În război cu decibelii de la parter

Bilele şi tacul, coşmaruri zilnice pentru locatarii de deasupra unui club n Fotografii: Valeriu Tanasoff

Vrei să dormi noaptea? Pune-ţi dopuri de urechi! Este sfatul pe care o dispeceră de la 112 l-a dat unei bucureştence care a reclamat gălăgia din clubul vecin. În altă parte, o bătrână care locuieşte deasupra clubului de la parterul blocului a găsit soluţia: nu se mai chinuie să doarmă noaptea; stă până dimineaţa pe messenger şi doarme ziua

Stai întins pe pat, iar bilele parcă ţâşnesc din podea şi se urcă pe tine, îţi intră în urechi, în ochi. Altele coboară din tavan şi curg peste tine în valuri. Imposibil să scapi. De undeva, de sub tine, auzi continuu, de ore întregi: „poc-poc-poc”. Jos, la parter, se joacă biliard. Deschizi ochii. Până se crapă de ziuă rămâi aşa, încremenit, dibuind jocul prin pereţi – acum a spart, acum dă cu tacul de podea...

Se întâmplă în inima Capitalei, în Piaţa Romană. La primul etaj al blocului e club de biliard - 500 de metri pătraţi, 17 mese - , la etajul doi locatarii s-au îmbolnăvit de nervi. „Sunt cam surd, dar chiar şi aşa îmi pocăne bilele în cap permanent. Le aud clar şi dimineaţa, şi noaptea. Bilele le-am auzit prima dată într-o noapte. Nevastă-mea a sărit din pat, a zis că e cutremur, că l-a trăit pe cel din ‘77. Acum trei ani, când s-a deschis biliardul, nu a venit nimeni să ne întrebe dacă suntem de acord să suportăm aşa ceva”, se plânge locatarul Ilie Lupu. La cei 71 de ani ai lui n-a jucat niciodată biliard. Îl urăşte. Dar şi vecinii tineri mai au puţin şi ajung la nebuni.

Marius are 26 de ani şi se perpeleşte în fiecare noapte înainte de somn. La el, cel mai tare se aud bilele chiar din dormitor. „Se aude chiar şi când jucătorul scutură tacul de podea, nu înţeleg cum anume se poate transmite asemenea sunet prin pereţi...”, spune el. Dar cel mai enervant e când asistă la o partidă întreagă de biliard chiar din baie, din mijlocul unei căzi pline cu spumă. El, care a mai jucat biliard chiar jos, zice că ar putea să reconstituie din cadă toate mişcările jocului.

Patronul clubului a fost sincer mirat de supărarea locatarilor. „N-a venit nici unul să-mi zică ceva. Dacă nu-mi spune nimeni nimic, eu n-am de unde să ştiu. Dar oricum suntem în regulă. Am comandat unei firme autorizate o expertiză tehnică cu sonometrul, aparatul de măsurat sunetele. Am plătit pe expertiză 2.000 de lei şi apoi am trimis raportul primăriei, să se vadă că nu depăşim valorile admise. Dar clubul e bine antifonat, are o placă de beton groasă de 60 centimetri pe care poate să treacă şi un tanc, o pânză de aer, izolatoare, de 30 centimetri şi un tavan fals şi el izolat fonic”, ne-a explicat Florin Udrişte, administratorul clubului.

Cum înghite Vera hărmălaia a 1.500 de oameni odată

Un club cu muzică şi fiţe pe Bulevardul Ştefan cel Mare, tot la parter de bloc. Răbdarea oamenilor s-a terminat demult. Ne-au întâmpinat cu „de când vă aşteptam!”. Locatara Vera, femeie serioasă între două vârste, asistă din vârful patului la toate petrecerile kinky de jos. Are apartament cu trei camere chiar deasupra clubului. Sub podeaua ei se distrează şi câte 1.500 de oameni odată, high-life-ul Bucureştiului de noapte. Înăuntru nu te auzi om cu om.

Pe o scenă, câteva animatoare dansează aproape despuiate, altele bat cu beţele în nişte butoaie, difuzoarele urlă, iar clienţii conversează urlându-şi la ureche. „De fapt, nu muzica se aude, ci başii, ca nişte bubuituri continue în stomac, de la zece noaptea până la cinci dimineaţa. Este şi o zonă cu restaurant, iar de la mine din apartament aud uneori şi cum se trage scaunul ori masa. A venit un poliţist să constate, dar a plecat pe motiv că nu e aşa multă gălăgie. Dar una e când vii numai în vizită şi alta e când pui capul pe pernă”, zice Vera. Vecina ei stă cu două etaje mai sus, dar gălăgia suie până acolo. „Păi nici ăia de la cinci nu pot să doarmă”, zice femeia. Are 75 de ani şi a găsit cum să învingă în războiul cu decibelii: noaptea nu mai doarme deloc, ci vorbeşte pe messenger cu nepotul din Caraibe.  

Poliţia zice că n-are ce face: nici cu amenzile nu se rezolvă

„Dacă te supără gălăgia, bagă-ţi dopuri în urechi! Exact aşa mi-a zis dispecera de la 112. Dar cred că până la urmă o să-mi crape căpăţâna; toată noaptea bum-bum-bum, de doi ani de zile. Nici nu mai ştiu când am dormit ultima dată opt ore. De nervi, am slăbit zece kile”, spune Florica Zoiţan de pe strada Valerian Prescurea. Stă la casă, iar zona e aparent liniştită. Night-clubul e aşezat chiar în faţa locatarei, tot într-o casă. Are garduri înalte şi poarta încuiată. „Normal, ziua doarme toată lumea şi noaptea lucrează”, zic vecinii. „Într-o noapte n-am mai suportat şi am intrat peste ei, în club. M-au întrebat ce caut acolo, ei n-au nevoie de personal. La poliţie sun mereu, vin, pleacă, dar difuzoarele nu se opresc niciodată”, povesteşte Florica.    

Poliţiştii ne-au explicat că n-au ce să le facă patronilor de cluburi. „Noi venim la orice sesizare că, dacă nu, ne-a luat dracu’. Dar problema alta este. Putem să dăm câte amenzi vrem, însă Legea 61 din ’91 nu are şi pârghiile prin care să verificăm dacă se plătesc amenzile. Sau, unii le plătesc şi continuă ce au început. Din cauza legii, Poliţia e ineficientă. De pildă, ultima amendă dată la Bamboo a fost de 150 de milioane vechi. Cât înseamnă asta pentru ei? Vreo două sticle de whisky de fiţe”, explică Cornel Diaconu, comisar la Serviciul Ordine Publică din cadrul Poliţiei Capitalei.

„S-ar mai putea lua şi măsura de muncă în folosul comunităţii. Dar legea spune că asta se face numai cu acordul contravenientului. Şi până acum nici unul nu a fost de acord. Un alt aspect: poliţia poate propune primăriei suspendarea temporară a activităţii unui club sau restaurant gălăgios, iar primăria trebuie să ne trimită un răspuns că e de acord. Ei bine, noi propunem şi tot propunem, însă primăria nu ne răspunde. Şi n-avem ce mai face”, adaugă comisarul. Numai în luna iunie a primit aproape 200 de reclamaţii pentru cluburi, restaurante, terase şi discoteci. Din toate astea, un sfert a venit numai pentru cluburi, majoritatea situate la parterul blocurilor. Amenzi au primit şi mai puţine, vreo 26, dar sume aproape simbolice, în valoare totală de 21.000 de lei.

Cornel Diaconu (comisar Ordine Publică) - „Ultima amendă dată la Bamboo a fost de 150 de milioane vechi. Cât înseamnă asta pentru ei? Vreo două sticle de whisky de fiţe”

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine