Publicat

8

iulie

2014

11:00

13256

vizualizări

La Peciu Nou, lângă Timişoara, torţionarul Constantin Istrate trăieşte ca o mumie în cavou, sub paza strictă a soţiei: „Plecaţi, dracului, acasă! Istrate e mort. Lăsaţi-l să doarmă-n pace!”

Din Timişoara până la Peciu Nou, locul unde s-a ascuns, de ani buni, fostul comandant al Penitenciarului Gherla, torţionarul Constantin Teodor Istrate, nu-s mai mult de 25 de kilometri. Avem parte de un început însorit de februarie şi doar de câteva zdrenţe de zăpadă, alungate la marginea drumului. Asfaltul umed „sfârâie sub roţi”. Mergem spre casa lui Istrate pe o şosea largă, mărginită de case mari, solide, în speranţa că-i vom putea pune măcar două-trei întrebări. Fie şi cât să ne răspundă dacă regretă ceva din viaţa lui plină de ură, schimonosită de cinism şi violenţă.

La Peciu Nou, lângă Timişoara, torţionarul Constantin Istrate trăieşte ca o mumie în cavou, sub paza strictă a soţiei: „Plecaţi, dracului, acasă! Istrate e mort. Lăsaţi-l să doarmă-n pace!”

Din Timişoara până la Peciu Nou, locul unde s-a ascuns, de ani buni, fostul comandant al Penitenciarului Gherla, torţionarul Constantin Teodor Istrate, nu-s mai mult de 25 de kilometri. Avem parte de un început însorit de februarie şi doar de câteva zdrenţe de zăpadă, alungate la marginea drumului. Asfaltul umed „sfârâie sub roţi”. Mergem spre casa lui Istrate pe o şosea largă, mărginită de case mari, solide, în speranţa că-i vom putea pune măcar două-trei întrebări. Fie şi cât să ne răspundă dacă regretă ceva din viaţa lui plină de ură, schimonosită de cinism şi violenţă.

Căutăm numărul 547. Pe o stradă, pe două... Nimeni nu ştie să ne răspundă unde vine numărul 547. Nimeni nu-l cunoaşte „pe torţionarul Istrate, de la Gherla”. O luăm de la capăt. Iar la stânga, iar la dreapta. Găsim, în sfârşit, un număr, la vedere, pe principală, de unde începem să numărăm. Metru cu metru, casă cu casă, suntem gata-gata să ieşim, din nou, din sat. Reluăm numărătoarea şi decidem că numărul 547 este o casă pe colţ, curăţică, destul de mare, şi cu termopane la stradă. Parcăm pe o uliţă laterală, traversăm un şanţ şi mergem pe o alee de dale aproape de zidul casei, prin faţa ferestrelor.

Îmi văd chipul în sticla geamului, apoi pe al lui Dan „Odi” Ţălnaru, în faţa mea. Deodată, între reflexiile chipurilor noastre, îl zăresc pe Istrate, pentru o clipă, prin aburul translucid al sticlei uneia dintre ferestre. O ţeastă descărnată, mumificată din care mai trăia doar privirea izvorâtă din găvanele osoase: amestec de spaimă, derută şi neputinţă.

L-am recunoscut, atunci, fără să-l fi cunoscut vreodată; după privirea îngrozită în care i se zvârcolea lumina.

Înaintăm spre poartă, în virtutea inerţiei, întrebându-ne dacă chipul acela descărnat poate fi al lui Istrate. Nu ştiam dacă „Zbirul Gherlei”, Napoleon al Penitenciarului mai trăieşte, iar dacă da, atunci ar fi trebuit să aibă undeva la 88 de ani, ceea ce putea corespunde, oarecum, cu imaginea stranie apărută dincolo de geam.

Peste vorbele noastre repezi, poarta de tablă se deschide cu un hodorogit metalic, acompaniat de o izbitură rece de zăvor tras până la capăt. Apoi, din curtea îngustă, apare o doamnă, între 60 şi 70, care ne priveşte curioasă. Întrebăm direct dacă putem să-l vedem, „pentru câteva minute, pe domnul Istrate, în speranţa că nu am greşit adresa...”. Femeia răspunde scurt la salut, bombăne ceva, apoi cu voce plină ne spune că „domnul Istrate e bolnav”, că „de mult timp nu se simte bine” şi că „nu crede”, dar că o s-o-ntrebe pe.... Poarta hodorogeşte iar, zăvorul izbeşte din nou, şi mai rece, se aud câţiva paşi, apoi linişte. Pe strada umedă, maşinile continuă să „fâşie” într-un ritm infernal.

După câteva minute de aşteptare, ne îndreptăm către fereastra cu pricina. Prin perdeaua trasă, de astă dată, se zăresc greu două chipuri: cel descărnat, al lui Istrate, aproape de figura unei femei mult mai tinere. Stau pe un studio şi urmăresc, concentrat, un program tv. Batem în geam. Femeia se ridică brusc şi trage draperia, apoi ne face un semn cu mâna.

„Nu contează cine sunt, iar cu Istrate nu puteţi vorbi, că-i mort!”

După câteva minute, poarta se deschide din nou şi apare doamna din încăperea de la stradă, care ne ia, hotărâtă, la rost, fără niciun fel de introducere. „N-aveţi altă treabă?! Nu aveţi nicio altă treabă de staţi pe la porţile oamenilor?” întreabă cu repetiţie, aproape fără să respire. „Putem vorbi, câteva minute, cu domnul Istrate? Sunteţi fiica lui?”. „Nu contează cine sunt, iar cu Istrate nu puteţi vorbi, că-i mort!”. „E mort?!” întrebăm noi, într-un glas, destul de comic, deşi n-ar fi fost cazul. „E mort demult!” spune femeia iar. „Doamnă, sper să nu glumiţi cu asta! Noi am văzut un bărbat pe geam”, „Vi s-a părut!” ne-o taie doamna. „Poate nu e domnul Istrate, bătrânul pe care l-am văzut...”, încercăm o temporizare. „Poate!”. „Şi poate că domnul Istrate nu stă aici...”, „Nu poate, sigur. Istrate stă la numărul 400!”. „La 400?! Dar ce-i la 400?!”. „E cimitirul!” spune femeia tot mai răstit. „Şi lăsaţi-mă, dracului, în pace, odată! Vă ţineţi de capul omului. Nu înţelegeţi că e mort? Morţii cu morţii, viii cu viii. Lăsaţi-l să doarmă-n pace!” mai spune femeia şi ne trânteşte, pentru a doua oară, poarta-n nas.

Înţelegem că Istrate este perfect blindat şi că, doar printr-o minune, am putea sta de vorbă cu el, măcar şi câteva secunde. Ne întoarcem spre maşină pe acelaşi drum, prin faţa ferestrelor. Draperiile grele le acoperă complet.        

La primărie, Istrate e viu

Până să ne urcăm în maşină, ne intersectăm cu o doamnă pe bicicletă, care ne spune, din mers, că femeia îi e soţie şi nu fiică, că e bolnav, într-adevăr, că nu l-a mai văzut de luni bune ieşind din casă, dar că trăieşte, pentru că încă-i vine pensia.

La primărie, Dan Ţălnaru, director general IICCMER, primeşte confirmarea că omul e în viaţă, dar că ne va fi imposibil să vorbim cu el.

Lângă primărie, o biserică veche, superbă, deşi timpul i-a muşcat tencuiala pe ici-pe colo. O admirăm, îi facem poze, ne facem cruci, prindem curaj şi ne rugăm de încă o şansă. Urcăm în maşină şi ne întoarcem la casa lui Istrate, măcar să-i anunţăm soţia că omul îi trăieşte, fiind bine-mersi.

Când ne vede, femeia iese la geam şi-ncepe să ne facă cu ou şi cu oţet. Când să ne-njure, ne revoltăm şi-i cerem să fie mai civilizată. „Eu zic să plecaţi dracului de aici, până nu vă-njur!!”, mai zice, închide iar fereastră şi trage draperia.

Oameni care n-au dat, în viaţa lor, o gherlă

Înţelegem că nu e ziua noastră şi ne îndreptăm către un minimarket cu bar, plin ochi, ziua-n amiaza mare. Oamenii joacă table, cărţi, poate, pe undeva, şi şah. Îi întrebăm dacă îl cunosc pe Istrate, iar ei se fac că nu-nţeleg. „Care Istrate?!”, „Dar cine e Istrate?”, dar cine suntem noi, dar ce vrem şi ce avem cu el?!

„Ştiţi că domnul Istrate a fost comandant, la Penitenciarul Gherla? Că se află pe lista celor mai odioşi torţionari? Că a fost informator al Securităţii toată viaţa lui? Că v-a turnat pe toţi de aici la Securitate, de când a venit la IAS Peciu Nou, ca mulgător de vaci?! Ştiţi toate astea?”, îi întrebăm pe oameni. Unii ne privesc ne-ncrezători, alţii continuă să socotească dublele la table, alţii se fac că nu aud.

Doar unul e mai are curajos: „Da, dom’le, ştim asta. Am văzut la televizor. Îl ştim de mult, dar nu prea ne băgăm în viaţa altora. E bolnav, nu mai iese din casă. De când a venit aici, a fost cuminte, deşi spuneţi că dincolo de cuminţenia lui a fost nemernic. O fi fost. Acuma ne dă pace. La magazin mai vine doar nevasta, Angelica. La început, l-a îngrijit, ca fată-n casă. Pe urmă a luat-o de nevastă. Moşu are vreo şapte fete: două din prima căsătorie, una din a doua şi patru cu asta. Vorbeşte lumea, că nici noi nu suntem siguri. Vorba ei, că ziceţi că v-a spus că-i moşu mort. Apăi nici viu n-o mai fi în halu-n care e...”

Câţiva dintre ceilalţi, în vârstă şi ei, continuă să ne privească pe sub sprâncene, cu aerul că-i deranjăm.

Fac parte dintre norocoşii ale căror vieţi n-au dat, cu siguranţă, gherlă, niciodată...

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.

ULTIMA ORĂ
A plecat în "ţările calde" şi i-a DISTRUS pe toţi! FOTO | Vedeta care s-a afişat aşa pe plajă. Bărbaţii nu şi-au putut lua ochii de la ea

Lasă-ne feedback despre noul site Gândul.info