Marian SULTĂNOIU
23523 vizualizări 9 apr 2012

După 2000, hotelul a fost achiziţionat de compania Hercesa, unul dintre cei mai mari dezvoltatori imobiliari spanioli, implicaţi în piaţa construcţiilor din România. În urmă cu două săptămâni, compania a anunţat renovarea faţadei hotelului - parte a unui amplu proces de reconstrucţie-restaurare care îi va reda acestei clădiri "pariziene" strălucirea de altădată.

Spanioli îndrăgostiţi de Bucureşti

"Am cumpărat hotelul în 2004, odată cu debutul activităţii noastre în România. Ne-a plăcut foarte mult arhitectura clădirii - vorbesc de companie; eu am venit aici în 2010". Mauricio Mesa Gomez, directorul general al Hercesa Internacional în România şi Bulgaria, este surprinzător de tânăr. Are 37 de ani, este avocat - specializat în domeniu imobiliar, cadastru, urbanism -, din 2007 a reprezentat interesele Hercesa în Bulgaria, iar din 2010, compania i-a oferit, la pachet, şi România. Vorbeşte româneşte cu "aer" spaniol, dă muzicalitate şi volute limbii, o dinamizează prin "r"-uri ferme, vivace şi plăcute. Caută cele mai potrivite cuvinte, apoi întreabă privindu-te fix: "aşa?"

"Bine, aici în Bucureşti sunt mai multe clădiri frumose. Bucureştiul este un oraş minunat, cu clădiri vechi, superbe. În centru, clădirile ambasadelor, în Cotroceni. Magnific... Păcat că nu este mai curat, mai întreţinut... Aşa?! Dar, cu timpul, o să ajungem şi acolo, nu?!".

Mauricio Mesa Gomez

Hotel "Cişmigiu" - demolat la interior pentru crearea unui nou spaţiu

Când a cumpărat "Cişmigiul", Hercesa a intenţionat să păstreze clădirea în întregul ei, la interior şi exterior, şi doar să reconsolideze structura de rezistenţă. "Din păcate, însă, totul era extrem de deteriorat, zdruncinat de cutremure, de trepidaţii, aproape descompus. Hotelul nu a căzut pentru că a avut o structură mixtă - metal şi beton armat - ceea ce i-a conferit o marjă mai mare de flexibilitate, element extrem de important". În consecinţă, nu a existat altă soluţie decât aceea a păstrării faţadelor şi a demolării interiorului, în totalitate, alternativă complexă şi riscantă în acelaşi timp. "Lucrarea a presupus o mare complexitate tehnică. Am străpuns, la fiecare nivel, şi am turnat un pilon de beton, temporar, fixat prin armătură metalică, la faţadă. Apoi am început demolarea, manual, de sus până jos. Am reuşit să creăm un nou spaţiu, în subteran, unde am construit o parcare cu 36 de locuri, hotelul devenind, astfel, unicat - singura clădire istorică din Bucureşti cu parcare la subsol. La interior, am creat o structură nouă, cu instalaţii şi dotări de ultimă oră. Propriu-zis, o altă clădire ataşată faţadei istorice.

Aşa a devenit Hotel "Cişmigiu" o carte de vizită, extrem de importantă, atât pentru noi cât şi pentru oraş", povesteşte mulţumit Mauricio Mesa Gomez.

Recepţie cu fast la o sută de ani

Directorul general anunţă că recepţia clădirii va avea loc la sfârşitul lui aprilie, începutul lui mai. "Rămâne ca, ulterior, să finalizăm, în două-trei luni, interioarele - finisaje, mobilier, tocărie. Hotelul va fi gata, cu totul, în vară, dar vom organiza un eveniment de amploare în luna septembrie, la care vor participa reprezentanţii Ambasadei Spaniei, reprezentanţii patronatului Hercesa, diverse somităţi. Anul acesta, clădirea "Cişmigiu" împlineşte 100 de ani".

Altfel, spaniolii cochetează cu ideea redeschiderii restaurantului Gambrinus, în condiţii deosebite. "Este important pentru noi să refacem acest loc, cu puternică rezonanţă în amintirea bucureştenilor. Dar nu vrem să o facem oricum, ci păstrând arhitectura iniţială, ba chiar şi patina timpului. Sperăm să fie posibil. Suntem în negocieri şi dorim să ducem lucrurile la bun sfârşit", se declară optimist Mauricio Mesa Gomez.

"Mulţi ne-au crezut nebuni"

Romeo Ghica este coordonatorul Departamentului Tehnic al Hercesa România. Un fel de "antrenor-jucător" al echipei - formată, în întregime, din români -, care a pus în operă lucrarea. Şi el e foarte tânăr, la cei 33 de ani ai săi. A terminat Facultatea de Construcţii şi activează în cadrul companiei din 2006.

Romeo Ghica. foto Catalin Abagiu

"Deşi par simple la prima vedere, lucrurile n-au fost deloc aşa" spune el, alegându-şi, precaut, cuvintele. "După ce am achiziţionat clădirea, în 2004, am consacrat următorul an definitivării documentaţie de reabilitare, în vederea consolidării edificiului. Până în primăvara lui 2006, am obţinut avizele şi permisele necesare. Ne-am apucat de treabă, am curăţat clădirea, am înlăturat finisajele vechi şi, odată ajunşi la structura de rezistenţă, ne-am dat seama că, practic, clădirea nu mai poate fi consolidată".

În iulie, au anunţat primăria că trebuie schimbată soluţia, iar în toamnă, s-au reapucat de treabă. Timp de trei ani, au căutat cea mai adecvată soluţie, colaborând cu cele mai importante ateliere de arhitectură şi instalaţii din ţară. "În primăvara lui 2009, cu soluţia de rezistenţa creionată şi cu toate autorizaţiile necesare obţinute, am decis contractarea lucrărilor". În august, acelaşi an, au început lucrările de consolidare pentru faţadă şi demolarea interiorului.

"Mulţi ne-au crezut nebuni" spune zâmbind Romeo Ghica. "Lumea ne avertiza că nu vom putea face faţă provocării din cauza complicaţiilor tehnice şi a legislaţiei deficitare. Şi totuşi, după foarte multe încercări şi ipoteze de calcul, am reuşit să ajungem la o soluţie benefică pentru toată lumea". O soluţia riscantă, recunoaşte Ghica. "Faptul că am susţinut faţada clădirii, doar din interior, fără să folosim instalaţii exterioare, faptul că parte din structura nouă se ridica în timp ce structura veche era încă în picioare, a presupus un risc important pentru noi; e drept, controlat. Dar am fost nevoiţi să adoptăm soluţia tehnică pe care ne-a cerut-o clădirea. Ea ne-a dictat, iar noi ne-am asigurat că tot ce ne cere ea se face la timp", spune, mult mai relaxat azi, Romeo Ghica.

Lemnul, o poveste în gri

Şeful tehnicului ne asigură şi el că, în trei-patru luni, totul va fi gata. "Mai sunt finisajele de pus la punct. Suntem pregătiţi să vopsim, să punem uşile şi să mobilăm. Dar..." pentru că există şi un dar, povestea cu lemnăria nu e deloc atât de simplă precum pare.

"Vrem să dăm unitate clădirii, în ansamblu, ceea ce ne-a făcut să nu tratăm separat mobila, tocăria şi elementele de design. În România n-am găsit o companie, care să furnizeze un serviciu complet de această natură. În Spania, da. Pe mine mă interesează ca dulapul şi uşa să aibă aceeaşi textură. "Agregatorul" spaniol înglobează mai mulţi producători - de uşi, de mobilă, de varii elemente din lemn. Furnizorii ştiu că nu trebuie să adauge stratul final de furnir, până când acesta nu va fi ales de beneficiar. Odată ales, furnirul va "îmbrăca" în aceeaşi culoare şi textură, atât uşile, cât şi restul elementelor de decor ori mobila", explică Ghica.

Furnirul ales de Hercesa pentru "Cişmigiu", va avea textura stejarului, băiţuit în tonuri de gri. "Am mers pe ideea contrastului. Pereţii vor avea nuanţe de alb şi anumite variaţiuni de gri, de exemplu în băi. Acest contrast face necesară existenţa anumitor puncte de culoare. Cu atât mai bine este pusă în evidenţă o lampă roşie într-un decor contrast de alb şi gri. De altfel, culorile au fost impuse chiar de faţadă" mai spune Romeo Ghica.

Baia face legea

În final, reprezentantul Hercesa ne destăinuie "secretul" aparthotelului "Cişmigiu". "Cele 60 de camere ale hotelului sunt, de fapt, 60 de miniapartamente de două camere, cu suprafeţe cuprinse între 45 şi 50 de mp. Am fost nevoiţi să alegem această soluţie, întrucât camerele vechiului hotel nu aveau băi. Dacă am fi amplasat câte una, în fiecare cameră, suprafeţele s-ar fi redus prea mult. Aşa că am cuplat camerele, în care am amplasat băile necesare. Anumite apartamente dispun şi de bucătării complet utilate, altfel foarte necesare", adaugă Romeo Ghica.

Date tehnice

Lucrările de construcţie au durat trei ani - 2009-2012 - şi se ridică la o valoarea aproximativă de 15 milioane euro;

Suprafaţa totală construită este de 9.791 mp;

Proiectul cuprinde spaţii comerciale la parter, spaţii pentru birouri la mezanin şi etajul 1 şi un hotel de 4 stele, cu 60 de apartamente, dispuse la etajele 2, 3, 4 şi 5.

De asemenea, clădirea este prevăzută cu o parcare subterană, de 36 de locuri.

Spaţii închiriate

O parte din parter, întreg mezaninul şi o parte din etajul 1 au fost închiriate de Institutul Cervantes.

Spaţii disponibile

Două spaţii comerciale (200 şi respectiv 270 mp utili), la parter, şi aproximativ 600 mp de open space pentru birouri, la etajul 1.

Pentru cele de la parter, Hercesa este în discuţii avansate cu companii interesate să investească în viitoarea berărie Gambrinus, ce va fi amplasată exact în spaţiul în care a funcţionat începând cu anul 1941, precum şi cu un cunoscut brand de cafenele, care intenţionează să deschidă o nouă locaţie în clădirea "Cişmigiu".

Hercesa mai poartă discuţii în vederea deschiderii unei sucursale de bancă, a unei farmacii şi a unei librării.

Cine este Hercesa România

Compania spaniolă Hercesa şi-a început activitatea în România în anul 2004, odată cu achiziţionarea clădirii "Cişmigiu". În prezent, dezvoltatorul imobiliar a finalizat şi a dat în folosinţă 420 de apartamente, în cadrul Vivenda Residencias (proiect dezvoltat în zona bulevardului Basarabia). În continuare, are în vedere construcţia a încă aproximativ 5.100 de locuinţe, prin cele trei proiecte ale sale: Vivenda Residencias, Ansamblul Ghencea (zona Prelungirea Ghencea) şi Estellas Residencias (în zona Şoseaua Orhideelor).

Viaţă de hotel. Istorii

Hotelul "Cişmigiu", denumit iniţial "Palace", ridicat în anul 1912, este prima clădire construită pe Bulevardul Regina Elisabeta. O lungă perioadă de timp, hotelul a constituit unul dintre simbolurile Bucureştilor, fiind, până la 1948, proprietatea renumitului arhitect aromân Nicolae Nacu Pissiota, care l-a şi proiectat. După acest an, resortul a fost naţionalizat.

La începutul anilor '20, cu cele 200 de camere ale sale, "Cişmigiul" era considerat drept unul dintre marile hoteluri ale Capitalei, foarte frecventat datorită poziţiei sale centrale şi a eleganţei recunoscute - pereţii camerelor erau tapetaţi cu foiţă de aur.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, asupra clădirii a fost lansată o bombă, care a străpuns acoperişul din beton, ajungând până la etajul 3. Din fericire, nu a explodat.

Din 1948, odată cu naţionalizarea, începe şi degradarea clădirii, lăsată de comunişti în voia sorţii. Închis în 1970, hotelul devine, după 1989, căminul studenţilor ATF. În acea perioadă are loc un tragic accident, în care o tânără studentă din Republica Moldova îşi pierde viaţă după ce cade în puţul liftului unde agonizează trei ore fără să poată fi salvată. Moartea tinerei îl afectează pe solistul trupei Vama Veche, Tudor Chirilă, care transpune, pe melodia formaţiei Eagles - "Hotel California" -, versurile studentului la acea vreme, Cristi Iacob - cazat în acelaşi cămin -, cântecul intitulându-se "Hotel Cişmigiu". La scurt timp, căminul redevine hotel, pentru ca, în 1995 să fie închis definitiv. La începutul anilor 2000, clădirea este retrocedată proprietarilor de drept.

Berăria "Gambrinus"

Berăria "Gambrinus", în "original", nu este aceea care a funcţionat începând cu anul 1941 în clădirea "Cişmigiu".

Locanta lui Nenea Iancu, născută la 1901, era amplasată vizavi de vechiul Teatru Naţional, de pe Calea Victoriei, bombardat de americani, în 1941. Berăria s-a dovedit a fi singura "afacere de succes", la public, a marelui dramaturg, devenind în scurt timp un adevărat brand. După plecarea lui Caragiale la Berlin, berăria a fost preluată de alt "cârciumar", dar specificul a rămas acelaşi. În 1940, clădirea în care funcţiona "Gambrinusul" a fost demolată. La scurt timp, însă, un "întreprinzător" pe nume Naumescu a deschis o cârciumă de lux, la parterul Hotelului "Cişmigiu", pe care a botezat-o "Gambrinus". Aşa i-a rămas numele până astăzi.

Citește și: