Disneyland – cum să dai în mintea copiilor

Disneyland – cum să dai în mintea copiilor

Mirese decapitate, stafii care te agaţă, capete de gips care clipesc din ochi - în Casa cu Fantome din Disney

Cu 49 de euro pe zi, părinţii şi bunicii se distrează mai ceva ca puştii de grădiniţă

Ţâncul stă ţanţoş în căruţ, pe lângă el se înghesuie toată familia puhoi, şi părinţii, şi bunicii. Anume pentru prunc, au venit cu toţii la distracţie în Disneyland, lângă Paris, tocmai din Austria. Cum au păşit în parc, bunicii au dat în mintea copiilor: s-au tras în poze cu Gepetto, cu Mickey Mousse şi cu Pluto, minute în şir. Apoi au fugit în Castelul Frumoasei din Pădurea Adormită şi n-au mai ieşit de acolo decât după ce balaurul le-a scuipat flăcări în faţă. S-au dres după sperietură cu o bucată de turtă dulce, pentru care au stat la coadă cu copiii de grădiniţă. Dar astea sunt scene obişnuite la Disneyland.

Şoricei 3D pentru speriat oameni mari

Distracţia începe cu „cartierul poveştilor”, Main Street USA. Pe acolo se intră în parc. Dacă faci dreapta, dai în „cartierul descoperirilor”, al fanteziei, apoi în alte două „cartiere”. Dacă te aşteptai la un Disney din hârtie şi carton, te-ai înşelat. Parcul e ţeapăn, serios meşterit, întins aproape cât un sătuc de-al românilor. Dacă nu-ţi iei harta de la intrare, rişti să te rătăceşti. Începe aventura. La Discoveryland se dau filme tridimensionale.

Părinţii pun ochelari de plastic cu ramă galbenă, cot la cot cu odraslele. Serioşi, se aşază în faţa ecranului. Rulează „Ultimele invenţii ale omenirii”. Dacă ţii ochelarii pe nas, personajele par vii, zici că sunt acolo lângă tine, în carne şi oase. Mămicile ţipă în cor când apare o gloată de şoareci în film. Sunt cobai, par aşa de reali, de zici că acum îţi pică-n poală. Poate te şi muşcă vreunul. Un personaj strigă „acum” şi, brusc, şoarecii ies din ecran şi se împrăştie printre spectatori. Îi şi simţi la picioare, ca şi când ţi-ar trece peste tălpi curenţi de aer.

Copiii râd cu lacrimi, mămicile chiuie din nou. Unele s-au cocoţat cu totul pe scaune, de groaza şoriceilor. Când cred că pericolul a trecut, vine altul. Un şarpe cască o gură mare, cât să înghită toată sala. Nevricoşii dau în tremurat, nu mai îndură şi-şi smulg ochelarii 3D. Şi, la final, surpriza surprizelor! Pe ecran apare un căţel simpatic şi inofensiv. Numai că dintr-o dată îl ia strănutul şi… aruncă bale peste toată sala. Toată lumea are pe braţe stropi reali. Un „chhhh” general şi, ca teleghidaţi, oamenii se apleacă să se miroasă. Dar nu miroase nimeni a câine. A fost apă chioară.

La montagne-russe, coadă ca la pensii

Adventureland. Un puşti cere să se caţere în montagne-russe. De mult visează asta. „Nu se poate, poate fi periculos pentru tine, numai mami şi tati au voie”, îi zice un angajat. La montagne-russe e coadă ca la pensii. Aştepţi o jumate de oră până să-ţi vină rândul. Urci, te fixezi în nişte bare de siguranţă, pleci şi imediat te trezeşti urlând ca nebunul „opriţi drăcia!”. Trenuleţul te aruncă la cer, te azvârle cu capul în jos şi merge aşa de iute, că nu mai poţi să-ţi ridici capul. Nu mai respiri, zici că nu mai ai nici un organ la locul lui. Într-un final, „drăcia” încetineşte şi cobori fericit că n-ai crăpat. Cât să fi durat călătoria? Cam zece minute, calculezi.

Îngrijitorul trenului se prăpădeşte de râs: „Un minut şi câteva secunde”. Încerci ceva mai paşnic: casa Robinsonilor din copac, Insula Piraţilor şi Tărâmul lui Aladdin. Dar nici aici nu scapi de frisoane: de lângă Insula Piraţilor te înfioară un craniu uriaş, aproape cât o vilă de mare. Acolo e ascunsă comoara. Intri în craniu, bântui ca şobolanul prin galerii întunecate, te mai sperie câte-un puşti ascuns în beznă, fără să aibă habar dacă vorbeşti sau nu limba lui.

Te prefaci speriat, dacă vrei să nu te dea la piraţi… comoara nu-i acolo. Dar poţi s-o cauţi în altă parte. Cu trenuleţul, pe apă, până-n măruntaiele pământului. Intri într-un fel de tunel (eşti în inima muntelui, carevasăzică) şi dai nas în nas acolo cu toţi piraţii imaginaţi vreodată. Ei stau pe mal şi prind fete, tu urmăreşti neputincios scenele, de pe apă. Ei sfâşie purcei întregi şi aproape că le împrăştie sângele peste tine, tu te oripilezi socotindu-ţi în gând câte minute o mai dura coşmarul. Dacă a nimerit în trenuleţ şi vreun copil mai mic, iese din tunel plângând cu sughiţuri.

Vânaţi de 999 de fantome

Dar e oricum mai bine decât în Casa cu Fantome din Frontierland. E ditamai conacul gri, parcă e rupt din filmele horror de sâmbătă noaptea. Becurile sunt înfăşurate în pânze de păianjen, statuile stau culcate pe-o parte şi nici florile nu cresc. La coadă se aşteaptă o jumătate de oră, cam ca peste tot în Disney. Când se face linişte se aude un zumzăit ca de fantomă. „Normal, sunt 999 de spirite care stau la pândă”, ne explică şoptit omul de la poartă.

Meseria lui e să-ţi dea fiori pe şira spinării. Şi să nu zâmbească niciodată, orice ar fi. De undeva, din beznă, apar nişte scaune în care trebuie să te aşezi musai. De acolo te trec toate transpiraţiile: vezi mirese fără cap, cranii vorbitoare, schelete, scufii de vrăjitoare, capete de gips care clipesc din ochi, te trezeşti chiar ameninţat. O fantomă îţi râde în nas, alta e gata să te agaţe…te decizi brusc că vrei acasă.

Ca să încerci pe îndelete toate distracţiile Disney, ai nevoie de cel puţin două zile. Un bilet pentru un adult face 49 de euro pe zi. Cu suma asta, ai voie să vezi şi să încerci tot, chiar şi de zece ori, dacă ai chef.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine