Fotografia, ca medicament

Fotografia, ca medicament

Apa, flori, apusuri, toate au ajuns personaje în fotografiile lui Ion, un tânăr care se confruntă cu probleme de sănătate mintală de mai bine de 16 ani. A descoperit în natură, în formele şi culorile ei, o metodă prin care să uite de boală şi de prejudecăţile celor din jur. „Pasiunea mea pentru fotografie a pornit din faptul că am reuşit să extrag din natură nişte idei, am decupat nişte peisaje care mi-au plăcut. Oamenilor nu prea le-am făcut poze pentru că e greu să-i abordez, mă simt inoportun, pe când în natură pot să mă apropii cât vreau eu”, explică Ion(uţ), după numele lui de artist. Tânărul spune că a învăţat unele elemente despre imagine de la unchiul său, care era regizor de film, dar după ce şi-a dat seama că este într-adevăr pasionat de fotografie a făcut nişte cursuri la Centrul pentru Jurnalism Independent. Cel mai mult i-a plăcut că a învăţat cum să abordeze anumite teme, să găsească cel mai bun unghi pentru o imagine care să transmită ceva. Pasiunea lui sunt peisajele, însă spune că lucrurile din natură îi înfăţişează pe oameni. „De exemplu, ramurile copacilor, frunzele arămii care se oglindesc în lac te pot duce cu gândul la fusta unei femei”, zice artistul.

Tânărul a avut până acum şase expoziţii. Prima, „Fiinţele anotimpurilor”, a fost organizată în 1999 împreună cu Liga română de sănătate mintală. Atunci a expus 30 de fotografii, iar o parte dintre ele a reuşit să le vândă. „Tot timpul le spun oamenilor care vin să-mi vadă lucrările că sper să aibă parte de aceeaşi bucurie pe care am avut-o eu când am făcut pozele respective”. Spune că „emoţiile s-au mai cizelat între timp” şi acum reuşeşte să vorbească mai mult despre fotografiile expuse. Cel mei recent vernisaj şi-a deschis porţile pentru vizitatori pe 3 mai, la Centrul Cultural Nicolae Bălcescu. „H2O – Cântecul apei” are 25 de lucrări, care pot fi văzute până la sfârşitul acestei luni. „Am deschis expoziţia împreună cu Fundaţia Estuar, care se ocupă de persoanele cu probleme de sănătate mintală. Îmi place să spun că sunt un partener al Estuarului în diferite proiecte, că este un loc în care apa se scurge între un râu plin de meandre şi dificultăţi ale vieţii, spre o mare cu un orizont nesfârşit, adică spre o nouă şansă”, povesteşte tânărul.

În cadrul fundaţiei a participat la diferite proiecte şi grupuri de dialog pentru persoanele cu probleme de sănătate mintală. Cel mai mult i-a plăcut grupul de teatru şi a rămas fidel acestuia. A făcut „Teatru Forum”, un spectacol prin care cei din sală se implicau în acţiunea piesei, puteau să sugereze soluţii în funcţie de situaţia prezentată. „Mi-a plăcut teatrul pentru că te ajută să te exprimi, dar şi să-i faci pe oameni să înţeleagă problemele celor bolnavi psihic”. Ionuţ a fost singurul român care a participat, în 2005, la Madness and Arts Festival din Germania, un eveniment cu şi pentru persoanele cu dizabilităţi mentale, în care erau prezentate piese şi poveşti din punctul de vedere al suferinzilor. „Se câştigă bani, dar mai important este că bolnavii pot să-şi exprime ideile artistic. Vreau să mă implic într-o astfel de formă de teatru. Sunt eforturi, dar este o implicare binevenită pentru societatea în ansamblu. Oamenii nu vor mai fi priviţi din punctul de vedere al diagnosticului, ci al talentului”, crede cu tărie Ion. El spune că se simte izolat şi stigmatizat în fiecare zi, dar prin tot ceea ce face vrea să le arate oamenilor că nu e chiar aşa de rău să ai probleme psihice, e mai greu să fii acceptat de societate. „Am fost agent de papetărie, am scris la revista fundaţiei, dar e foarte greu să îmi găsesc un loc de muncă. Planurile mele de viitor, exceptând fotografia, sunt legate de teatru. Mă simt artist, câteodată, când am expoziţii, însă artiştii nu prea trăiesc din artă. În străinătate e altfel, ei au mai mult timp să lupte contra mentalităţilor şi a stigmatizării”, e de părere tânărul.

Când era mic voia să devină cosmonaut, era fascinat de tot ce înseamnă meleaguri îndepărtate. Nu şi-a putut îndeplini acest vis, dar a mers în tabere de astronomie şi mai păstrează legătura cu Societatea Astronomică Română de Meteori. Ar vrea să fotografieze tărâmurile pe care le vede doar la telescop, însă nu are toate materialele necesare. Are un aparat digital de care e tare mândru şi spune că e cel mai bun prieten al său. „Nu pot să merg în natură fără aparat, nu am stare. Mă bucur că îmi permit luxul să fotografiez ce vreau şi când vreau. Merg cu prietenii în parc şi de multe ori eu rămân în urma lor ca să fac poze. Mă fascinează multe forme din natură”, zice tânărul. A învăţat şi să lucreze în Photoshop, se gândeşte să facă o expoziţie doar cu prelucrări, însă pentru toate acestea e nevoie de timp.

Despre diagnosticul său, Ion vorbeşte deschis. Spune că boala lui este stabilizată acum pentru că a reuşit să găsească un medicament potrivit felului său de dereglare. „Boala a apărut în 1991, pe fondul unor probleme din adolescenţă, un stres puternic, dar cred că a fost vorba şi de o anumită predispoziţie. Problemele s-au agravat prin 1993. În 1995 am început terapia şi am început să uit de boală prin diverse activităţi. Mai am simptome, dar le recunosc atunci când apar şi ştiu cum să le atenuez. Mi-au făcut foarte bine şi anumite grupuri de discuţie”. Spune că a contat foarte mult şi faptul că oamenii din jurul lui au avut încredere în el, însă nu poate vorbi despre problemele sale cu oricine. „E vorba de nişte prejudecăţi pe care le întâlnesc zi de zi. E foarte uşor să spui despre o categorie care nu se poate apăra că face toate relele din lume, dar e mult mai greu să încerci să-i accepţi aşa cum sunt. Mesajul meu este că persoanele cu probleme de sănătate mintală nu au nevoie decât de o mână de ajutor, că au multe abilităţi care pot fi puse în slujba artis­ticului sau a utilului”, spune sigur pe el Ion(uţ) M.

De 16 ani se luptă cu o boală mintală apărută în adolescenţă. Tot de atunci se luptă cu izolarea de societate şi cu neputinţa de a schimba prejudecăţile celor din jur. A descoperit fotografia şi teatrul, două lucruri care

l-au ajutat să se exprime şi să se apropie de oameni. A participat la câteva festivaluri de teatru pentru cei cu probleme de sănătate mintală şi tocmai a deschis cea de-a şasea expoziţie de fotografie.

„E foarte uşor să spui despre o categorie care nu se poate apăra că face toate relele din lume, dar e mult mai greu să încerci să-i accepţi aşa cum sunt. Mesajul meu este că persoanele cu probleme de sănătate mintală nu au nevoie decât de o mână de ajutor, că au multe abilităţi care pot fi puse în slujba artisticului sau a utilului”  -   Ion(uţ)

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine