Gogoaşa Fiţoşica, „maşină“ de făcut bani pentru un tânăr de 26 de ani

Tânărul Alexandru Popescu face afaceri de 400.000 de euro/an vânzând cu 7 lei porţia de 12 gogoşele, dar şi vânzând francize „Fiţoşica” n Fotografii: Gândul/Valeriu Tanasoff

La început, oamenii au cumpărat-o fiindcă "naşii" ei o botezaseră frumos. Apoi au gustat-o şi aproape că au devenit dependenţi de gustul ei. Acum, gogoaşa Fiţoşica a cucerit zeci de oraşe din ţară şi merge bine pe criză. "Tatăl" afacerii este Alexandru Popescu, 26 de ani. Avea 23 de ani când a inventat-o pe Fiţoşica. De doi ani este francizor şi a semnat zeci de contracte cu întreprinzători din toată ţara

Fiţoşica s-a născut pe terasa unei case, într-o gaşcă de cinci prieteni, abia ieşiti din adolescenţă. "Tocmai cumpărasem utilajul de făcut gogoşi. Ca să-l probăm, l-am pus pe terasă şi ne-am apucat să facem gogoşi cu el. Am mâncat de ne-a luat naiba. După aia, am făcut un brainstorming: cum să botezăm noi gogoaşa? Fiţoşica... ne-a ieşit numele din prima", ne povesteşte Alexandru Popescu. Pe vremea aia, băiatul avea 23 de ani. Numele de Fiţoşica se potrivea la fix, că gogoaşa era cochetă - micuţă şi învelită în topinguri, ce nu se mai pomenise până atunci. Cu sosurile ei de ciocolată, caramel şi fructe, semăna mai mult a prăjitură.

5.000 de euro franciza

Acum, după trei ani, Fiţoşica a devenit afacere în toată regula şi culmea, merge bine şi pe criză. La început a fost simplă gogoşerie, apoi tânărul a vândut afacerea în sistem de franciză. A încheiat zeci de contracte, dar foarte bine merg acum vreo 15: cele de pe Litoral, din Bucureşti (parcul Moghioroş, Lujerului, IOR), de pe pârtia din Buşteni, din Piaţa Sfatului, Braşov şi altele.

Ca să iei în franciză o gogoşerie din asta nu trebuie să fii prea bogat. Bagi 5.000 de euro, costul contractului de franciză, cu tot cu TVA, incluzând utilajul, taxa pentru francizor, reţeta şi topingurile. Şi îţi mai trebuie un spaţiu mic, de câţiva metri pătraţi, un angajat şi o autorizaţie. Investiţia se amortizează în nici un an de zile dacă, să zicem, vinzi cu şapte lei porţia de 12 gogoşi. Mulţi francizaţi au cam rămas mască atunci când l-au cunoscut pe Alexandru. Nu-şi imaginaseră ei, bărbaţi copţi la 40-45 de ani, că ideea cea genială a răsărit din capul unui... puşti. Başca, înalt şi slab, genul adolescent, pasionat de maşini şi jocuri pe calculator.

"Mâncau turiştii ca disperaţii"

Începutul. Alexandru era la schi, în Bulgaria, când a văzut acolo o gogoşerie care mergea foarte simplu, că toate gogoşile le făcea un utilaj ieftin şi mititel. Aluatul nu trebuia dospit şi nici nu era nevoie de ditamai spaţiul. Atunci i s-a pus pata că vrea şi el o afacere din asta. Ce dacă era încă student, cu job bun, în asigurări. S-a pus pe strâns bani: câteva mii de euro i-a împrumutat de la un vecin, alte câteva mii de la bancă şi, când s-au adunat peste 10.000 de euro, şi-a deschis prima Fiţoşica, la Costineşti.

Întâia zi a fost şocantă: "Mâncau turiştii ca disperaţii, nu-mi venea să cred. Se făcuseră cozi din alea şerpuite. Ştiţi bine că la mare lumea cumpără toate prostiile. Aveam clienţi fideli, îmi amintesc că într-o zi a început să plouă tare şi noi pusesem un nailon deasupra maşinii, să nu intre apă în ulei. Şi ne-am trezit cu clienţii că vin anume să ne ajute la treabă, la făcut gogoşi. În vara aceea, prima, am reuşit să ne recuperăm toţi banii şi investiţiile în utilaje, făină şi topinguri şi chiar să ne mai rămână şi alţi bani în plus. Tot în 2006, dar în toamnă, am mai deschis o gogoşerie în Bucureşti, în piaţa Obor. Dar am pierdut toţi banii investiţi şi am închis-o. N-avea cum să meargă acolo, că Fiţoşica e un desert, merge în parcuri cu tineret şi în zone unde iese lumea la plimbare...", spune Alexandru. A mai avut şi alte dăţi în care a crezut că toată afacerea asta "e o mare ţeapă", dar pe urmă tot el singur s-a convins că se înşală. Tot timpul l-a ajutat cu sfaturi tatăl său, fost director la o fabrică de mobilă.

Cartofi - "mănânci de-ţi sar ochii"

În al doilea an, gogoşile tânărului au reuşit să înnebunească toată Mamaia, Eforie şi Vama Veche. Alerga din ce în ce mai mult, la jobul din asigurări renunţase demult.

Azi fugea să prindă vreun colaborator, ca să ia făina mai ieftină, mâine să bage vreun utilaj în service... Dar foarte amuzantă a fost colaborarea cu partenerul bulgar. A ţinut să ia de acolo coşuleţele cartonate pentru gogoşi, că erau mai ieftine decât în ţară.

Când i-a sosit comanda din Bulgaria, s-a pomenit cu coşuleţe gata pictate în culorile tricolorului românesc. Habar n-avea de ce, el nu le comandase aşa. Surpriza a fost să descopere că românilor aşezaţi la coadă pentru Fiţoşica le-a plăcut ideea al naibii de mult.

Dar a venit şi ziua în care lui Alexandru nu i-a mai ajuns timpul să coordoneze singur totul. Deja avea 17 angajaţi. Ce să facă? Să vândă afacerea în franciză. A pus afişe, a dat anunţuri şi, în 12 luni, deja încheiase zece contracte de franciză prin Iaşi, Cluj, Târgu Mureş, Buzău, Bucureşti. Contractul era mai scump cu 1.000 de euro decât acum, dar mergea, că atunci nu era criză.

"Avantajul la franciză este riscul mic. Acesta este disipat în vânzare, câştigi mai puţin de la mai mulţi", ne explică Alexandru. Mintea lui lucrează tot timpul, cum să găsească un aluat şi mai bun, apoi un toping grozav.

Acum i-a mai venit o idee, pe 1 decembrie vrea să aducă nişte cartofi copţi mai pricopsiţi, pe care să-i vândă sub sloganul "Mănânci de-ţi sar ochii".

Fabrica de idei Gândul

Gândul vă prezintă poveştile unor oameni care au început un business pe cont propriu, au creat locuri de muncă şi au contribuit la creşterea economiei.

Sustine si tu spiritul intreprinzator! Voteaza aici povestea care te-a impresionat cel mai mult

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine