Hoţii de hipermarket: doctori, ingineri, profesori. Săracii nu riscă

În 2009 au crescut furturile de mâncare din hipermarketuri, cele de băuturi au scăzut, iar cosmeticele – preferatele hoţilor – sunt ca întotdeauna la fel de vânate /// Foto: Gândul/Octav Ganea

Furturile se estimează că reprezintă între 1 şi 1.5% din cifra de vânzări a hipermarketurilor româneşti. Cele mai vizate sunt raioanele de cosmetice, băuturi şi, de când cu criza, şi alimentele

G.A., manager într-un hipermarket cu acţionariat francez: "Nouă lunar ni se prezintă liste cu interpelările făcute de cei de la securitate. Pe tabel sunt trecute vârsta şi profesia celor care fură. Vă pot spune că avem printre hoţi şi medici, şi ingineri, şi profesori. Amărâţii nu prea se riscă. Tot cei cu venituri medii se înghesuie. Sunt unii care numai de plăcere fură, nu neapărat că au nevoie, ci să se simtă ei bine că «dom'ne, i-am făcut şi pe ăştia»". Cele mai expuse hipermarketuri în faţa hoţilor sunt cele bucureştene, explică G.A.: "În Bucureşti sunt de departe cei mai mulţi. Cred că în fiecare magazin ajung la 80 cei care sunt prinşi în fiecare lună, în timp ce în provincie sunt despistaţi cam 15-20".

Ce păţesc cei prinşi? "Infractorii care sunt la prima abatere sunt puşi să plătească ce au sustras, sunt introduşi în baza de date a magazinului, iar de la a doua în sus sunt daţi pe mâna poliţiei". Însă în magazinele foarte aglomerate din Bucureşti, poliţia nu ajunge întotdeauna: "Când vin, poate îl mai ating şi ei pe ăla ca să se mai descarce de frustrări. Însă de-atât de multe ori i-am solicitat, că de multe ori nici nu mai trimit echipaje. Atunci, agenţii noştri le dau drumul hoţilor să plece acasă. Dacă o fac pe picioarele lor, asta nu mai ştiu". În 2009 au crescut furturile de mâncare din hipermarketuri, cele de băuturi au scăzut, iar cosmeticele - preferatele hoţilor - sunt ca întotdeauna la fel de vânate.

G.A. descrie specificul fenomenului: "Anul trecut s-a observat o creştere a numărului de alimente sustrase. Se fură în special produsele scumpe: muşchiuleţi şi alte minuni de felul ăsta cum sunt salamurile uscate gen salam de Sibiu, care-s mai mărunţele. Problema e în special în zilele aglomerate, unde la înghesuială nu prea ştii ce face omul, cum îşi vâră batonul de salam pe mânecă sau prin alte locuri. Teoretic, produsele ar trebui să declanşeze alarma când hoţul iese printre porţile antifurt, dar mulţi din ei ştiu unde-s puse «antivolurile» cum le spunem noi, şi le rup". La rându-i, Ban Robert Istvan, comerciant de sisteme de porţi antifurt, urmăreşte fenomenul îndeaproape: "Acum sunt foarte multe probleme cu furturile de alimente. Se fură şi caşcavalul de trei lei şi salamul de 5 lei. Asta este o problemă foarte mare".

Angajaţii fură de foame

Managerul G.A. a constatat că, pe fondul crizei economice, a crescut şi frecvenţa furturilor cu autori din interiorul companiei: "Se vede şi în rândul angajaţilor că o fac de foame. Stăm şi-i urmărim şi i-am prins cum fură pentru acasă. Cel mai simplu truc e să ia muşchi sau pulpă de porc şi să o eticheteze ca oase. Însă avem porţi de securitate şi la «ieşire personal», unde am introdus proceduri de control foarte stricte. De exemplu, tot ce cumpără angajaţii se recântăreşte pentru ei la gramaj". În ultimii ani s-a mai observat o tendinţă: "Pe băuturi a fost o perioadă când se fura whisky într-o veselie, dar acum nu se mai riscă lumea, pentru că preţurile au scăzut cât de cât. Oricum, chiar şi aşa, furturile de băuturi depăşesc media, urcând spre 2% din vânzări. Per total magazin e prevăzută o pierdere undeva cam de maximum 1%, căreia noi îi spunem «demarcă necunoscută», în care trebuie să ne încadrăm. E cumva targetul impus securităţii, însă acest 1% include, pe lângă furturi, şi greşelile de recepţie, adică atunci noi trecem în sistem că am primit zece produse, dar de fapt am primit opt, precum şi greşelile de scanare la casă, când clientul are trei produse, dar casiera scanează doar două".

Docurile de acostare a tirurilor reprezintă un alt punct nevralgic pentru securitate. Aurel.I., fost însoţitor de bord la un livrator de cartofi congelaţi la pungă către hipermarketuri, îşi aminteşte metoda folosită de colegul său de tură pentru a-i păcăli pe gestionari la predarea mărfii: "Şoferul cu care eram descăra la o singură livrare câte 40 de cutii de câte zece kile o dată. Omul scotea câte două, trei pungi de cartofi dintr-una din cutii şi, cum le descărca pe toate o dată, era greu să te prinzi că printre cele 40 de cutii care cântăresc 10 kg e şi una mai uşoară. Nu puteau să le verifice pe toate. Ar fi trebuit să le ia la puricat pe fiecare în parte sau să le pună toate pe-un cântar, însă la cantităţi mari e destul de greu de sesizat o diferenţă foarte mică".

Pe lângă «demarca necunoscută», care reprezintă 1% din cifra de vânzări, hipermarketurile mai pierd încă 1% prin «demarca cunoscută», adică trecerea în inventar ca pierderi a produselor deteriorate sau perisabile. Însă furturi apar şi aici. Iată mărturia lui V.L., care coordonează o echipă de agenţi de pază la un supermarket austriac: "Când aruncăm stricăciunile, îi mai las pe unii să-şi pună la fundul coşului ananaşi buni şi deasupra să aranjeze de impresie câţiva mai scofâlciţi. Mă fac că nu văd şi ei îi dau mai departe la ţigani, care îi vând la tarabă în piaţă a doua zi".

Oficialii principalilor retaileri prezenţi pe piaţa din România au refuzat categoric să ne ofere orice informaţie despre nivelul "furturilor din hipermarketuri", însă pe baza informaţiilor colectate, estimăm pierderile pricinuite strict de furturi undeva în jurul a 1-1.5% din cifra de vânzări, pagube reflectate în preţul final plătit de consumator.

Cosmeticele se fură dintotdeauna cel mai bine

Cosmeticele au fost mereu pe primul loc în preferinţele hoţilor: "Raionul pe care merg predominant hoţii e cel de cosmetice. Acolo e bătălia cea mai mare, acolo ne cocoşează. Preferă fineţurile, că merg pe principiul: «Băi, măcar dacă mă risc, să mă risc pentru ceva care merită»".

Ca fenomenul să fie ţinut sub control, în fiecare moment sunt infiltraţi printre clienţii hipermarketului unde lucrează G.A. câte doi agenţi de securitate sub acoperire, care stau la pândă. Acestora li se furnizează prin cască informaţii din dispecerat, de unde se urmăresc mişcările cumpărătorilor prin intermediul camerelor video de supraveghere. În paralel, casierii sunt instruiţi şi supuşi la intervale regulate unor "teste-capcană", în care aşa-zişi clienţi - în realitate responsabili cu combaterea sustragerilor din magazine - pun pe banda rulantă produse purtând alte etichete decât cele originale sau ambalaje al căror conţinut a fost înlocuit.
De cele mai multe ori nu doar casierii, dar chiar şi casierii-şefi pică aceste teste. Nici măcar porţile antifurt nu-şi fac treaba pe deplin: "Un sistem de porţi antifurt e compus din două antene: una e emiţătorul şi cealaltă e receptorul. Emiţătorul emite la frecvenţa de 8 Mhz şi, dacă e trecută o etichetă antifurt printre cele două porţi, aceasta va modifica radio-frecvenţa de la 8 la 8.2 Mhz şi receptorul va recepta semnalul etichetei. Eticheta e o bucată de hârtie imprimată cu cod de bare, dar asta este numai faţa. Sub ea avem un cip imprimat, el fiind cel care face modularea frecvenţei. Numai că metoda nu merge în cazul produselor acoperite cu folie de aluminu, deoarece metalul acţionează ca un scut radio, eticheta nemairecepţionând semnalul". Inclusiv camerele de supraveghere au limitările lor, explică Ban Robert Istvan: "Degeaba derulaţi înregistrarea să vedeţi la televizor cine-a furat sticla de Jack, dacă marfa e deja ieşită din magazin".

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine