Fabrica de jucării care costă 30.000 - 50.000 euro bucata

Fabrica de jucării care costă 30.000 - 50.000 euro bucata

O dioramă complexă e realizată de şase oameni în 3-8 luni, uneori şi un an. În ciuda crizei, pasionaţii au crescut vânzarea de diorame şi trenuleţe cu 30% în 2009

Nume predestinat: Crăciun. Prenume: Mihai. Pentru 30.000 euro îţi face o jucărică cum n-ai mai pomenit: o machetă la scară, de 4 m2, cu căi fera­te, macazuri, semafoare, trenuri func­­ţionale, mocăniţă, teleferic, cu munţi, lacuri, sate şi biserici, pârtie cu schiori, viaducte şi maşini care circulă regulamentar pe şosea. Alte machete, mai mari ca suprafaţă, cum e cea de 17 m2 făcută în primăvară pentru un locuitor din Snagov, s-au apropiat de 50.000 euro. Omul pregătise în vila lui o cameră dedicată "jucăriei", ca să aibă unde să se liniştească după o zi obositoare de afaceri. Iniţial, ar fi vrut să extindă diorama la 40 m2, însă criza l-a făcut să se mulţumească cu varianta mai ieftină a jucăriei. Cea de 4 m2, la care lucrează acum, e tot pentru un businessman bucureştean care vrea să rămână anonim. În paralel, vinde trenuleţe la care doar locomotiva poate ajunge să coste 1.300 euro.

Afacere începută într-un moment de criză

Cu trenuleţele a început în 2003: "A fost o idee de criză. Eram în industria IT, lucram pentru Germania şi 2002 a fost un an dezastruos pentru industria IT, fiind după 11 septembrie 2001. Eu aveam pasiunea asta cu trenuleţe, aveam trenuleţe pe care mi le aduceam mie de afară, din Germania, pe care mi le mai vedeau prieteni, colegi şi au început să-mi ceară să le aduc la nivel personal. De aici mi-a venit ideea să aducem la nivel profesional". A început cu un magazin online şi s-a dezvoltat făcând diorame tot mai complexe cu circulaţia feroviară, traficul rutier şi iluminatul oraşelor controlat de computer.

Au renunţat la reclamă, că le bloca muzeul

Din iunie anul acesta, într-un mo­ment de cumpănă - două luni în care comenzile de trenuleţe şi diorame scăzuseră la zero - ca să aibă bani de salarii, Mihai Crăciun şi soţia sa au deschis şi un "minimuzeu" de machete, într-o încăpere de câteva zeci de metri pătraţi, la parterul unui bloc de lângă Piaţa Romană. La patru luni de atunci, colecţionarii de trenuleţe şi-au revenit financiar şi comandă machete şi trenuleţe din nou, chiar mai abitir ca înainte, iar ca "muzeul" să-şi poată desfăşura activitatea normal, trebuie ca nu cumva să facă reclamă. "La lansare, am făcut greşeala să scoatem în faţa blocului un panou pe care am scris că avem expoziţie de machete la scară, cu trenuleţe şi orăşele. Din cauză că în zonă e Cambridge school, Şcoala germană, Liceul german şi British Council, aici era ca la nebuni. Nu mai puteam să facem faţă. Era full de dimineaţa până seara. Am ajuns să avem şi 60 de vizitatori într-o singură zi. Noi deschideam la 12.00 şi la 10.30 îi găseam pe copii deja în faţa uşii. Noroc că încă nu obţinusem autorizaţia să postăm panoul în spaţiul public şi ne-au obligat să-l luăm. În loc de necaz, ne-am bucurat. Am zis să mai respirăm şi noi un pic". Acum, traficul s-a mai normalizat, expoziţia având 600 de vizitatori pe lună (65% adulţi, 35% copii), fiecare plătind intrarea 15 lei.

Spun că le iau pentru copil, dar se joacă tata

Adulţii vin mai mult în cuplu: "În mod cert, targetul principal sunt adulţii între 25-45 de ani, majoritatea cupluri, că e o atracţie de cuplu. Ei sunt cei care se bucură cel mai tare şi cei mai mulţi dintre cei care ne calcă pragul. La sfârşit, decid să cumpere, pentru că ăsta a fost impactul expoziţiei. Una e să le vezi statice într-o cutie şi altceva e să le vezi în mişcare. Altfel îşi doreşte omul să le cumpere, măcar că zice că îl ia pentru copil, dar, de fapt, se joacă tata". Pentru micuţii de 5-6 ani, soţia lui Mihai face un atelier de construcţie machete, care costă 150 lei zece şedinţe a câte două ore fiecare, unde învaţă să monteze şinele şi firele electrice, să facă munţi şi tunele din polistiren, carton, aracet şi şerveţele umezite, pictate cu acurele, pe care se lipeşte iarbă sintetică şi copăcei. Lacurile şi râurile se obţin dintr-un gel care, turnat în "albia" râului, se întăreşte instantaneu, dând reflexiile apei reale. Copiii puşi să construiască căi ferate şi şosele sunt nişte chinuiţi: "După atelier, când vin părinţii să îi ia, se tăvălesc pe jos şi plâng că nu mai vor să plece". Ca să-i mai potolească, soţii Crăciun le-au promis că, în ajun de Crăciun, vor trage la sorţi dintre cei 30 de micuţi "elevi" pe câştigătorul machetei.

Accidente feroviare "grave"

Cel mai greu e cu prichindeii care vin cu părinţii să viziteze expoziţia: "Avem două machete la care copiii se pot juca, dar acum am devenit un pic mai restrictivi şi-i ţinem sub strictă supraveghere pentru că, din păcate, nu toţi clienţii respectau regulile şi cauzau accidente cu avarii, în unele cazuri chiar sem­nificative. Dacă o locomotivă cade de pe masă şi locomotiva-i 300 euro, e o problemă. Uitaţi, de exemplu, stâl­pul de iluminat public de aici trebuie să stea drept. Ăsta e vreo 4 euro şi s-a strâm­bat, tot aşa, au fost clienţi care s-au agăţat de semafoare şi le-au rupt. Bine, noi ni le asumăm, le reparăm, dar nu când pagubele sunt prea mari". Nepunând necazurile la socoteală, "am impresia că toată lumea care vine râde şi zâmbeşte şi ne dă şi nouă energia să continuăm".

Iluminatul unei străduţe, 250€

La început, se face scheletul dioramei din OSB (placă de furnire), după care intervin cei doi specialişti în proiectarea şi montarea şinelor: "E treaba cea mai complicată, pentru că şinele sunt cu curbe şi pante exact ca-n realitate şi dacă nu sunt respectate întocmai, deraiază locomotivele şi vagoanele". De aceea lui Mihai Crăciun i se spune şi "ingi­nerul de şine". Când calea ferată e gata, intră-n horă cei doi electronişti care fac partea de automatizare: "Şinele au din loc în loc senzori. În funcţie de ei se mişcă macazurile şi toate semafoarele, după aceleaşi reguli ca la reţeaua feroviară a CFR-ului. La partea de instalaţie electrică şi automatizări este muncă fizică multă, chiar extenuantă, fiindcă se lucrează de multe ori sub machetă şi electroniştii trebuie să stea foarte mult timp aplecaţi". Dedesubtul machetei e un păienjeniş de fire de peste 500 metri, fiecare cablu transmiţând o anumită comandă generată de computer - fie de schimbare a unui macaz, fie de schimbare a culorii unui semafor, a luminilor într-o casă, sau a stâlpilor de pe marginea şoselei. Ultimii care intervin sunt artiştii care pun apeducte, munţi, ape, orăşele, livezi şi păduri. Ultima etapă constă în popularea machetei cu omuleţi electrici minusculi, sub 2 cm, dar extrem de vioi, fie că e vorba de o femeie care bate covorul, de pădurari care taie cu fierăstrăul, cosaşi, zugravi care dau la trafalet sau de-un mecanic care strânge cu cheia un şurub".

Locomotive şi vagoane româneşti reduse la scară

Ca să înţelegem de ce o dioramă ajunge la preţuri astronomice, Mihai Crăciun se justifică: "Un stâlpişor de iluminat public cu bec e 5 euro. Dacă pun stâlpii la o cadenţă din 15 în 15 cm ca să respect la scară realitatea, pe un singur bulevard din machetă numai iluminatul costă 250 euro, fără să mai pun la socoteală instalaţia de alimentare. O locomotivă ajunge şi la 1.300 euro. Cu cât e mai detaliată, cu atât e mai scumpă. Se detaliază până la micromiime. Vine clientul cu lupa să se uite la ea când o cumpără". Cel mai emoţionant moment pentru Mihai Crăciun, ca business, a fost în toamna lui 2008, când a lansat pe piaţă modelul redus la scară al locomotivei diesel a CFR, model dezvoltat în doi ani de zile de producătorul german după planurile locomotivei reale, obţinute de român de la CFR. "Am lansat modelul pe peronul Gării de Nord şi am făcut şi o regie acolo: când am dezvelit modelul de jucărie, locomotiva reală a tras un şuierat prelung şi chiar le-a dat fiori celor câteva sute de hobbişti prezenţi. La rândul lor, mulţi directori ai CFR vin şi-mi vizitează expoziţia de machete şi trenuleţe". Deoarece în fiecare ţară modelele naţionale au cea mai mare căutare printre colecţionari, Mihai a introdus pe piaţă vagonul supraetajat cu însemnele CFR şi în 2010 va inaugura locomotiva-emblemă a CFR-ului, cea fabricată de Electroputere Craiova.

Fabrica de idei Gândul

Gândul vă prezintă poveştile unor oameni care au început un business pe cont propriu, au creat locuri de muncă şi au contribuit la creşterea economiei.

Sustine si tu spiritul intreprinzator! Voteaza aici povestea care te-a impresionat cel mai mult

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine