Istoria în imagini 3D

Laboratorul 3D al lui Matei Filip: o planşă de desen, un computer conectat la două LCD-uri de 27 inch şi o cameră foto

Muzeul Naţional de Istorie a scos la vânzare un set de cărţi poştale stereoscopice cu tezaurul, ce se vând la pachet cu o pereche de ochelari 3D

Pentru elevi şi profesori s-a lansat şi un DVD cu basoreliefurile de pe Columna lui Traian transpuse în imagini tridimensionale

Cloşca cu puii de aur 3D, coroana ţuguiată a reginei Elisabeta ori Traian încordându-şi bicepşii la Decebal care, crezând c-o să scape, s-a retras tocmai în vârful columnei acum 1903 ani. Cam aşa se vede istoria prin ochelarii roş-albaştri în varianta statică a cinematografiei 3D - imagini realizate de arhitectul Matei Filip în colaborare cu Muzeul Naţional de Istorie a României. Graphic designer care din ‘96 a lucrat cu toate televiziunile mari din România, Matei ar fi putut în mod facil să facă bani grei din 3D adăugând adâncime şi profunzime pictorialelor sexy din revistele de gen.

Trebuie doar să-ţi pui ochelarii şi vezi cum formele le prind contur: „În State s-a lansat cu succes o colecţie de 20 de cartonaşe cu asiatice dezbrăcate pozate 3D, care costă 80 de dolari împreună cu dispozitivul optic de vizualizare”. Nesurâzându-i viziunea masculilor români care poartă ochelari de carton cu o lentilă roşie şi una albastră pe nas în timp ce răsfoiesc reviste necenzurate, Matei Filip s-a gândit cum ar putea să-şi folosească cunoştinţele spre culturalizarea conaţionalilor săi. A bătut pe la porţile tuturor muzeelor cu vază din Bucureşti, cerându-le direcţiunilor permisiunea să realizeze din două unghiuri fotografii ale exponatelor pe care apoi să le editeze 3D şi să le tipărească sub formă de cărţi poştale în care exponatele să se vadă în relief.

Singura instituţie de cultură care a acceptat colaborarea a fost Muzeul Naţional de Istorie. Cum shootingul foto implica exponate din tezaurul naţional, Matei a fost trecut printr-o comisie de examinare a Ministerului Culturii, care l-a testat cât de bine intenţionat e.

Iluzia că obiectul e aproape real

La prima vedere, rezultatul muncii graficianului Matei Filip e unul palid: „20 de cărţi ilustrate care sunt uşor neclare, dând impresia că au fost imprimate la o tipografie comunistă”. Când îţi pui ochelarii pe nas, dai pe spate: „Caseta cu bijuterii primită de Principesa Maria de la doamnele române pare că iese din hârtie. Îţi vine să-i ridici capacul să vezi ce comori ascunde înăuntru”. Când vezi poza 3D a Noului Testament tras în coperţi de „pure gold” ce i-a aparţinut lui Constantin Brâncoveanu „ţi se face poftă să o răsfoieşti”, iar la vederea rhytonului de argint din sec al III-lea î.H, folosit cândva pentru libaţii, mai c-ai vrea să tragi o duşcă din el. Matei a transpus în imagini tridimensionale nu doar tezaurul, ci şi basoreliefurile de pe Columna lui Traian. În total 119 imagini care, privite prin dispozitivul optic, creează senzaţia privitorului că s-ar afla în faţa lor: „Gata cu imaginile şterse din manualele de istorie care fac antichitatea să ţi se pară plictisitoare.

Profunzimea imaginii face chiar şi cele mai nesemnificative detalii sculpturale mai uşor de observat”. Graficianul speră că într-o zi DVD-ul cu Columna lui Traian se va găsi în fiecare şcoală generală, iar la ora de istorie profesorul sau profesoara va stinge lumina, va trage perdeaua, le va da copiilor ochelari 3D şi va proiecta pe tablă imaginile la scară naturală cu încleştarea crâncenă dintre daci şi romani: „Chiar şi copiii din Cuca Măcăii, care nu dispun de bani care să le permită să vină la Bucureşti ca să viziteze Muzeul Naţional de Istorie, vor avea Columna la ei în clasă. Elevii vor fi captivaţi fiindcă vor avea iluzia că basoreliefurile sunt reale: vor vedea cutele hainelor, încordarea muşchilor şi ascuţişul săbiilor. Bine, asta dacă vreunuia nu-i vine ideea să pipăie imaginea cu mâna şi să dea de lavabila de pe zid”.

Dinozaurii de coşmar

Bine că graficianului nu i-a ieşit înţelegerea cu Antipa, fiindcă printre cele 2000 de poze făcute cu exponatele din muzeul de istorie naturală se găseau câteva sute de cadre înspăimântătoare care ar fi băgat spaima în copiii nevinovaţi când la ieşirea din muzeu şi-ar fi cumpărat ca amintire vreo carte poştală cu dinozauri 3D: „Vezi raptorii care sar din poză cu fălcile larg deschise, pofticioşi să înhaţe pe oricine cu colţii lor ascuţiţi”. Însă s-au pierdut şi imagini superbe în relief cu ouă fosile de dinozauri conţinând embrioni pietrificaţi, cu colecţia de fluturi a prinţului Caradja sau cu dioramele din muzeu „care arată chiar mai bine ca în realitate”.

Singura instituţie muzeală la care cărţile poştale 3D şi-ar fi dovedit limitele este Muzeul de Artă al României, unde doar sculpturile ar putea fi transpuse cu succes în imagini stereoscopice: „Picturile ar fi păcat. Dacă aş face unui Rembrandt o fotografie în relief ar arăta kitchos, asemeni chinezoaicelor care îţi fac cu ochiul când mişti ascuţitoarea”. Teoretic, paleta de aplicaţii ale fotografiei stereoscopice e foarte largă: „Pot să fac fotografii 3D ale unor plăci de bază care să fie folosite la sesiunile de training din industria electronică. E mult mai uşor pentru un tehnician să înţeleagă cum sunt poziţionate spaţial piesele într-o astfel de fotografie”. În schimb, în alte contexte fotografia 3D nu-şi are rostul: „O aplicaţie inutilă ar fi să merg în Casa Poporului şi să surprind imagini cu parlamentarii. Oricât ar fi imaginea de tridimensională, ei tot ca la cumetrie ar arăta”.

Tonomatul de imagini

Graficianul Matei Filip nu se teme că ideea de a face cărţi poştale 3D i-a venit prea târziu, într-un moment în care avântul tehnologic în domeniul imaginii mişcate face pe tot mai puţini oameni să-şi trimită vederi şi felicitări între ei.

Crede că toată explozia din comunicaţii-media „e un mare fâs” şi speră că într-o zi în faţa Ateneului, a Palatului Parlamentului, a Cotroceniului, a marilor bulevarde şi a fiecărui reper arhitectonico-istorico-cultural important va fi montat un automat cu aspect de binoclu la care turistul bagă fisa şi vede imagini 3D cu clădirea în diverse contexte temporale mai importante.

Până atunci lucrează de zor în atelierul său de acasă, la planşeta de desen şi pe cele două monitoare LCD gigant, din care învie la rezoluţie înaltă: dinozauri, fluturaşi, obiecte din aur şi generali romani.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine