomacul sensibil", spune şi Mihaela. Astfel, au început să testeze piaţa cu produse alimentare de lux. "Aveam o bună experienţă în domeniu, pentru că asta ne este meseria.

Am început mai întâi să importăm carne de curcan. În România nu exista carne de curcan! De Crăciun, în 2007, am vrut să am curcan la masă. Soţia mi-a zis că nimeni nu mănâncă curcan în România, doar pui, porc şi peşte. Aşa că am început să fim atenţi la ceea ce nu se găseşte în România şi am început să aducem noi. România este o piaţă foarte bună pentru produse noi, pentru că a fost privată de ele pentru atâta timp", spune Robert Balla.

În vara lui 2008 au dat lovitura. Au semnat un contract de livrare cu un important magazin de tip Cash&Carry pentru 38 dintre produsele pe care le importau ei. De atunci a început să distribuie în toate părţile.

"Hipermarketurile sunt în permanenţă cu ochii pe concurenţă. Dacă apare un produs undeva, trebuie să-l aibă şi ei în ofertă". Tot din 2008, Robert a deschis un magazin online unde fiecare poate comanda "delicatesele" pe care le doreşte. "Avem 200 de produse pe site, dintre care 80 le avem pe stoc. Restul, dacă avem comandă, le aducem", spune Robert, care a ajuns să-şi cunoască foarte bine clienţii. "Am lucrat 12 ani cu românii şi ştiu cum gândesc. Dacă au buzunarul plin, cheltuiesc «fără număr, fără număr», până rămân fără nimic în buzunar. Oricât ar avea, cheltuiesc, nimeni nu se gândeşte să strângă. De aceea România este o piaţă ideală pentru produsele de lux".

Program de lucru: 5 dimineaţa - 10 seara

Acum, cifra de afaceri a Gourmetexpo este de 70.000 de euro pe lună. Robert spune însă că nu îşi permite să se lase pe tânjeală. Programul său de lucru este de la cinci dimineaţa la zece seara. "Eu vreau să ştiu tot ce se întâmplă cu afacerea mea. Dacă pixul acesta este luat de pe biroul meu, vreau să ştiu de ce, asta e personalitatea mea. Cu sau fără bani, dacă nu crezi în ceea ce faci, nu o să-ţi atingi scopurile. E nevoie de foarte mult timp, de foarte multă energie, îţi poate distruge căsnicia... Am avut atât de multe diferende. Ce îi spui soţiei când ai o opinie diferită de a ei ca partener de afaceri?"... Problemele apar însă oricât te-ai păzi de ele.

"Greşeli ale producătorilor... De exemplu, patru tone de produse au fost ştampilate cu data de expirare 30 februarie. Februarie poate avea 28 sau 29 de zile... Patru tone de produse care s-au pierdut... Au încurcat codurile de bare pentru produse. Pieptul de raţă a primit codul de bare pentru ficat de gâscă şi invers. Aşa că tu înregistrai un produs, iar el apărea cu alt preţ, altă cantitate... Sunt lucruri pe care nu le poţi evita", spune Mihaela.

Robert, în schimb, se gândeşte deja să se extindă. "Noi vindem produsul cu 4 lei, magazinul cu 5 lei, restaurantul cu 10. Cine are ultimul contact cu clientul câştigă cei mai mulţi bani. Visul meu este să am restaurantul meu cândva. Se va întâmpla, dacă nu mâine, peste doi - trei ani. Vor fi doar produsele noastre. Dacă vrei să ai o cină foarte bună, cu preparate speciale, acela va fi restaurantul. Cel la care nu te vei duce fără să ai măcar cinci milioane în buzunar", spune Robert. "Tot timpul vor fi fotbalişti, soţii de fotbalişti, ambasade, străini, afacerişti care vor să se simtă bine", completează şi Mihaela.

Fabrica de idei Gândul

Gândul vă prezintă poveştile unor oameni care au început un business pe cont propriu, au creat locuri de muncă şi au contribuit la creşterea economiei.

Sustine si tu spiritul intreprinzator! Voteaza aici povestea care te-a impresionat cel mai mult

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine