Harta alternativă a toaletelor din Bucureşti

Harta alternativă a toaletelor din Bucureşti

Numărul mic de toalete publice din Capitală îi face pe bucureşteni să fie “inventivi”

Facultăţile, fast-food-urile şi hotelurile de lux – scăparea în caz de urgenţă

Bucureştenii sunt oameni grăbiţi, gata să te calce în picioare dacă mergi mai încet pe bulevarde. Este concluzia la care ajunge oricine vine din afara oraşului şi intră în contact cu oamenii aceştia turbaţi, care par că au o ţintă la care trebuie să ajungă de urgenţă. Explicaţiile grabei lor perpetue sunt multe; educaţie, obişnuinţă, stil de viaţă. .. Există însă şi nevoi mai sumbre. În Bucureşti toaletele publice s-au împuţinat de la an la an, fiind ba demolate, ba transformate în magazine sau discoteci. Iar toaletele ecologice sunt în parcuri, mult mai rar pe trotuare... Deci cum faci când eşti presat de urgenţă şi te grăbeşti fără să ştii unde vei ajunge? Nevoia te învaţă...

Facilităţile primăriei

Scenariul numărul unu. Vii dinspre Drumul Taberei spre centru. Traficul în Bucureşti este aglomerat, ca întotdeauna, dar ruta aceasta parcă este mai rea decât altele. Este exclus să te ţii până la destinaţie aşa că îşi evaluezi opţiunile. Norocul îţi surâde, pentru că una dintre puţinele toalete publice care au mai rămas în Capitală se află chiar în Parcul Eoilor, de lângă Operă. Cum toaletele publice sunt o apariţie atât de rară în Bucureşti, nici măcar preţurile nu sunt fixe. Femeia de la casă îţi cere cât te lasă inima. „Un leu, cinzeci de bani, cât aveţi mărunt”... Toaleta nu e cine ştie ce, dar omul disperat nu stă să se uite la detalii precum chiuveta care nu mai are ţeavă, ci un furtun improvizat sau faptul că de la toaletele cu lanţ lipseşte lanţul. Este recomandabil să evitaţi pisoarul, pentru că toaleta publică din Parcul Eroilor este teritoriul lui Petre, un tânăr cu probleme care îşi face veacul acolo. Nu este violent, dar este curios, aşa că poţi avea surpriza să îţi pună o mână pe umăr exact în momentul în care îţi desfăşori activitatea si să te întrebe prietenos: „Ce faci, nene?”. Cabinele sunt cât de cât curate, iar ferestrele care dau înspre toaletele femeilor sunt cât de cât opace, aşa că nu ai motive să strâmbi din nas. Alt avantaj important este că te poţi spăla pe mâini, chiar dacă în loc de ţeavă ai un furtun. Este recomandabil, însă, să te taie în timpul săptămânii de lucru, pentru că în weekenduri toaleta este închisă. Cine a trecut de Parcul Eroilor, dar nu mai poate continua drumul mai departe de Parcul Cişmigiu, va trebui să se mulţumească cu o toaletă ecologică. Dezavantajul este că în Cişmigiu acestea sunt puţine şi cât se poate de bine camuflate. În plus, trebuie să intri adânc în parc ca să le găseşti. Mai departe mergi la noroc. Cabinele nu sunt deloc stabile, iar dacă le clatini mai zdravăn când intri şi rezervoarele sunt pline (de obicei sunt) rişti să provoci o revărsare. Alt dezavantaj, nu ai cum să te speli pe mâini, decât dacă întâlneşti o ţâşnitoare în drumul înapoi...

Înapoi la facultate

În cazul în care nu mai aveţi timpul sau luciditatea de a vâna toalete ecologice în parc, nu este orice speranţă pierdută. Bucureştenii care circulă mult în centru au învăţat metode alternative de a se elibera de tensiune. Universitatea din Bucureşti este o mină de aur! Vizavi de statuile lui Mihai Viteazu şi Ion Heliade Rădulescu avem facultăţile de Istorie şi Chimie, care au uşile deschise tot timpul pentru orice fel de vizitator şi orice fel de nevoie. Facultatea de Istorie, însă, este pentru cunoscători. Coridoarele sunt lungi şi întortocheate, iar artefactele expuse în vitrine pe holuri îi fac pe eventualii paznici să se uite cu suspiciune la eventualii vizitatori cu figuri suspect de concentrate. La Facultatea de Chimie, însă, totul pare să vină în întâmpinarea nevoilor vizitatorilor ocazionali. La intrare este o gheretă a portarilor, dar nimeni nu îţi pune întrebări dacă vrei să intri. La nevoie, poţi spune că eşti student, dacă eşti tânăr, sau profesor, dacă eşti mai în vârstă. Toaletele sunt chiar la intrarea pe coridor. Acum, tot ce te-ar mai putea deranja ar fi anunţurile scrise cu marker-ul pe uşi şi pe faianţă – numele şi numerele de telefon ale unor tineri sau tinere cupluri dornice să facă diverse lucruri contra cost. Fleacuri pentru un om venit cu o misiune. Toaletele sunt altfel curate şi poţi să te şi speli pe mâini în linişte.

Vizite scurte şi rapide

Scenariul numărul doi. Dă necazul peste tine pe Bulevardul Magheru, în drum spre Piaţa Romană. Nici pomeneală de toalete publice în zonă, nici urmă de toaletă ecologică... Nu este cazul să disperăm, totuşi. Cum în plin centru al Capitalei s-au ridicat de multă vreme fast-food-uri, a venit timpul să şi profiţi de ele. Avantajul fast-food-urilor este că sunt mereu aglomerate, astfel că te poţi strecura fără ca intenţiile tale să iasă în evidenţă prea mult. Dacă poţi să şuteşti un bon de pe o masă, cu atât mai bine, vei fi acoperit. Dacă nu, bazează-te pe fler şi pe zeiţa Fortuna. Toaletele sunt cât de cât curate, dar problema vine din partea traficului. De cele mai multe ori sunt aglomerate, ceea ce vine ca o piedică în momentul în care chiar n-ai nevoie de ele. Nu este însă timpul să fii pretenţios. Dacă încerci aceeaşi treabă la o cafenea mai puţin aglomerată, te vei izbi cu siguranţă de un refuz. Cine nu vrea însă să facă rabat de la calitate, trebuie să se înarmeze cu tupeu. În zonă funcţionează mai multe hoteluri de şi mai multe stele. Este de ajuns să îţi stăpâneşti reacţiile care te-ar da de gol şi să încerci să pari de-al casei. Hotelurile cu ştaif găzduiesc zi de zi conferinţe şi seminarii, aşa că ai alibiul asigurat în cazul în care te ia cineva la întrebări. Ceea ce trebuie să mai faci este să găseşti drumul cel mai scurt către toaletă, iar de-acolo ai parte numai de avantaje.

Toaleta „primăria”

Dacă ai trecut şi de Piaţa Romană şi deja te trece mult prea rău, nu ai altă soluţie decât să grăbeşti pasul. În staţia de metrou Victoriei există o toaletă, dar e al naibii de greu de găsit. Pentru cine a trecut deja de punctul acesta, ţinta este Parcul Herăstrău. Vegetaţia este luxuriantă, dar nu trebuie să recurgem la extreme, toaletele ecologice sunt la tot locul. În cazul în care până şi drumul până acolo pare prea lung pentru nevoile care te încearcă, ai la îndemână, chiar la ieşirea din gura de metrou Aviatorilor, o toaletă publică ce pare desprinsă dintr-un film SF. Deşi stă în văzul tuturor, este totuşi cât se poate de bine camuflată. În primul rând nu arată ca o toaletă, ci ca un chioşc de bilete. În al doilea rând, unde ar trebui să scrie „toaletă” scrie „primăria”, iar semnul omului care are nevoie să o folosească este mult mai mic şi mai greu de distins. În fine, ai ajuns, ai apăsat butonul, ţi s-au deschis poriţile... Uşa se închide etanş în urma ta, iar deasupra closetului ai inscripţia în stil graffiti a unui om care ştie despre ce e vorba: „Fântâna tinereţii”...
Al treilea scenariu, şi cel mai rău, vine însă atunci când nu eşti în centru, nu ai parcul lângă tine, nu ai toalete publice, ecologice, facultăţi sau hoteluri în zonă, iar singurele fast-food-uri din jur sunt nişte chioşcuri care vând shaorma. Rămân doar gangurile şi binecuvântările aduse celor care au plantat corcoduşi în grădinile blocurilor.
 

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine