„Fabrica de copii“ din Constanţa: 5.000 de naşteri pe şantier

5 lei e taxa de acces în spital. Zilnic se strâng 2.000 de lei, bani ce intră în fondurile unităţii Foto: Octav Ganea

„Nu-mi place să cer. Vă rog să mă înţelegeţi, eu sunt o fire mai orgolioasă. Şi apoi, cred că cel mai bine te ajuţi singur”, spune managerul Spitalului Judeţean Constanţa

Elegant, purtătorul de cuvânt al spitalului vorbeşte despre „deficit de ser fiziologic”!

„Nu-mi place să cer. Vă rog să mă înţelegeţi, eu sunt o fire mai orgolioasă. Şi apoi, cred că cel mai bine te ajuţi singur.” Asta a spus managerul Spitalului Judeţean de Urgenţă din Constanţa, dr. Ion Niculescu, când i-am spus că vrem să vizităm maternitatea în care vin pe lume anual 5.000 de copii. Doctorul însă ne-a trimis la Mangalia unde, până la începutul acestui an, a fost director:  ”O să vedeţi o maternitate la nivel european, un spital care nu are datorii la bugetul de stat, dotat cu aparatură.., sunt şi cearşafuri…”

Că spitalul din Mangalia e de nota 10, nu contestă nimeni. De altfel, reuşita administrativă a doctorului Niculescu l-a propulsat la începutul acestui an la conducerea celui mare spital din judeţ, cel de Urgenţă din Constanţa, un mamut de 10 etaje, care are însă nevoie de renovare, de bani, dar şi de materiale sanitare şi ser fiziologic.

Lista nevoilor este cu mult mai lungă şi nu simţi asta decât dacă, Doamne fereşte, ajungi în spital. A fost cazul Biancăi V., mămica unui prematur, care a fost internată 3 săptămâni, alături de puiul ei, în spitalul de Urgenţă din Constanţa. Speriat de ce a văzut în spital şi în saloanele în care soţia i-a fost cazată, bărbatul femeii ne-a scris şi a postat pe youtube o serie de imagini.

„Era aşezat pe un fel de tavă“

“«Să-mi aduci flori dacă copilul ăsta trăieşte», mi-a zis. Mi-a stat inima-n loc când am auzit-o. I-am spus: «Bine, doamna doctor», şi anul ăsta, când face ăsta mic un an, îi iau un buchet de flori şi merg să o caut”. Bunica lui Luca îşi priveşte cu drag nepotul, murmurând un alint doar pentru el: “speranţa lui mamaia”.

Luca e un prematur norocos. S-a grăbit să vină pe lume, la doar 32 de săptămâni. A ieşit rapid din burta mamei, care a ajuns la maternitatea din Mangalia înainte de prânz, pe 27 octombrie 2008. “La douăsprezece jumătate născusem”, îşi aminteşte Bianca V. “Aveam dilaţie maximă şi contracţii puternice”, spune femeia, rememorând clipele de atunci. “Asistentele urlau la mine, că de ce am stat până atunci, şi-mi spuneau întruna că e foarte mare copilul şi că nu ştiu eu, dar am nouă luni”.

Bucata de carne, care avea să fie Luca, a cântărit la naştere 1,600 kg iar tatăl lui, care aştepta pe holuri, nu l-a văzut decât pentru o clipă. “Era aşezat pe un fel de tavă cu capac transparent, fără aparat de respirat, fără nimic. Am întrebat ce se întâmplă, spune Corneliu V., şi mi-au spus doar: «E foarte mic. Îl ducem la Spitalul mare din Constanţa»”.

Atât a aflat familia de la personalul medical. Plus încurajarea pe care bunica copilului a primit-o de la o femeie-doctor: “Dacă copilul ăsta trăieşte, să-mi aduci flori.”

Lehuze în cearşafuri rupte

“Aici, la Mangalia, ne-au spus că nu au incubator, dar avea să aflăm ulterior că există”, spune Bianca V., care a cerut a doua zi externarea. Femeia a ajuns la Spitalul Judeţean de Urgenţă, cu maşina personală. “Mi-au spus că nu au o salvare să mă ducă la Constanţa şi că trebuie să aştept o urgenţă”.

Dar saga abia începea. Bianca V. a fost internată într-un salon cu 5 paturi, la etajul VI, de tip rooming-in. “Eram singura mamă fără copil, al meu fiind la terapie”, spune femeia rememorând disconfortul psihic pe care l-a simţit în primele două zile de la internare. De aici a fost mutată într-un alt salon, fără nicio explicaţie, la acelaşi etaj. “Era cald, iar geamurile din termopan”, povesteşte Bianca. Peste cateva zile, e  mutată din nou, în secţia de ginecologie de la etajul VII. “A fost jalnic”, îşi aminteşte femeia frigul pe care l-a îndurat în spital. Geamurile şi uşa erau mâncate de carii, cearşafurile erau rupte, iar la grupul sanitar lăsa de dorit. De altfel, soţul Biancăi, Corneliu, a fotografiat imagini din salonul în care i-a fost internată soţia. “E absurd să fie aşa într-un spital dintr-o ţară aflată în Uniunea Europeană”, spune bărbatul. “A trebuit să cumpărăm noi tot, de la pampers la creme, vată sau vitamine pentru Luca. I-am adus Biancăi de acasă cearşafuri şi mâncare, pentru că ce a primit acolo era sub orice critică. Singura care s-a comportat exemplar în toată această perioadă a fost doctorul pediatru Voinescu, care ne-a încurajat permanent”.

Luca e un norocos, nimic din evoluţia lui neamintind că a fost un prematur care a primit nota 6 la naştere, conform scorului Apgar. Părinţii lui, tineri de 30 de ani, îşi doresc să-i mai facă un frate dar ambii se tem de condiţiile din spitale.  “De ce plătim atâtea taxe şi asigurări, dacă oricum trebuie să aduci totul de acasă?”, întreabă Cornel V.

Norocul la Constanţa

În urmă cu două zile am fost în Constanţa, să vizităm secţiile de obstetrică şi maternitatea. Cuvântul “vizită” este cel potrivit, pentru că oricine poate intra în spital dacă plăteşte o “taxă de acces”, de parcă ar intra la muzeu. Contra a 5 lei de persoană, te plimbi nestingherit pe culoare până la ora 8 seara. Două etaje din spital sunt dedicate obstetricii, tot aici aflându-se sala de naşteri şi secţia de neonatologie. Familiile aşteaptă pe holuri, în faţa unor uşi reci şi ostile să-şi vadă nou-născuţii. “Soţia mea e operată de ieri, a născut prin cezariană, şi e la terapie. Nu mă lasă să o văd. Aştept s-o aducă în salon”, spune un tătic, nerăbdător. Întrebat dacă şi-a văzut fiul născut luni, bărbatul spune oarecum ruşinat că l-a văzut “preţ de câteva secunde, de la distanţă”: “I-am dat două sute de mii unei asistente şi mi l-a arătat niţel”.

O mămică care a născut sâmbătă spune că nu se plânge de condiţiile din spital: “la mine e bine”. Stă în rezervă şi are şi bebeluşul cu ea. “M-au întrebat după ce am născut cum vreau să stau şi am zis că singură”. Nu ştie cât o va costa rezerva, plata o va face la externare, dar a auzit că suma e un milion de lei pe noapte. Femeia mai spune că “e bine să-ţi aranjezi ceva cu doctorul înainte de a naşte”.

Alte lehuze nu au fost atât de norocoase. Ele sunt internate în saloane de 3, 5 sau 6 paturi ale căror grupuri sanitare sunt jalnice, iar pătuţurile pentru nou-născuţi, vechi. Am intrat într-un salon în care chiuveta era din metal şi părea potrivită mai degrabă pentru bucătăria unei popote. Nici cele două toalete în care am intrat nu aratau mai bine. Căzi de duş mâncate de rugină, duşuri fără capete, doar furtunuri şi robineţi lipsă. Din plafon râdeau hâd găuri negre prin care se zăreau ţevile. Firesc, am aplecat privirea pe podea, unde mici gângănii păreau a se relaxa în voie. “Avem şi gândaci”, îmi spune o pacientă. Se opreşte brusc din marturisiri, după ce vizitatoarea ei o atenţionează cu o palmă: “Sst”. Ies pe holul de trecere, împânzit de panouri scrise cu litere mari, aplecate: “Conform legii care reglementează fumatul în spaţiile publice, se sancţionează cu amendă între 200 şi 500 de lei orice persoană…”

Mesajele nu sperie pe nimeni. Se fumează în draci. Un medic tânăr coboară de la VII la VI şi spune, în trecere, către un grup: “Vă rog nu mai fumaţi, sunt copii aici. Vă mai miraţi apoi că nu respiră bine”. “Ne zice nouă să nu fumăm, da’ asistentele lor..” Nimeni nu stinge ţigara. Nimeni. Iar băieţii de la intrarea în spital, care veghează ca orice vizitator să-şi plăteasca taxa de acces sau, în caz contrar, să le cotizeze în buzunarele proprii, nu apar. De fapt, nu apare nimeni. Doar infirmierele care deplasează cărucioare îmbătrânite pe care se află marmite cu mâncare sau tomberoane din plastic cu deşeuri. În depărtare se zăresc siluetele unor muncitori care bocăne de zor la renovarea spitalului.

“Lipsa investiţiilor se simte”

Spitalul e vechi de 40 de ani şi nu s-a investit niciun ban în renovarea lui. A existat un plan îndrăzneţ în urmă cu câţiva ani, spune purtătorul de cuvânt al spitalului, dr. Florian Stoian. Cu cofinanţare de la Ministerul Sănătăţii şi de la Consiliul Judeţean, în parteneriat cu o firmă din străinătate s-au început lucrările de reabilitare, în 2004. După un an, lucrările demarate în forţă s-au sistat, odată cu schimbarea de guvern. “Ce s-a reuşit, s-a reuşit, ce nu…”, spune cu regret dr. Stoian. “S-au reabilitat anumite secţii, cum e cea de cardiochirurgie – la standarde mondiale, s-a renovat secţia de diabet, parte din tronsoanele de holuri, s-au mai pus termopane. Oricum, lipsa investiţiilor în infrastructură şi în aparatură se simte”, mai spune dr. Stoian. “Personal, mi-e greu să cred că lucrările de reabilitare vor reporni în ritm alert. Avem deficit nu doar de bani, ci şi de materiale sanitare şi ser fiziologic”. 

Află aici mai multe despre campania Gândul

Povesteşte-ne aici experienţa ta legată de materintăţile din România

Ia atitudine! Donează 2 euro prin SMS la 877şi banii tăi vor fi folosiţi pentru dotarea cu aparatură a unei maternităţi!

Pentru detalii click aici

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine