45 comentarii 13 afișări

Instinct de salvator - VIDEO

de Răzvan POPA Postat la: 25.11.2007 16:54 Ultima actualizare: 25.11.2007 19:37

Instinct de salvator

Poliţistul giurgiuvean Daniel Radu venise în satul Vedea să ancheteze o crimă, când s-a ivit o nouă speţă: un tânăr coborâse în fântână şi se intoxicase cu monoxid de carbon

Criminalistul n-a mai stat pe gânduri. Şi-a scos cămaşa şi pistolul, a coborât în fântână şi a salvat o viaţă

Scrisoare către ministrul de Interne: „Mă numesc Ecaterina Ţogoe. Sunt din localitatea Vedea, judeţul Giurgiu. La 29 mai 2006 am suferit un mare necaz în familie. Băiatul meu, de 22 de ani, student la Politehnica din Timişoara, a intrat într-un puţ din care evacua apa cu o pompă de benzină. S-a intoxicat cu monoxid de carbon şi numai datorită unui salariat de-al dumneavoastră copilul meu trăieşte (...) Am vrut să mă adresez dumneavoastră, să ştiţi că aveţi oameni deosebiţi”.

Era în primăvara lui 2006, când arşiţa începuse să topească Valahia. La 10 kilometri de Giurgiu, în Vedea, satul era strâns pe uliţă. În mărginime, pe izlazul ce dă spre Dunăre, fusese găsit unul spintecat. Echipa de criminalişti „de la municipiu” era deja în anchetă. Printre ei - agentul şef Daniel Radu, de la Serviciul de Investigaţii Criminale. Poliţiştii intraseră la Eugen a lui Degeratu, „om bun, la care vine lumea să-şi spună necazurile, ca la spovedanie” şi care ştie tot ce mişcă în Vedea. Povesteşte Degeratu: „Eram sub umbrar şi vorbeam despre caz. Iaca ce vine la gard unul de-i tocmit cu ziua. Eugeneee! Dă-mi repede o mască de gaze, ţipă ăla. Am rămas cu gura căscată.

Ce să facă amărâtul cu masca de gaze? Pe urmă îmi spune speriat toată tărăşenia”. El zice că abia ce a înţeles, din bâiguielile omului, că cineva era pe moarte - „Îl prinsese monoxidul într-o fântână”. Eugen Degeratu şi agentul Daniel Radu au fugit peste drum, unde era puţul. „În jurul tubului erau patru inşi. Strigau ceva în jos. M-am uitat, m-a apucat fiorul: în buza puţului era numai fum. Nu se vedea nimic înăuntru. Fumul era, aşa, ca o ceaţă”, povesteşte Daniel Radu.

La gura puţului, satul dădea sfaturi

Sătenii s-au îngrămădit să-i spună poliţistului ce au văzut: „ăla a lui Ţogoe”, de-i student, a vrut să golească puţul, a băgat motopompa înăuntru şi a intrat după ea, că trăgea greu. Pe urmă nu s-a mai auzit nimic. Noroc cu unul de a trecut pe acolo şi a desluşit un horcăit greu de venea din pământ. În fântână, puştiul încercase de vreo două ori să urce scara pe care şi-o adusese. Ultima dată căzuse greu şi nu se mai ştia nimic. Bărbaţii adunaţi încercaseră mai tot, dar le era frică să intre după student, aşa că aruncaseră o frângie „ca ăla de jos să se prindă, şi noi să-l tragem”. Lucian Ţogoe era, însă, prea ameţit să mai caute, în întuneric, sfoara. Pe urmă s-au mai adunat şi alţii din sat.

Unul a venit cu ideea să-i arunce tânărului un furtun, să respire prin el. „Mi-am dat seama imediat ce s-a întâmplat. Pompa care scotea apa mâncase tot oxigenul. De aia, când se oprea, când mergea. Lucian Ţogoe a crezut că s-a defectat aparatul şi a coborât după el. Când a ajuns jos – monoxidul l-a terminat. Ştiam că e o chestie de secunde. Furtunul aruncat de săteni în fântână nu ajuta. Nici un scafandru, măcar, cu plămânii beton, nu ar fi putut să tragă aer prin furtunul ăla de 9 metri”, povesteşte Daniel Radu.

Poliţistul n-a mai stat pe gânduri: „În momentele alea nu prea te gândeşti la ce faci”. Şi-a aruncat cămaşa, iar pistolul şi legitimaţia le-a dat unui coleg. „Eu am alergat acasă. Pe 100 de metri, am bătut recordul. Îmi trebuia o frângie cu care să-l leg pe poliţist când intră în puţul ăla”, spune şi Eugen Degeratu. Când a ajuns la fântâna-cavou, Eugen l-a văzut pe poliţist cum intră fără niciun ajutor – „Am urlat la el, l-am apucat de brâu şi l-am legat bine cu parâma”.

Cea mai mare recompensă – mulţumiri cu lacrimi în ochi

„Am intrat în fumul ăla, repede. Nu aveam niciun plan. Deodată fumul s-a risipit. Am privit în sus şi am văzut perdeaua. Din cauză că afară era arşiţă, ceaţa de fum plutea doar la buza puţului. Eu îmi ţineam respiraţia. Nu fumez, nu beau şi mă bazam pe constituţia mea să rezist cu aerul în piept cât mai mult. Am ajuns jos şi l-am văzut: tânărul era întins pe o dungă de lemn, cu piciorul prins sub scară. Avusese noroc, nu căzuse cu capul în apa rămasă. Nu mai horcăia, nu mai dădea niciun semn. M-am pus lângă el şi m-am chinuit să-l leg”, povesteşte Daniel Radu. În înghesuiala fântânii, poliţistul s-a zbătut ca să poată să-l asigure pe student. Tânărul era voinic şi cam de 1.90 înălţime. „Atunci a fost rău. Din cauza efortului mi-am pierdut şi aerul din piept.

Am respirat ceva...nu ştiu, dar m-a moleşit. Vroiam să fac ceva cu mâna şi vedeam cum braţul ăla abia se mişcă. Pereţii puţului ba se lungeau, ba se lăţeau. Îmi venea să dorm. Apucasem să îl leg pe puşti şi...nu mai ştiu aşa bine”, povesteşte poliţistul-erou. Eugen Degeratu spune că, de sus, aştepta semnul să tragă de parâmă. A auzit ceva şi a început să ridice un corp greu. Primul scos a fost Lucian Ţogoe - „vânăt, cu muşchii încleştaţi. Nu mai respira”. Al doilea a fost poliţistul. „Dăduse un pic ochii peste cap”, râde acum Eugen.

Poliţistul şi-a revenit în câteva minute; tânărul a rămas ca mort. „L-am pus pe o parte să nu-şi înghită limba. Omului îi trebuia aer, da’ venise jumate de sat acolo. Babele se aruncaseră peste el, să-l bocească”, zice Eugen Degeratu. Poliţiştii de la „Crimă” au sărit să împrăştie sătenii adunaţi ca la circ. Pe urmă, Daniel şi Eugen au încercat să-l facă pe student să respire. Au vrut să-i deschidă gura – nimic. „Maxilarele erau încordate. Am reuşit să-l descleştăm cu un băţ, că altfel murea acolo. Cineva adusese din trusa de prim ajutor de la maşină un tub de plastic. I l-am pus şi abia atunci i s-au umplut plămânii cu aer”, spun cei doi eroi. În câteva minute, Lucian Ţogoe a deschis ochii şi a bâiguit ceva.

„Atunci ne-am dat seama că e totul în regulă...am plecat”, zic cei doi. Poliţistul şi-a văzut de anchetă, Eugen Degeratu s-a întors în curtea lui. După eveniment, agentul şef Daniel Radu a fost citat cu ordin de zi pe unitate. De la Ministerul de Interne i s-au dat o diplomă şi o plachetă. Cu studentul nu a vorbit niciodată, iar cu tatăl băiatului nici atât: omul e supărat; cândva poliţistul îi suspendase permisul pe motiv de alcool! „Pentru mine, cea mai mare recompensă a fost în dimineaţa în care, venind la serviciu, am văzut-o pe mama băiatului cum mă aşteaptă. Mi-a mulţumit şi, cu lacrimi în ochi, mi-a spus că i-am înviat copilul. Că puştiul ei se născuse a doua oară...”.



Citeşte aici Episodul 10: Cei 6 samariteni care au salvat Careiul - VIDEO

Citeşte aici Episodul 9: Elevul Costel - nota zece la curaj - VIDEO

Citeşte aici Episodul 8: Poliţiştii de frontieră - moaşe comunale - VIDEO

Citeşte aici Episodul 7: Salvamarul... de pe Siret - VIDEO

Citeşte aici Episodul 6: Viteaz la 15 ani - VIDEO

Citeşte aici Episodul 5: Dependentă de fapte bune - VIDEO

Citeşte aici Episodul 4: Salvatorul din bucătărie - VIDEO

Citeşte aici Episodul 3: Poliţistul care a intrat în foc după patru ţânci - VIDEO

Citeşte aici Episodul 2: Îngereasa minerilor - VIDEO

Citeşte aici Episodul 1: Pădurarul căzut din cer - VIDEO


Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine


 

 

Tag-uri:
instinct
,salvator
,campanie
,gândul
[+] Adauga un comentariu
Urmareste Gandul.info prin:
facebook
twitter
RSS  | mobil

45 Comentarii [+] Adauga un comentariu

#1 gandul.info 26.11.2007 12:35

Scrisoare către ministrul de Interne: „Mă numesc Ecaterina Ţogoe. Sunt din localitatea Vedea, judeţul Giurgiu. La 29 mai 2006 am suferit un mare necaz în familie. Băiatul meu, de 22 de ani, student la Politehnica din Timişoara, a intrat într-un puţ din care evacua apa cu o pompă de benzină.

 
#2 Dragos Dinca - INA 26.11.2007 12:35

Tin sa spun ca il admir pe acest politist. Este un exemplu de promptitudine, disciplina si curaj.Bravo.

 
#3 belo 26.11.2007 13:55

Oamenii de Bine din Politia Romana! respect!!!

 
#4 Mihai 26.11.2007 15:36

Te racoreste la suflet cand citesti asa ceva. Asta vreau sa prezinte media, acte de curaj ale unor oameni obisnuiti, fapte de viata care sa zideasca pe cititor, nu stiri aiuristice si naucitoare. Pe matale Domnule politist vreau sa te strang la piept si sa te pup pe amandoi obrajii. Ai castigat ceea ce putini oameni au, Dar de la Dumnezeu.

 
#5 eleodor dumitru 26.11.2007 16:49

bravo lor vedeti ca an politie sunt si oameni oameni

 
#6 OM 26.11.2007 19:27

BRAVO POLITIA.

 
#7 OM 26.11.2007 19:29

PULITIA S-AU MILITIA?

 
#8 Nicoleta 29.11.2007 17:50

Cind dai nastere unui copil iti implinesti o dorinta fara margini, cind creste acel copil viata infloreste in familie, cind bucuriile lui se transforma in risete de fericire inima parintelui se simte implinita, cind se intimpla ca copilul sa aiba primele probleme apare panica si suferinta parintelui,oare se poate masura durerea si suferinta acelei mame care si-a vazut copilul aproape mort, trecandu-i prin fata ochilor clipele anilor in care la crescut, poate spune cineva cat masoara fapta acelui politist care se pare ca ar fi ramas anonim fara implicarea acestei redacti uimitoare, a reusit cineva sa-l recompeseze indeajuns pentru salvarea unei vieti, lucru cel mai de pret pe acest pamant. Suntem mandri de eroi si de faptele lor insa nu-i rasplatim pentru a constientiza si pe alti semeni sa inteleaga ca viate este nepretuita pe acest pamant. A riscat sa-si piarda viata sa pentru a face fericita o familie simpla de la tara care prin natura origini nu beneficiaza de prea multe clipe fericite. Oare familia lui a imbratisat aceasta decizie, oare conta parerea familiei in fata acelui eveniment. De la aceste intrebari ar trebui sa plece iubirea noastra pentru acest politist care a inteles ca viata noastra a contribuabililor este mai presus decit a lui, ca fericirea noastra este mai importanta decit a lui care cu buna credinta a imbratisat aceasta meserie cu tot cu riscurile sele. Sunt mindra de el pentru ca sunt MAMA, am un fiu de seama celui salvat si pot spune ca citind acest articol am plins cu fiul meu in brate gindindu-ma la durere de al pierde. Domnule ministru sa iubiti acesti oameni care contribuie cu viata pentru respectarea juramintului dat, care nu ies in fata cu fapte condamnate de cetateni in aceste zile de tranzitie. Dorinta mea ar fi sa-l vad fericit pentru primirea unei recompense pe masura faptelor sale si sa continuie in masura posibilitatilor legale sa ne apere viata, bucuriile si fericirea copiilor pe mai departe. Va multumesc ca mi-ati oferit posibilitatea de a-mi exprima trirea sufleteasca cu privire la actiunea politistului roman de care sunt foarte mandra chiar daca l-am vazut doar in acest reportaj. Dumnezeu sa-l apere si sa-i dea putere sa poata avea grija de familia si copii sai dar si de ai nostri.

 
#9 gore 29.11.2007 18:16

bravo omule, ai suflet mare,pacat ca nu esti sef sa da-i un exemplu celor mici, ca celor mari nu le poti fece acest lucru ca au frica de scaune si sa nu-si piarda afacerile. Te apreciez si spun totodata ca gestul tau a fost considerat de multi ca fiind prostesc si fara de inteles, motivatia fiind schimbul de vieti pe care puteai sa-l faci cu acel tinar, insa Dumnezeu te-a ajutat si ai reusit sa aduci din strafundul pamantului inca o viata cu tine. Imi pare rau ca nu esti parlamentar sau deputat si esti doar un simplu agent de politie ramas in anonimat, caci iti garantez aparitia pe prima pagina la aceea vreme si poate in buzunar citeva zeci de batrane, ca de omul isi riscase viata si merita o vacanta Las Vegas sa se destinda pe bani contribuabililor, ca doar salvase unul dintre ei. Seful tau a auzit de fapta ta, a iesit si el bine la cap ca doar ti-e sef si de poate el te-a instruit (pe naiba.......) ca fug de rup pamantul de raspundere. Sa auzim de bine omule si vezi sa-ti cresti copii ca alti nu au puterea sa ti salveze.

 
#10 ioana 29.11.2007 18:26

multumesc domnule politist si ma rog ca bunul Dumnezeu sa-ti dea zile cit mai multe si fericite asa cum sunt clipele mamei care are linga ea pruncul in viata si sanatos. Dupa citirea acestui articol sunt usurata sufleteste ca existi pe acest pamant pentru a ne salva vietile si mai mult pentru a ne aduce fericirea nemarginita in sinul familiei. Multumiri domnule MINISTRU ca aveti un asemenea om in sistem, care a inteles ca juramantul dat trebuie respectat cu riscul pierderi unei vieti si a fericiri familiei. Suntem mandri de curajul de a fi roman.

 
Vezi toate »

Adauga un comentariu

Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Gândul. Campurile marcate cu rosu nu sunt valide! Comentariul a fost adaugat!

Cod captcha invalid!

Introdu numarul din imagine:
Versiune mobil | completa