Groapa cu nume de stradă – o reabilitare la drumul mare, în centrul Bucureştilor

„Am văzut că acum au pus o uşă peste o groapă mai mică din trotuar, ca pod, cum ar veni, să treacă lumea peste ea... dar eu n-am curaj să o trec, că sunt greu“ n Fotografii: Gândul/Octav Ganea

Mare parte din strada Colţei e o imensă groapă, lungă de 200 de metri şi adâncă de vreo 70 de centimetri. Până acum au căzut câţiva bătrâni în ea. Când plouă, groapa se umple cu apă şi devine piscină. Se lucrează la schimbarea asfaltului impecabil, "vechi" de numai trei ani. Locatarii se plâng că lucrările sunt întârziate nejustificat

Se lucra ştiinţific: câţiva muncitori scobeau pământul şi smulgeau bordurile din loc - colegii de echipă stăteau în spate şi plantau imediat altele, noi. Lumea se închina pe stradă, că bordurile "vechi" nu împliniseră nici măcar un an de când le puseseră, arătau ca proaspăt ieşite din fabrică, nici măcar nu ieşiseră din garanţie. Ultima dată le înlocuise primăria prin iunie 2009, locatarii ţin bine minte, or, acum era abia aprilie 2010.

S-au mai mirat ei ce s-au mirat şi într-o zi chiar că i-a luat ameţeala: muncitorii se suciseră; acum scoteau şi bordurile noi, plantate de câteva zile. "Practic, îşi desfiinţau propria muncă şi noi nu înţelegeam de ce. Da' ce faceţi, dom'ne, aţi înnebunit? îi întrebam. Căci chiar nu mai pricepeam nimic", ne povesteşte locatarul Ştefan. Într-o zi au aflat adevărul: muncitorii greşiseră strada! Nu pe Colţei aveau programat să pună borduri, ci pe străduţa vecină. Pe Colţei, de fapt, primăria avea în plan ceva şi mai măreţ: să schimbe toată strada! "Adică să puneţi alt asfalt?", s-a înfiorat locatarul nostru. Exact. "Păi ăsta ce-are, că de abia a fost schimbat, acum trei ani! Şi nu sunt nici gropi, măcar. Ar fi bine dacă multe străzi din Bucureşti ar arăta aşa. Şi apoi Colţea e stradă istorică, cum s-o ciopârţiţi fără rost, are câteva secole, la naiba!".

Golirea piscinei, cu găleata

Şi în luna mai au început şantierul, au ciuruit cu picamerele, după care nimeni n-a mai mişcat un pai. Toată echipa rămăsese în încremenire. Cică n-aveau încă autorizaţie de oprire a traficului auto... şi fără asta nu puteau începe să decoperteze nimic. Lumea le râdea în nas: "Păi nici nu vă trebuie autorizaţie, că cine o fi prost să intre cu maşina în hârtoapele astea? Mă, voi aveţi ordin să staţi degeaba!".

Aşteptarea a fost lungă, aproape o jumate de vacanţă, două, trei săptămâni, aşa. Relaxare totală. Muncitorii apăreau dimineaţa pe şantier, se cocoţau în utilaje şi stăteau cu mâinile în sân, ca fetele mari, povestesc oamenii. Ba mai zgândărea unul o cazma, ba mai juca altul o tablă şi seara plecau cu toţii obosiţi acasă, târându-şi cu greu picioarele, ca tot omul ostenit. Şi uite aşa mai trecea o zi.

A venit autorizaţia, s-au apucat de treabă, au transformat strada într-o groapă adâncă de vreo 70 de centimetri şi lungă de 200 de metri, apoi s-au pus furtunile în Bucureşti, s-a umplut toată groapa cu apă, de ziceai că e bazin şi iar s-a blocat treaba. "Am urmărit; jumate de săptămână, în fiecare zi, muncitorii numai asta au făcut: au scos apa din groapă, cu găleţile", ne spune o farmacistă care lucrează în zonă. Atunci şi-au dat seama lucrătorii că fac muncă de Sisif - în zonă pânza freatică e mult prea ridicată şi opera lor o să fie lucru al naibii, că n-o să ţină. Şi iar s-au oprit din treabă, să se usuce pământul.

În timpul ăsta câteva magazine de pe stradă s-au închis, că nici un client nu mai avea curaj să intre pe Colţei. Un restaurant, pompele funebre, aprozarul...şi mai urmează. Ba au apărut şi victime colaterale. "Am două doamne paciente care mi-au căzut din prăvălie direct în lucrarea dumnealor, de-a trebuit să le acordăm primul ajutor, însoţit de scuze şi schimb de numere de telefon", zice farmacista.

Şi alaltăieri a mai scos un moşneag din groapă, l-a scuturat de praf şi moloz şi l-a pus la loc pe picioare. Că devenise periculos: ieşeai din farmacie, cădeai în groapă. Trotuar nu mai era de mult şi lumea mergea care pe unde nimerea - dar trebuia să ai ochi de vultur, să nu calci, Doamne fereşte, vreo bucată de piatră care să alunece şi să te trezeşti pe fundul gropii.

"O pensionară voia să traverseze; m-a rugat s-o trec groapa"

Marţi, când am intrat pe Colţei, nu lucra nimeni - câţiva muncitori se plimbau senini pe fundul gropii....(citeşte mai departe în pagina următoare)

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine