Grădiniţa viitorilor şefi

Copiii sunt învăţaţi să scape de tracul unui discurs televizat

Picii de 3-8 ani se pot transforma în lideri charismatici în numai doi ani şi jumătate, contra unei sume de 2500 euro

În programul FasTracKids s-au înscris peste 1.000 de pui de români din Bucureşti, Timişoara, Braşov, Sibiu, Cluj-Napoca, Tulcea şi Constanţa

În România, peste 1.000 de prichindei deprind abilităţi de leadership, cum să devină buni comunicatori şi team-player-i desăvârşiţi înainte de a intra în clasa întâi. Considerat ”MBA-ul preşcolarilor”, programul FasTracKids costă circa 2.500 euro, se desfăşoară în paralel cu grădiniţa timp de doi ani şi jumătate şi foloseşte tehnologii de predare identice cu cele folosite la Harvard. „Peste 40% sunt fii şi fiice de manageri, restul - de bancheri, avocaţi, medici, IT-işti, publicitari, oameni de media, dar şi de profesori, care, deşi nu-i dau banii afară din casă, conştientizează importanţa unei bune educaţii”, spune Ruxandrai Avram, coordonatoarea unuia din cele trei centre FasTracKids din Bucureşti.

Lecţiile sunt predate de o tablă interactivă dotată cu videoproiector, difuzoare şi microfon, copiii putând desena cu creioane virtuale de patru culori diferite şi şterge tabla cu buretele virtual: „Staţia de învăţare e un touch-screen precum cele de la rubrica «Meteo» de la televizor. Lecţia e predată de câteva personaje foarte haioase, care-i conduc pe copii în călătorii virtuale prin Amazonia, în deşertul Sahara, prin straturile geologice până în centrul Pământului, îi plonjează în lumea microscopicelor molecule sau îi lansează într-un tur virtual al sistemului solar”.

Având în vedere că participanţii la „MBA” au în general vârste cuprinse între doi ani jumate şi şase ani, staţia de lucru aplică „zigzagul educaţional”, adică “schimbarea frecventă a activităţii, la numai câteva minute, ceea ce reduce substanţial riscul plictiselii la copii. Când a epuizat cele cinci minute alocate lecţiei, tabla se opreşte singură din predat şi începe să-i ia pe copii la întrebări, ca să verifice dacă noul concept a fost asimilat. Dacă picii sunt la lecţia despre regnul animal, în cadrul modulului de biologie, staţia de lucru îi provoacă să iasă în faţă ca să-i testeze prin jocuri dacă au înţeles: «Hai, cine vrea să iasă la tablă?». Atunci copiii ridică mâna ca şi cum ar răspunde tablei”.

Aici intră în scenă cei doi instructori umani, care sunt degrevaţi de conţinutul ştiinţific al lecţiei, având doar rolul de animatori, în aşa fel încât fiecare prichindel să se implice activ în activitatea de la clasă: „Instructorii aleg copiii care trebuie să răspundă. Ajuns la tablă, copilul atinge cu degeţelul o imagine care face parte dintr-o clasă de obiecte, să zicem că e vorba de o găină, şi o mută virtual, asociind-o cu un obiect din altă clasă, să zicem un cuib de ouă. Preşcolarul demonstrează astfel că a înţeles una din caracteristicile care diferenţiază păsările de mamifere. Atunci tabla îl felicită pentru răspunsul corect printr-un clinchet vesel de clopoţel. E un sunet pozitiv, care îi dă de înţeles că e o reuşită, un fel de bulină roşie sonoră scoasă de tablă. Dacă copilul nu dă răspunsul bun, tabla îl sancţionează printr-un sunet dezamăgit, ca de sonerie, asemănător cu cele primite de concurenţii de la RoBingo când răspundeau greşit”.

Leadership preşcolar

La FasTracKids, leadership-ul se învaţă schimbând permanent rolurile copiilor în echipă: „Experienţa conducerii unei echipe întăreşte respectul de sine şi încrederea în propriile forţe, iar ca membru funcţional al unei echipe îşi dezvoltă capacitatea de a se subordona altcuiva”.

Abilităţile de coordonare şi mobilizare generală ale picilor s-au văzut în „summer camp”, când au pornit de la zero un business profitabil: „Tema verii trecute a fost «Lumea dinozaurilor». Ei au fost paleontologi. Fiecare purtau nişte veste de paleontologi şi explorau. Aşa au descoperit fosile şi au realizat mulaje de dinozauri din aluat. Apoi şi-au adus aminte de lecţiile învăţate la «modulul de economie» şi au realizat un muzeu al dinozaurilor, pe specii. La inaugurare, copiii erau casierii şi tăiau bilete la intrare părinţilor care plăteau aceşti bani ca să intre în muzeu. Copiii dădeau şi restul şi nu au acceptat şpagă deloc. De asemenea, avem şi un magazin al elevilor, aprovizionat cu articole pe care elevii le creează, le expun şi le vând cumpărătorilor interesaţi. Când copiii interacţionează ca vânzători şi consumatori, conceptul de cerere şi ofertă e pus în evidenţă”.

Tot în cadrul modulului de economie, copiii participă şi la o imaginară prospectare a pieţei şi la elaborarea unei strategii publicitare, pentru a înţelege mai bine impactul economic zilnic al reclamelor. Însă un lider trebuie să fie şi inovativ, astfel că la modulul de „tehnologie” învaţă principiul de funcţionare „pompelor hidaulice”, după care construiesc machete funcţionale cu mâinile lor. Ştiinţele naturii îi învaţă să fie întrebători: „De ce pluteşte oul în apa sărată?”, iar astronomia îi face în unele situaţii să fie mai informaţi chiar decât părinţii lor: „Multe mămici au venit să-mi spună că au aflat cu uimire de la copiii lor că, mai nou, Pluto nu mai e considerată planetă, de când în sistemul solar s-au descoperit mai multe corpuri cereşti de dimensiuni comparabile”.

Fără trac în faţa camerei de luat vederi

Deşi ţinuţi la distanţă, părinţii pot arunca un ochi în clasă oricând: „La intrarea în program, copiilor le explicăm că sunt părinţi care îi privesc şi le arătăm camera video montată în colţul clasei şi ditamai microfonul care preia sunetul cu o fidelitate de excepţie şi îl transmite sus în sala părinţilor. Cinci minute din fiecare lecţie sunt dedicate activităţii de video-taping. Aceste prezentări filmate realizate în cadrul lecţiilor le dăm părinţilor pe DVD, odată cu raportul de progres. Părintele e fascinat să aibă pe de o parte o amintire, iar instructorul poate să revadă filmul ca să analizeze cum a evoluat copilul pe parcursul ultimelor luni”.

Filmările sunt optimizate la extrem, pentru ca nici un cursant să nu fie omis: „Alegi întotdeauna alţi copii, astfel încât să ai filmări pentru toţi. Cel puţin jumătate din cei 16 copii, cât are o clasă, trebuie filmaţi individual la fiecare lecţie, precum şi câteva cadre dintr-o activitate de grup. Următoarea dată îi filmăm pe ceilalţi opt şi o altă activitate de grup”. Dacă la început, când se văd puşi în faţa camerei, copiii devin brusc timizi, la sfârşitul MBA-ului sunt buni de prezentatori TV: „Copilul păşeşte într-un loc special unde el ştie că e filmat. Dacă la început nu vrea să stea în faţa camerei şi se trage înapoi, la sfârşitul celor doi ani avem un orator de şase anişori care expune foarte bine o temă, o lecţie.

Cei din bănci reprezintă auditoriul şi, mai mult, sunt spectatori critici, primind nişte fişe de evaluare pe care scriu cu markerul remarci referitoare la evoluţia prestaţiei colegului lor în momentul filmării”. Copilul poate alege până la trei prestaţii pe care îşi propune să le amelioreze la o filmare, dintre: «Eu astăzi aş vrea să am o atitudine pozitivă în faţa camerei. Am grijă la tonul vocii. Privesc spre cameră», «Am o idee pe care vreau să o spun celorlalţi», «Voi fi coerent. Voi vorbi în propoziţii complete», «Folosesc limbajul trupului. Sunt expresiv în gesturi».

Party educaţional

Adevăraţii MBA-işti nu-şi permit relaxarea totală nici măcar cu ocazia sărbătorilor. „Suntem în curs de introducere a unui concept de petrecere în spirit FasTracKids: nu vom avea entertaineri clovni şi prinţese, ci îl vom deghiza pe unul din cei doi instructori ai noştri într-o mascotă. Se numeşte Spencer şi e un iepure uriaş foarte haios. Iar celălalt instructor va preda un fragment de lecţie de o oră jumătate în timpul petrecerii, în timp ce copiii beau şampanie şi mănâncă tort”. Iar pentru sărbătorile de iarnă, Moş Crăciun le coace una şi mai şi: „Iarna ne-am dori, când mergem la munte, să ne luăm o tablă interactivă mobilă cu noi, ca picii să beneficieze şi de cursuri de schi şi 3-4 ore cât stăm în cabană sau în hotel să putem face lecţii”.

 

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine