|
JOACĂ Afacerea cu trenuleţe, care bagă boala în bărbaţii de orice vârstă
Fabrica de jucării care costă 30.000 - 50.000 euro bucata
de Daniel BEFU | 05 NOIEMBRIE 2009
O dioramă complexă e realizată de şase oameni în 3-8
luni, uneori şi un an. În ciuda crizei, pasionaţii au crescut
vânzarea de diorame şi trenuleţe cu 30% în 2009
Fabrica de jucării care costă 30.000 - 50.000 euro bucata
Nume predestinat: Crăciun. Prenume: Mihai. Pentru 30.000 euro
îţi face o jucărică cum n-ai mai pomenit: o machetă la scară, de 4
m2, cu căi ferate, macazuri, semafoare, trenuri funcţionale,
mocăniţă, teleferic, cu munţi, lacuri, sate şi biserici, pârtie cu
schiori, viaducte şi maşini care circulă regulamentar pe şosea.
Alte machete, mai mari ca suprafaţă, cum e cea de 17 m2 făcută în
primăvară pentru un locuitor din Snagov, s-au apropiat de 50.000
euro. Omul pregătise în vila lui o cameră dedicată "jucăriei", ca
să aibă unde să se liniştească după o zi obositoare de afaceri.
Iniţial, ar fi vrut să extindă diorama la 40 m2, însă criza l-a
făcut să se mulţumească cu varianta mai ieftină a jucăriei. Cea de
4 m2, la care lucrează acum, e tot pentru un businessman
bucureştean care vrea să rămână anonim. În paralel, vinde trenuleţe
la care doar locomotiva poate ajunge să coste 1.300 euro.
Afacere începută într-un moment de criză
Cu trenuleţele a început în 2003: "A fost o idee de criză. Eram
în industria IT, lucram pentru Germania şi 2002 a fost un an
dezastruos pentru industria IT, fiind după 11 septembrie 2001. Eu
aveam pasiunea asta cu trenuleţe, aveam trenuleţe pe care mi le
aduceam mie de afară, din Germania, pe care mi le mai vedeau
prieteni, colegi şi au început să-mi ceară să le aduc la nivel
personal. De aici mi-a venit ideea să aducem la nivel profesional".
A început cu un magazin online şi s-a dezvoltat făcând diorame tot
mai complexe cu circulaţia feroviară, traficul rutier şi iluminatul
oraşelor controlat de computer.
Au renunţat la reclamă, că le bloca muzeul
Din iunie anul acesta, într-un moment de cumpănă - două luni în
care comenzile de trenuleţe şi diorame scăzuseră la zero - ca să
aibă bani de salarii, Mihai Crăciun şi soţia sa au deschis şi un
"minimuzeu" de machete, într-o încăpere de câteva zeci de metri
pătraţi, la parterul unui bloc de lângă Piaţa Romană. La patru luni
de atunci, colecţionarii de trenuleţe şi-au revenit financiar şi
comandă machete şi trenuleţe din nou, chiar mai abitir ca înainte,
iar ca "muzeul" să-şi poată desfăşura activitatea normal, trebuie
ca nu cumva să facă reclamă. "La lansare, am făcut greşeala să
scoatem în faţa blocului un panou pe care am scris că avem
expoziţie de machete la scară, cu trenuleţe şi orăşele. Din cauză
că în zonă e Cambridge school, Şcoala germană, Liceul german şi
British Council, aici era ca la nebuni. Nu mai puteam să facem
faţă. Era full de dimineaţa până seara. Am ajuns să avem şi 60 de
vizitatori într-o singură zi. Noi deschideam la 12.00 şi la 10.30
îi găseam pe copii deja în faţa uşii. Noroc că încă nu obţinusem
autorizaţia să postăm panoul în spaţiul public şi ne-au obligat
să-l luăm. În loc de necaz, ne-am bucurat. Am zis să mai respirăm
şi noi un pic". Acum, traficul s-a mai normalizat, expoziţia având
600 de vizitatori pe lună (65% adulţi, 35% copii), fiecare plătind
intrarea 15 lei.
Spun că le iau pentru copil, dar se joacă
tata
Adulţii vin mai mult în cuplu: "În mod cert, targetul principal
sunt adulţii între 25-45 de ani, majoritatea cupluri, că e o
atracţie de cuplu. Ei sunt cei care se bucură cel mai tare şi cei
mai mulţi dintre cei care ne calcă pragul. La sfârşit, decid să
cumpere, pentru că ăsta a fost impactul expoziţiei. Una e să le
vezi statice într-o cutie şi altceva e să le vezi în mişcare.
Altfel îşi doreşte omul să le cumpere, măcar că zice că îl ia
pentru copil, dar, de fapt, se joacă tata". Pentru micuţii de 5-6
ani, soţia lui Mihai face un atelier de construcţie machete, care
costă 150 lei zece şedinţe a câte două ore fiecare, unde învaţă să
monteze şinele şi firele electrice, să facă munţi şi tunele din
polistiren, carton, aracet şi şerveţele umezite, pictate cu
acurele, pe care se lipeşte iarbă sintetică şi copăcei. Lacurile şi
râurile se obţin dintr-un gel care, turnat în "albia" râului, se
întăreşte instantaneu, dând reflexiile apei reale. Copiii puşi să
construiască căi ferate şi şosele sunt nişte chinuiţi: "După
atelier, când vin părinţii să îi ia, se tăvălesc pe jos şi plâng că
nu mai vor să plece". Ca să-i mai potolească, soţii Crăciun le-au
promis că, în ajun de Crăciun, vor trage la sorţi dintre cei 30 de
micuţi "elevi" pe câştigătorul machetei.
Accidente feroviare "grave"
Cel mai greu e cu prichindeii care vin cu părinţii să viziteze
expoziţia: "Avem două machete la care copiii se pot juca, dar acum
am devenit un pic mai restrictivi şi-i ţinem sub strictă
supraveghere pentru că, din păcate, nu toţi clienţii respectau
regulile şi cauzau accidente cu avarii, în unele cazuri chiar
semnificative. Dacă o locomotivă cade de pe masă şi locomotiva-i
300 euro, e o problemă. Uitaţi, de exemplu, stâlpul de iluminat
public de aici trebuie să stea drept. Ăsta e vreo 4 euro şi s-a
strâmbat, tot aşa, au fost clienţi care s-au agăţat de semafoare
şi le-au rupt. Bine, noi ni le asumăm, le reparăm, dar nu când
pagubele sunt prea mari". Nepunând necazurile la socoteală, "am
impresia că toată lumea care vine râde şi zâmbeşte şi ne dă şi nouă
energia să continuăm".
Iluminatul unei străduţe, 250€
La început, se face scheletul dioramei din OSB (placă de
furnire), după care intervin cei doi specialişti în proiectarea şi
montarea şinelor: "E treaba cea mai complicată, pentru că şinele
sunt cu curbe şi pante exact ca-n realitate şi dacă nu sunt
respectate întocmai, deraiază locomotivele şi vagoanele". De aceea
lui Mihai Crăciun i se spune şi "inginerul de şine". Când calea
ferată e gata, intră-n horă cei doi electronişti care fac partea de
automatizare: "Şinele au din loc în loc senzori. În funcţie de ei
se mişcă macazurile şi toate semafoarele, după aceleaşi reguli ca
la reţeaua feroviară a CFR-ului. La partea de instalaţie electrică
şi automatizări este muncă fizică multă, chiar extenuantă, fiindcă
se lucrează de multe ori sub machetă şi electroniştii trebuie să
stea foarte mult timp aplecaţi". Dedesubtul machetei e un
păienjeniş de fire de peste 500 metri, fiecare cablu transmiţând o
anumită comandă generată de computer - fie de schimbare a unui
macaz, fie de schimbare a culorii unui semafor, a luminilor într-o
casă, sau a stâlpilor de pe marginea şoselei. Ultimii care intervin
sunt artiştii care pun apeducte, munţi, ape, orăşele, livezi şi
păduri. Ultima etapă constă în popularea machetei cu omuleţi
electrici minusculi, sub 2 cm, dar extrem de vioi, fie că e vorba
de o femeie care bate covorul, de pădurari care taie cu
fierăstrăul, cosaşi, zugravi care dau la trafalet sau de-un mecanic
care strânge cu cheia un şurub".
Locomotive şi vagoane româneşti reduse la
scară
Ca să înţelegem de ce o dioramă ajunge la preţuri astronomice,
Mihai Crăciun se justifică: "Un stâlpişor de iluminat public cu bec
e 5 euro. Dacă pun stâlpii la o cadenţă din 15 în 15 cm ca să
respect la scară realitatea, pe un singur bulevard din machetă
numai iluminatul costă 250 euro, fără să mai pun la socoteală
instalaţia de alimentare. O locomotivă ajunge şi la 1.300 euro. Cu
cât e mai detaliată, cu atât e mai scumpă. Se detaliază până la
micromiime. Vine clientul cu lupa să se uite la ea când o cumpără".
Cel mai emoţionant moment pentru Mihai Crăciun, ca business, a fost
în toamna lui 2008, când a lansat pe piaţă modelul redus la scară
al locomotivei diesel a CFR, model dezvoltat în doi ani de zile de
producătorul german după planurile locomotivei reale, obţinute de
român de la CFR. "Am lansat modelul pe peronul Gării de Nord şi am
făcut şi o regie acolo: când am dezvelit modelul de jucărie,
locomotiva reală a tras un şuierat prelung şi chiar le-a dat fiori
celor câteva sute de hobbişti prezenţi. La rândul lor, mulţi
directori ai CFR vin şi-mi vizitează expoziţia de machete şi
trenuleţe". Deoarece în fiecare ţară modelele naţionale au cea mai
mare căutare printre colecţionari, Mihai a introdus pe piaţă
vagonul supraetajat cu însemnele CFR şi în 2010 va inaugura
locomotiva-emblemă a CFR-ului, cea fabricată de Electroputere
Craiova.
Fabrica de idei Gândul
Gândul vă prezintă poveştile unor oameni care au început un
business pe cont propriu, au creat locuri de muncă şi au contribuit
la creşterea economiei.
Sustine si tu spiritul intreprinzator! Voteaza
aici povestea
care te-a impresionat cel mai mult
|
)))
EDITORIAL 
"Totul
trebuie regândit în jocul lui Nadal. Loviturile, tactica, strategia
pe termen lung. Atitudinea mentală reclamă schimbări din temelii".
Rafa a murit. Nu pot să exprim altfel sentimentul de după finala
Shanghai Masters. Acel băiat nebun care întindea cu 3-4 metri
suprafaţa activă de joc a unui teren de tenis, care se mişca
stânga-dreapta ca o săgeţică de mouse pe ecranul de computer, care
pleca la stopuri ca un ghepard cu burta la pământ, lovind decisiv
din poziţii imposibile din punct de vedere biomecanic, nu mai
există.. 
Postat de Comunitatea Romanilor cu Bun-Simt la 4.11.2009 22:47
Au trecut 20 de ani de la Revolutie. E mult sau putin? Afla aici.
www.crbs.blog.com