Cum tese poporul chinez

de Sinziana IONESCU Postat la: 29.11.2006 00:00

Cum tese poporul chinez

Muncitorii lucreaza repede si bine. N-au nevoie de tipar, ci doar de o fotografie a produsului, trimisa prin mail, dupa care realizeaza hainele in serie. Copiaza atat de fidel produsul original, incat nu-i de mirare ca sunt maestrii contrafacerilor. O inginera din Romania a fost angajata de designeri italieni ca sa prospecteze piata chineza de confectii. La 34 ani, Loredana are o experienta profesionala de invidiat. Vine din Suceava si are in spate ani de scoala petrecuti intr-un centru universitar de renume, la Iasi. La absolvirea facultatii a lasat Moldova pentru oportunitatile din Constanta, unde se stabilise deja fratele ei. Alegerea a fost inspirata. Ca inginer textilist, Loredana si-a "facut" mana la firme care lucrau in sistem lohn, unde a deprins rigurozitatea ceruta de branduri celebre. In vara lui 2006, tanara CTC-ista a auzit ca o cunoscuta companie italiana, care produce confectii pentru Europa si s-a impus rapid in Romania, cauta oameni care sa cerceteze piata din China. Raspunsul a venit rapid de ambele parti. Pentru un salariu dublu dat "pe bune", pe cartea de munca, Loredana si-a facut bagajele si a plecat in necunoscut. Primul contact cu civilizatia chineza a fost in septembrie, la un targ de textile din Guangzhou, al treilea oras important al Chinei dupa Beijing si Shanghai, exceptand Hong Kong. Engleza Loredanei nu i-a folosit la nimic, decat ca sa se inteleaga cu translatorul. Desi sunt dornici de comunicare, chinezii nu stiu boaba englezeste si se straduiesc in zadar sa reproduca alfabetul latin. Ca sa le fie mai usor partenerilor straini de afaceri, chinezii isi iau nume de imprumut dupa eroi din filmele hollywoodiene. Ei se dau in vant dupa Conan, Rocky, Rambo sau Vincenzo, iar ele - dupa Crystal si Sunshine. "Sunt foarte prietenosi si ospitalieri. Dupa doua mailuri schimbate, ti se adreseaza deja cu «my friend». Asa ca am o gramada de prieteni in China", rade Loredana. Din dorinta de a-si impresiona oaspetii, in prima seara chinezii au invitat delegatia Loredanei la un restaurant traditional, unde europenii au fost poftiti sa deguste delicatesa casei: gandaci la alegere. Vietatile care misunau erau selectate de clienti si prajite pe loc. In fata specialitatii care in Romania merge garnisita cu flit, Loredana a preferat sa manance pui, bineinteles cu orez si legume. Neindemanarea in manuirea betisoarelor a facut deliciul gazdelor. "Tin foarte mult la confortul oaspetilor. Hotelurile lor sunt extrem de curate, desi arata ca hotelurile noastre comuniste. Toate au internet, asa cum nu gasesti nici in Italia, de exemplu. Clientilor li se asigura servicii de relaxare: masaje, ceaiuri si geluri aromate cu efect antistres instantaneu", povesteste Loredana. In afara de mancarea cu care nu se impaca oricine, strainii nu au a se plange de nimic in China. Sunt bine primiti intr-o tara careia ii place ordinea, cu oameni harnici ca niste furnicute. Orasele au spatii verzi superbe, cu aranjamente florale de un colorit fabulos. Ca strain esti ferit inclusiv de raufacatori, care evita sa atenteze la buzunarul tau, dintr-un soi de mandrie nationala. "Pana la ultimul, chinezii au adanc inradacinata credinta ca nu trebuie sa-si faca tara de ras", explica Loredana. In schimb, taximetristii sufla si-n iaurt: taxiurile sunt prevazute cu gratii intre scaunele din fata si bancheta din spate. Localnicii prefera insa bicicletele, toate dotate cu cosulete de dimensiuni cat mai mari. Din cauza distantelor uriase, deplasarile intre localitati se fac cu avionul. Loredana isi imparte acum timpul intre China si Italia, fiind omul de legatura dintre designer si producator. Costul redus al mainii de lucru face ca industria textila chineza sa fie profitabila pentru industriasii straini. Relatia cu chinezii merge struna, muncitorii lucreaza repede si bine. N-au nevoie de tipar, ci doar de o fotografie a produsului, trimisa prin mail, dupa care realizeaza hainele in serie. Copiaza atat de fidel produsul original, incat nu-i de mirare ca sunt maestrii contrafacerilor. "Am fost uimita sa vad chinezoaicele de rand, care se imbraca numai in culori triste, purtand posete Louis Vuitton, Prada sau Gucci. Sunt, bineinteles, falsuri extrem de reusite. Doar romancele cumpara gentile cu inscrisuri chinezesti", a constatat Loredana. Facaturile nu se gasesc de vanzare decat pe sub mana, pentru ca si legislatia chineza este aspra cu falsificatorii. Din cauza pirateriei, romanca nu isi explica strategia marilor firme care si-au deschis magazine in China. "In primul rand, nu stiu pentru cine vand, pentru ca poporul este sarac. In orase vezi cartiere muncitoresti exact ca la noi. Chinezii nu ies in evidenta, nu sunt eleganti, nu au bani pentru lux, ci se imbraca practic si comod", spune Loredana. Marfa romaneasca nu exista pe piata din tara matasii. Romanii se pierd in imensitatea Chinei, singurele neamuri mai apropiate intalnite de Loredana fiind un grup de unguroaice, impreuna cu care a colindat Shanghai-ul. Cand vor sa se intalneasca, strainii se aduna la Starbucks - asta pentru ca poporul chinez nu este bautor de cafea. Se stie ca Starbucks este cartierul general al occidentalilor, asa ca asiaticii vin la cafenea si se delecteaza urmarind, cu o cafea in fata, clientela "exotica". Desi se afla la mii de kilometri de tara, Loredana este incantata de experienta insolita din toate punctele de vedere. A invatat de la italieni filozofia lucrului in echipa: subalternii sunt consultati in toate deciziile conducerii.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine